Anti-Lectie pentru Est: Spectacolul degradant al Occidentului. Lideri politici isi duc popoarele pe caile pierzaniei, ale drogurilor si homosexualitatii (o reactie civica rapida si un avertisment educational)

Interesul si posibilitatea unor grupuri oculte de a crea turbioane ale placerilor in care sa fie atrase simturile oamenilor, pentru a le obtura rationalitatea si a le decupla analiza diacronica si sincronica de la cauzele celor ce li s-au intamplat sau li se intampla, lor si altora, in scopul de a-i domina si exploata cu usurinta, au existat dintotdeauna. Probabil ca Sodoma si Gomora au fost asemenea locuri ale placerilor care duc la pierzanie, ai caror autori nu putem decat sa-i banuim.

Astazi insa, unirea puterii cu banii, tehnologia, media si globalizarea au facut ca totul sa se intample la cea mai mare scara posibila, instantaneu si cu efecte pandemice, prin care putreziciunea cuprinde rapid intregul. Este inspaimantator. Ceva trebuie facut. Toti trebuie sa fim solidari impotriva raului totalitar, adica global, in care nu mai avem intimitate sau optiuni libere, aspiratii, planuri, visuri, in care ni se planifica zi de zi, subliminal sau prin agenda setting, tot ce facem.

Si nici macar nu ne dam seama de acest lucru, ca suntem manipulati, ca input-urile care ni se transmit politic si mediatic se adreseaza acelei mici zone R din creierul uman, a primitivitatii si agresivitatii, pentru a-i schimba sensul, dinspre regresie, prin educatie si cultura, spre progresie, pentru a ne stimula instincte primitive si agresivitatea.

Si tot la fel ne transforma in sclavi ai simturilor si placerilor. Devenim o gloata sau o turma a unui stapan, la dispozitia celui care are cei mai multi bani. Sursa “valorilor” si ierarhiei au devenit banii. Banii blestemati.

A trai doar aici si acum este o viata foarte asemanatoare cu a animalelor. Lupta, hrana si sexul, specifice junglei, incep sa ne fie si noua specifice, din ce in ce mai mult. Cineva parca s-ar fi instalat in varful verticalei evolutiei speciilor si ne impinge in jos, tot mai in jos.

De sub tirania lui “acum” si “aici”, in care doar clipa, momentul, prezentul conteaza, doar cand privesti un ecran sau tastezi ori apesi pe un buton, nu se poate scapa decat prin educatie staruitoare, in familie, societate, la locul de munca sau in alte locuri publice. Dar pentru asta e nevoie de intelectuali, de oameni de cultura, de lideri lucizi si vizionari, buni analisti ai trecutului si prezentului, dar si buni corectori si programatori ai viitorului.

Fiind robii prezentului, dispare gandirea critica, regresiva sau proiectiva, despre trecut sau viitor. Pentru turma sunt folosite drogurile, introduse deja in unele tari occidentale, si homosexualitatea, pentru a-i prosti, manipula si domina dupa dorinta.

Comparativ, ia sa ne uitam cu atentie la premierul canadian Justin Trudeau, la ce familie heterosexuala fericita si implinita are, ce sotie frumoasa si ce copii reusiti, agitarea gay-ului e pentru prosti si prozeliti ai indobitocirii, la fel “fumatul ierbii”, cum facea si Obama, pentru a-i incuraja sa se autonarcotizeze, sa fie sclavii drogurilor si prostitutiei fara gen.

La fel sa facem si cu fostul vicepresedinte american Joe Biden, care ne certa deunazi pe legea referendumului pentru familie. Sa privim la ce viata normala a avut si are, cu familie traditionala, cu copii naturali, nu adoptati, fara patimi morbide, consumptive, cum sunt drogurile, liber de transanimalitatea denumita homosexualitate. Toate aceste degradari sunt pentru low society, pentru a-i distrage atentia si a o tine in sclavie.

https://adriannastase.ro/2018/10/12/civilizatia-spectacolului-ii/

Amnistia si gratierea: Centenarul, o sarbatoare relaxata si pentru toti. Din calcule personale sau de partid, ori pentru ca asa li se cere ocult, unii politicieni par sa fie adeptii unei aniversari crispate

Centenarul Marii Uniri, din 1918, este ca un eveniment de tip “o data in viata”. Dupa toate regulile scrise si nescrise ale marilor sarbatori, Centenarul ar trebui sa fie aniversat fara crispare, ca o sansa de bucurie si de mai bine pentru toti. Amnistia si gratierea se inscriu perfect in aceasta oportunitate, care este o data la o suta de ani.

Cativa lideri politici, care din fericire fac parte dintr-un cor putin numeros, se opun unei amnistii si gratieri aniversare. Unii, din calcule de ne/competitivitate politica, personala sau de partid, altii pentru ca asa li se sulfa de pe margine sau din spate.

Liderul UDMR, Kelemen Hunor, de altfel apartinatorul unei generatii noi de politicieni, dezinhibata de stereotipuri ale incremenirii si incrancenarii, a declarat la RFI că nu e momentul ca Guvernul să adopte o eventuală OUG privind amnistia şi graţierea, aşa cum se tot vehiculeaza în presă, de ceva timp. Baza juridica a unui astfel de dublu demers, de reparatie si de clementa,  o reprezinta nelegalitatea protocoalelor incheiate intre DNA si celelalte parchete cu SRI, pe baza carora au fost emise unele sentinte de condamnare.

„Nu cred că e momentul şi nu cred că se poate da o graţiere, aşa cum se vehiculează în presă, plecând de la faptul că acele protocoale au afectat înfăptuirea justiţiei. Trebuie văzută individual toată povestea asta, fiecare dosar în parte, dacă este cazul şi aici lucrurile sunt mult mai complicate. La colectiv să mergi cu o astfel de propunere e greu de susţinut cu argumente juridice şi constituţionale”. In acelasi timp, Kele crede ca “discuţia despre protocoale şi ce s-a întâmplat sub aceste protocoale în justiţie totuşi ar trebui să discutăm, nu e un subiect care trebuie lăsat să moară încet-încet”.

Totusi, hotararile si decretele de amnistie si gratiere sunt prerogative constitutionale ale Parlamentului si Presedintelui. Desigur, oportunitatea, pragurile si natura gratierilor si amnistiilor se discuta, dezbate, consulta. Dar, o data emise hotararile si decretele de catre cei care au acest apanaj, ele se executa. La importanta si anvergura nationale ale aniversarii Centenarului, paleste orice alta oportunitate de amnistie si gratiere. Din cate stim din istorie, patrioti sunt si in inchisori sau printre fosti condamnati juridic, mai ales daca sentintele au fost politice.

Mizeria politicii: Nu poti, dar vrei. PNL, la panda cu motiunea de cenzura. Intriga tranzactionista privind voturile negative ale factiunii critice a majoritatii

Potrivit presedintelui PNL, Ludovic Orban, urmeaza ca o motiune de cenzura sa fie depusa “cu siguranta”. Momentul depunerii, a precizat Orban, joi seara la Digi24, va fi atunci când şansele de a obţine voturi suplimentare din partea majoritatii vor fi „cele mai mari”. Declaratia sefului liberalilor este elocventa pentru neputinta strategica a PNL si a celorlalte partide din opozitie.

Partidul care conduce opozitia spera ca daramarea Guvernului Dancila sa se produca cu ajutorul unei factiuni critice a majoritatii, care sa se dezica de partidele din coalitie (PSD, ALDE) si sustinatoare (UDMR). Motiunea de cenzura va fi astfel arbitrata de votul negativ din coalitie, impotriva presedintelui PSD, Liviu Dragnea, conducatorul de facto al Guvernului, si nu de vreo seductie politica sau ideologica, de potential program de guvernare al PNL si al opozitiei, care nu exista. Alternativa este in continuare imaginara.

Repugnabile sunt si metodele PNL de a “cumpara” o factiune a majoritatii – discutiile “de la om la om”, care amintesc de o veche practica agitatorica comunista (munca de la om la om). Se pare ca fostii securisti au rupt usile si la PNL, iar activistii neo/liberali nu se deosebesc de cei fosti comunisti.

Esenta metodei este tranzactionala, de corupere politica, in conditiile in care PNL declara prin toate megafoanele ca lupta impotriva coruptiei (economice) si a traficului de influenta. Nu ca PNL ar avea “influenta” sau ce sa “ofere”. Abjurarile politice si partidiste din interiorul majoritatii, pe care sconteaza PNL, se pare ca se vor obtine exclusiv prin antipropaganda si demonizare, prin clevetire si intriga.

O matura electorala ar fi binevenita, sa curete esichierul politic si de clicile securitoide si libertoide din PNL. La fel ca si PSD, PNL prea s-a invechit in rele. A darama fara sa ai un proiect cu ce sa pui in loc pare sa fie un blestem care pare sa se repete. Rau cu rau, dar mai rau fara rau! Poate doar partidele noi sa aiba proiectul care lipseste vechilor partide.