Cazul Khashoggi: Grup saudito-turc de investigatie, fara alte interferente, cel mai bun raspuns. Evitarea divizarilor islamice si izolarilor regionale, cea mai buna aspiratie. Probabilitatea unor “Güleni” sauditi

13/10/2018

Cazul jurnalistului saudit Jamal Khashoggi, trăitor în exil autoimpus la Washington, care nu a mai fost văzut de când a intrat în consulatul saudit din Istanbul la 2 octombrie, are ceva din “aromele” toxice si manipulatoare ale operatiunii antirusesti “Skripal”, dar si ale operatiunii antiturcesti “Gülen”.

Autorul saudit al articolelor critice la adresa Riyadh-ului, scrise pentru Washington Post, a fost ucis in incinta consulatului, potrivit autoritatilor turce. Acolo, el a fost asteptat de o echipa de 15 asasini, veniti din Arabia Saudita, unde s-au intors in aceeasi zi. Probele turcilor cuprind inregistrari video exterioare, inregistrari audio interioare si rezultate ale cercetarii retelei de canalizare conectate la cladire.

“Ştim când Jamal a fost ucis, în ce cameră a fost ucis şi unde a fost dus corpul său pentru a fi dezmembrat. Dacă echipa de criminalişti este lăsată să intre, ei ştiu exact unde să meargă”, a declarat o sursă turcă la curent cu investigaţia. In probele audio, “pot fi auzite vocea sa şi vocile bărbaţilor care vorbesc în arabă. Poţi să auzi cum a fost interogat, torturat şi apoi ucis”, au precizat surse turce.

In acest stadiu, Turcia este scoasa din cauza crimei. In fata argumentelor turce, Arabia Saudita a admis sau este pe cale sa admita posibilitatea unei crime in consulatul saudit. Dar respinge cu energie ca de la nivel inalt s-ar fi dat un ordin de executie. Pentru elucidarea cauzelor si circumstantelor crimei, sauditii au propus o comisie comuna cu turcii, fara alte interferente, care a fost acceptata si este cea mai buna decizie preliminara posibila.

Este evident ca cineva a picat un test. Dar este indoielnic ca el sa se fi produs la nivel politic inalt. Riyadh-ul este acuzat de lucruri incomparabil mai grave decat o pot face articolele de opinie ale oricarui dizident. Ar fi fost imposibil ca politica de varf saudita sa nu prevada consecintele asasinarii unui dizident pe teritoriul sau diplomatic, la consulatul saudit din Turcia: stigmatizare, izolare, pierderi de toate felurile. Legatura de culpa se face automat. Cred ca motivul crimei este rizibil. La fel ca si tinta, care nu era defector si nu arunca decat cu vorbe. Caraghioasa este si resursa intrebuintata, 15 oameni, pentru o viata, si aia in capcana inchisa a consulatului. Nu exista regim politic care sa nu aiba dizidenti.

Mai verosimila mi se pare posibilitatea eliminarii lui Khashoggi de catre o factiune a serviciilor secrete saudite sau la un ordin administrativ, iesit din responsabilitati, dintr-un motiv sau altul. In cel mai nerauvoitor caz, de exces de zel, s-a facut un rau, crezand ca se face un bine. O stire venita pe surse la postul Middle East Eye (MEE) divulga ca sauditii se plang de faptul ca elemente ostile din ţara lor, cum am spune noi apartinatoare de “statul paralel”, care sunt “adânc infiltrate în securitatea statului”, ar fi comis rapirea si uciderea jurnalistului. Intr-o traducere mai pe limba estului mijlociu, se pare ca Güleni si tentative de preluare a controlului asupra statului sunt si pe la altii. Pe la sauditi, aproape sigur. Pe speta, s-ar putea ca Salman sa aiba nevoie de expertiza lui Erdogan.

Specific pentru sauditi ar fi ca acel “Sauden”, un derivat ad hoc pentru un “Gulen” saudit, ar fi putut crea in ochii echipei mortii o “aparenta” in jurul lui Khashoggi, de tradator si dusman de moarte al lui Allah si al Arabiei Saudite. Forta incredibila a spalarii pe creier sau a crearii aparentelor toxice s-a vazut in operatiunea in care fratele vitreg al lui Kim a fost ucis de doua femei care i-au atins fata cu o neurotoxina, fara ca ele sa stie ce fac cu adevarat sau sa fi dorit sa-l omoare.

Daca serviciile secrete turce nu ar fi fost profesioniste, Turcia ar fi fost tap ispasitor. Daca s-a folosit un steag fals in asasinat, pentru a-l pune intr-un cont politic saudit oficial, tap ispasitor devine Arabia Saudita. In oricare din ipoteze, planeaza doua mari pericole: o noua divizare in islam si o noua izolare in regiune. Un fel de “2 in 1”. Daca exista tesatori de aparente care urmaresc aceste lucruri, ele trebuie impiedicate prin strangerea randurilor islamice. Evitarea divizarilor islamice si a izolarilor regionale ar fi cea mai buna aspiratie a Orientului Mijlociu.

In incercarile fiecaruia de a raspunde la intrebarea “Cui ar folosi crima?”, sa reflectam si la alte cateva posibile conexiuni. In SUA antiislamica (nu e o figura de stil, ci o realitate a politicilor de imigratie americane, explicit discriminatorii cu arabii si islamicii), asasinarea jurnalistului saudit a capatat proportii dramatice globale (desi crime in serie americane sunt ceva “obisnuit”).

In 23-25 octombrie la Riyadh va avea loc un summit economic supranumit „Davosul deşertului”. Intrebat daca va participa la eveniment, secretarul american al trezoreriei Steven Mnuchin a anunţat că “intenţionează”, dar ca dacă vor aparea mai multe informaţii săptămâna viitoare, “evident” ca va tine “cont” de ele. Un boicot ar fi deci posibil.

Desi ancheta comuna saudito-turca urmeaza sa inceapa si concluziile vor fi mult timp departe, Financial Times, The New York Times şi The Economist şi-au retras susţinerea pentru conferinta de la Riyadh. Ca un “mic” detaliu, “Davosul desertului” este parte a planului faraonic „Vision 2030” al Arabiei Saudite. Scopul acestui plan este să transforme primul exportator mondial de petrol într-un gigant tehnologic şi turistic. Din acest context mai larg, alta intrebare iese in fata: Cine ar avea de castigat de pe urma unui esec al “Davosului desertului”?