Diplomatia pacii: Titulescu&Litvinov

Daca-mi aduc bine aminte, din primele mele studii in sistem organizat de relatii internationale, Nicolae Titulescu si Maxim Litvinov au fost angrenati intr-un demers comun de definire a agresiunii, care a fost foarte aproape de a depasi cadrul bilateral si a fi oficializat de Liga Natiunilor.

Din pacate, doi ani mai tarziu, marele nostru diplomat a fost scos brutal de la sefia diplomatiei Romaniei monarhice, iar apoi, peste cinci ani, incepea agresiunea hitlerista impotriva rusilor.

Poate ca daca definitia titulescian-litvinova a agresiunii ar fi fost adoptata de LN, razboiul nu ar fi avut loc sau ar fi avut o alta amploare, submondiala, o alta durata si un alt sfarsit.

Dar, Titulescu a fost o piedica in calea razboiului, care trebuia inlaturata, iar relatia de fratietate intru credinta romano-rusa trebuia rupta.

Acum, relatiile politico-diplomatice dintre Romania si Rusia, desi formal subzista, sunt la cel mai de jos nivel, ca si cand ar fi fost dezactivate.

Pierderile sunt imense si pentru ambele parti, cat si pentru economia mondiala, care se confrunta in aceasta parte cu o fractura ce isi asteapta vindecarea.

Este nevoie de un input puternic de activare a relatiilor bilaterale dintre Romania si Rusia, de consolidare si dezvoltare intensificata a acestora, in beneficiul securitatii extinse din zona Marii Negre si pentru libertatea neingradita a economiei de piata.

Salonul de carte de la Slobozia

Un anti islamic la curtea regelui Salman

Agitatia internationala peste masura a Casei Albe privind disparitia unui saudit, jurnalistul Khashoggi, care traia si lucra in SUA, ridica acelasi gen de intrebari care sunt de obicei legate de un exces de zel interesat, pentru a fulmina aparente sau a preveni, amorti ori inlatura suspiciuni. Pe acest mod de manifestare, care ofera indicii stridente ce nu pot fi trecute cu vederea, s-au exprimat adesea multi experti ai unor servicii de informatii americane si nu numai, pentru care un astfel de fapt simptomatic este banal, iar aplecarea cercetarii de caz asupra lui este obligatorie.

Fara indoiala, nu se poate afirma ca aceasta agitatie ar avea ceva de ascuns. Dar amenintarile presedintelui american Donald Trump, ca o antepronuntare, la adresa Arabiei Saudite, cu o ”pedeapsă severă” dacă se va dovedi că jurnalistul Khashoggi, un critic proeminent al autorităților saudite, a fost asasinat la ordinul autorităţilor de la Riad, au fost un fapt cel putin ciudat. Volens nolens, Casa Alba a creat legaturi emotionale si materiale cu evenimentul de la consulatul saudit, care in mod normal nu si-ar fi avut rostul. Reactia demna si suverana a sauditilor, care neaga ferm orice implicare, ca vor riposta cu masuri si mai dure daca Washingtonul va sanctiona regatul saudit, l-au domolit la fel de subit pe Donald Trump, care sugerează că „ucigași fără scrupule” ar putea fi responsabili de moartea jurnalistului saudit. Dupa discutia telefonica pe care a avut-o cu regele Salman, presedintele Trump s-a “dezumflat”, revenind la moderatie, care ar fi fost necesara de la inceput, si la asteptarea rezultatelor anchetei comune saudito-turce, cum este si normal. “Nu vreau să fac speculaţii în locul său (al regelui Salman, n.m.), dar mi s-a părut că ar putea fi opera unor elemente incontrolabile. Cine ştie?”, a declarat, luni, Trump.

Facand o comparatie intre reactia americanilor si cea a europenilor fata de cazul Khashoggi, diferentele de abordare sunt nete si contradictorii. Spre deosebire de americani, care s-au repezit unilateral cu antepronuntari si acuzatii fara probe, in care si-au asumat abuziv un rol de “pedepsitori”, europenii s-au limitat, prudent, la exprimarea unei “preocupari serioase” fata de cazul de “disparitie” si la trimiteri la functiile dreptului, de investigare si “tragere la raspundere” a celor responsabili. Presedintele american, Donald Trump, a anuntat ca că l-a trimis pe secretarul de stat Mike Pompeo în regat, și oriunde este necesar, pentru a ajunge la capătul aparentei dispariţii a lui Khashoggi. La aceasta decizie oarecum controversabila, in contextul suveranismului si dreptului saudite si al unor antepronuntari americane antisaudite, este foarte nimerita o parafrazare adaptata a titlului unui roman cunoscut al lui Mark Twain: Un anti islamic la curtea regelui Salman.

PS/NB: Dupa influentele publicatii britanice Financial Times şi The Economist si americana The New York Times, care şi-au retras susţinerea pentru conferinta privind investitiile de la Riyadh, si Google – gigantul corporatist american in motoare de cautare pe internet -, a anuntat ca se aliniaza la aceeasi masura. Practic, aceste “retrageri” pot avea una din doua semnificatii, ori pe ambele: boicot comunicational si/sau autoexcluderi investitionale. Retragerea celor doua mass-media britanice este si mai ciudata, ca sa nu spunem ostila, anti islamica sau anti saudita, cu cat ele au un profil publicistic financiar.

Nu vreau sa fac speculatii in privinta unor posibile legaturi intre “boicot” sau “autoexcluderi” cu cazul prefatator in discutie, dar ele se pot face. As remarca doar ca guvernantii si dizidentii unei tari pot fi priviti uneori de catre anumite puteri internationale printr-o aceeasi grila de ostilitate geo/politica. Asta imi aduce aminte de o poza aparuta in timpul razboiului rece pe coperta unei reviste occidentale renumite: RFG+RDG=Nemti. Poate ca amatorii de dezidenta azilata, care de cele mai multe ori este cumparata, vor reflecta mai atent la posibilitatea de a fi sacrificati de azilatori fara scrupule in scenarii ostile impotriva patriilor lor, doar pentru ca apartin poporului lor etnic.