Consecintele retragerii unilaterale a Statelor Unite din Tratatul INF: Multipolaritatea internationala si “suprematia” americana, noul bipolarism. Al doilea razboi rece si un singur lagar. Noul containment multiconcentric, in apararea echilibrului global

Intr-o zi de sabbath (ebr), presedintele american, Donald Trump, a luat una din cele mai proaste decizii ale mandatului sau. S-a grabit sa o munceasca, cand trebuia sa se odihneasca. S-a avantat unilateral, in loc sa aiba discutii bilaterale. El a comis-o din nou, dar de aceasta data cu consecinte geostrategice si globale, pentru americani si pentru lume. Donald Trump a decis retragerea unilaterala a SUA din Tratatul privind Forţele Nucleare Intermediare (Intermediate Nuclear Forces Treaty, 1987), incheiat de fostii presedinti american si sovietic Ronald Reagan si Mihail Gorbaciov.

Post-factum, ceea ce arunca inca o data in aer prudenta si predictibilitatea strategice, presedintele american si-a trimis la Moscova consilierul pentru securitate, John Bolton, pentru a le comunica oficial rusilor decizia iesirii SUA din Tratatul INF. Bolton se va afla in capitala Rusiei doua zile, luni si marti, pentru discutii cu seful diplomatiei ruse, Serghei Lavrov, si, probabil, pentru o primire a oficialului american de catre presedintele rus, Vladimir Putin, a doua zi, dar care nu a fost confirmata. Kremlinul asteapta explicatii “substantiale” si “clare” din partea emisarului Casei Albe, pentru o decizie unilaterala “extrem de periculoasă”, care “nu va fi înţeleasă de comunitatea internaţională şi va atrage o condamnare fermă”, potrivit evaluarii preliminare a ministrului adjunct de externe rus, Serghei Riabkov.

Exista cel putin trei motivatii majore care indreptatesc o reactie critica hotarata si globala la decizia unilaterala a SUA. Prima motivatie ar fi ca, urmarind unipolarismul, prin ruperea limitelor inarmarilor strategice, balistice si racheto-nucleare, leadershipul american a desenat deja principala contradictie antagonista a secolului XXI, dintre multipolaritate si suprematie. Confruntarea dintre procesele de multipolaritate internationala, de o parte, si de suprematie americana, de cealalta parte, va reprezenta noul “bipolarism”. In afara de Rusia, in ecuatia multipolaritatii internationale au intrat deja China si Europa, iar o serie de noi centre de putere regionale sunt de asteptat sa-i dea o consistenta crescanda, pana la a deveni cvasiglobala. Germania, care a avut prima reactie internationala, a declarat că “regretă” retragerea SUA din tratat, o “componentă importantă a controlului armelor”, dar a proiectat si un plan imediat pentru aliatii europeni. “Consecinţele deciziei americane vor trebui discutate între partenerii NATO”, a anuntat Berlinul. Pozitia NATO, ea insasi un centru de putere multilaterala, va fi interesant de urmarit.   

A doua consecinta a deciziei condamnabile a Washingonului este ca aceasta oficializeaza ceea ce de mult era in subconstientul realpolitik-ului american: SUA incep al doilea razboi rece. Primul razboi rece a fost declansat tot de SUA, in urma coordonarii americano-britanice de la Fulton (1946), care viza expansiunea spre Est si dominatia mondiala, scopuri care au fost insa abil ascunse sub acuzatia ca sovieticii au tras o “cortina de fier” in Europa. “Cortina de fier” a fost ulterior ideologizata ca despartind doua sisteme social-politice, economice si militare opuse, fiecare in parte reprezentand un “lagar”, in care superputerile americana si sovietica dominau discretionar. Ciudatenia celui de-al doilea razboi rece este ca exista un singur “lagar”, reprezentat de SUA, in care acestea s-au retras nationalist si protectionist, dar si ca restrictionare a libertatii de circulatie a persoanelor, pentru o parte a celor provenind din unele tari din Orientul Mijlociu, Africa de Nord si Europa de Est (v. unele discriminari privind arabii, islamicii, est-europenii).     

Isteria bipartizana a Guvernelor SUA impotriva oricaror influente venind dinspre Rusia postsovietica, libera si democrata, este o spaima politoida transpolitica, rotativa, fata de atractivitatea inspiratoare a noului model social-politic rus, de suveranism si de cale proprie, admirabil exprimata prin doctrina Sinatra, “My Way”, de ultimul si cel mai intelept lider sovietic, Mihail Gorbaciov. Antirusismul programatic, de stat, al SUA a inceput din 2014, cu administratia progresist-comunista Obama si continua cu cea conservator-neoliberala a lui Trump, ambele acoperite cu franjurile “democratiei” si “drepturile omului”, prin ale caror gauri se vede insa aceeasi vointa “milenarista” de suprematie globala, de unic pol de putere mondiala (unipolarism). De aici decurg inchiderea SUA, ca o “societate inchisa” sau “lagar ideologic”, cu cele mai nefaste efecte asupra americanilor, si iesirea unilaterala din Tratatul INF, pentru a escalada cursa inarmarilor si a-si impune suprematia, negand multipolaritatea, o mega si unica sursa de pericole pentru securitatea si libertatea oamenilor de pretutindeni, a tuturor statelor si natiunilor. De acest pericol mondial este legata a treia consecinta, de blocare multiconcentrica globala a suprematiei americane, a unipolarismului american, si de sprijinire prin toate mijloacele a multipolaritatii internationale. Pentru apararea echilibrului global de riscurile si amenintarile pe care le reprezinta suprematia si unipolarismul, este nevoie de un nou “containment”, care sa fie multiconcentric si sa cuprinda o schimbare radicala de sens si de continut. Sclavia negrilor s-a sfarsit de mult, dar lumea multipolara, prin definitie democrata, este amenintata sa devina sclava dictaturii suprematiei si unipolarismului, bazate pe geo/politica fricii.