Statul „imigratie” si nationalismul „mercenar”

Intriga acestei epici porneste de la asumarea nationalismului  de catre presedintele SUA, Donald Trump. “You know what I am? I’m a nationalist, OK? … Use that word. I’m proud of our country and I am a nationalist and it hasn’t been a word that has been used too much … I think it should be brought back”, a declarat, ieri, liderul de la Casa Alba.

Internationalistii democrati (progresisti) au si dezlantuit canonada criticilor. Exista insa si un alt tip de critici, din afara bipartizanismului american, care arata posibilele limite ale nationalismului imigrantilor. Critica are sens, imigrantii din SUA fiind precum minoritatile nationale din alte state nationale, care isi reclama etnicitatea si nationalismul etnic. Nationalismul de culoare al lui Barack Obama este usor de presupus. Dar Donald Trump, cu mintea si inima carei comunitati etnice imigrante si-a asumat nationalismul?

In afara aspectului material, al banilor, care ii poate lega de un loc anume pe cei care isi incearca norocul prin lume, la un „stat-imigratie” este dificil de distins un liant spiritual care se lege durabil o comunitate pestrita de imigranti, zisa nationala. Neindoielnic, in perioade de boom economic, cand banii si traiul bun galgaie, nationalismul locului este stabil si face prozeliti. Este ceea ce, pe perioade mai scurte sau mai lungi de o generatie, s-ar putea denumi „nationalism de mercenariat”, care este atras de mirajul inavutirii.

Dar, cand apar crizele sistemice, saracia, insecuritatea civila si decadenta politico-morala (rasism, homosexualitate, droguri si excluziuni de tot felul) care aduc atingeri imigrantilor defavorizati si marginalizati, fiecare dintre acestia isi aduce aminte ca radacinile lui sunt in alta parte,  ca neamul si religia lui nu sunt acolo, ca patria mama, de care minoritatile etnice fac atata caz politic si cultural, nu este aceeasi cu patria imigratiei. Identitatea etnica este reactivata si resimtita acut, in imprejurari acute.

Frustrarile nationaliste ale diversitatii imigrantilor defavorizati sunt cu atat mai mari cu cat exista si comunitati etnice restranse de imigranti privilegiati, care sunt legate de controlul politicii si resurselor. In perioade de criza economica sau campanii militare, care lovesc fara crutare in masa eterogena a imigrantilor, un declic al unei iluminari eliberatoare este foarte posibil: Cine sunt eu? Unde sunt neamul meu, religia mea si patria mea mama? Daca mirajul banilor si inavutirii a disparut, ce ma mai tine aici? Doar pentru a fi sursa fiscala si carne de tun? Raspunsurile posibile arata ca, in esenta, nationalismul economic al imigrantilor dintr-un stat-imigratie este un nationalism mercenar. Europa europenilor si Dreapta nationalista trebuie sa ia aminte, sa se distanteze de statul-imigratie. 

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: