Design preliminar: SUA, post-alegeri intermediare

07/11/2018

Recastigarea de catre democrati a majoritatii in Camera Reprezentantilor, la doi ani dupa falimentul regimului afroamericanului Barack Obama, poate insemna o manipulare foarte bine lucrata a alegerilor intermediare. Ori, poate, ca electoratul american are nu neaparat o memorie scurta a mandatelor prezidentiale, asa cum se intampla la noi, ci o slaba perceptie a intereselor extrem de inguste pe care le reprezinta cele doua partide. Ele se intalnesc bipartizan in aceleasi interese grupusculare interne, ca in majoritatea deciziilor de politica externa ale administratiilor americane, indiferent de culoarea lor politica.

Nu asi fi insa atat de categoric in privinta rolului temei economice in alegerile parlamentare. Este adevarat, marja vizibila de interventie interna a politicului in economie este foarte subtire. Dar cele de politici economice “externe”, poate suna ciudat aceasta externalizare, prin care la PIB-ul SUA se aduc parti insemnate din PIB-urile altor tari, prin mecanisme speculative de “transfer” la care afaceristul imobiliar Donald Trump a demonstrat si demonstreaza ca se pricepe foarte bine, in noua pozitie dinspre economia globala spre cea americana (v. sanctiunile, suprataxele si alte metode si tehnici de razboi comercial), au jucat un rol foarte important si intr-o marja de manevra ce pare sa se dilateze si pe viitor, cu oricare din cele doua partide la Casa Alba.

Problema e ca aceasta “dilatare” tine de globalism si neo/liberalism, cu care Trump este oficial in conflict. Prin urmare, temei economice i s-a pus surdina din motive tactice, pentru a nu se observa ca in exterior politica lui Trump este esentialmente globalista, ca si cea a predecesorului, dar cu alte mijloace, care ies din teoria economica neo/liberala clasica. Este limpede ca aceasta politica economica externa, care pe fond este globalista si neo/liberala, dinspre SUA spre Economia Mondiala, dar nationalista si protectionista intern, dinspre Economia Mondiala spre SUA, sau altfel spus in timp ce altor economii li se cere sa se deschida americanilor, economia americana se inchide si ridica bariere in calea tertilor, nu mai poate fi jucata mult timp sub acoperire de catre Trump.

Eforturile propagandei SUA sunt de a induce perceptia externa ca politica lui Trump este o exceptie si o anomalie, careia se va incerca sa i se puna punct cat mai repede posibil. Declaratia lui Susan Rice, fosta ambasadoare a SUA la ONU si fosta consiliera de securitate a Casei Albe in timpul regimului Obama, despre avansul democratilor la intermediare este foarte sugestiva: „Bravo, oameni buni. Camera (Reprezentanţilor) este imensă, iar viitorul este mai plin de speranţă. Lumea va vedea că America nu şi-a pierdut minţile. Vă mulţumesc”. Deci, Trump “si-a pierdut mintile” si, prin urmare, Trump va fi tapul ispasitor. Simplista si antica teorie!, dar se pare ca ea va functiona din nou.

Doua mari categorii de efecte mi se par cele mai probabile, dupa noua repozitionare din Congres. Prima, ca va creste probabilitatea ca Trump sa fie demis sau sa nu mai fie ales pentru un al doilea mandat, la prezidentialele din 2020. Deja, de la democrati au fost evocate patru posibile candidaturi de prezidentiabili, in frunte cu Joe Biden, fostul vicepresedinte al SUA in timpul administratiei Obama.

A doua, ca democratii vor veni la Casa Alba pentru o cursa foarte lunga, posibila de 3-4 mandate. Politica interna progresist-comunista se deseneaza deja ca iminenta si pentru un orizont indelungat, probabil de decenii sau pana la sfarsitul acestui secol. Ultracomunism inauntru, ultraliberalism in afara, cam acesta pare sa fie viitorul cel mai probabil al SUA, in care imigratia va fi relansata in forta, v. caravanele (manipulative) ale imigratiei, care ar fugi de violenta si saracie, dar va da peste o alta violenta, cea “civila”, apropiata de un terorism social mascat, si o saracie egalitarist repartizata, in urma sporirii unei presiuni imigrationiste formidabile, de persoane necalificate sau slab calificate, pe resursele interne si consumul din SUA.

Faptul ca bazinele electorale ale democratilor sunt de-a lungul coastelor pacifica si atlantica sunt legate de imigratie. De regula, imigrantii, veniti pe cai maritime, s-au asezat de-a lungul coastelor celor doua mari oceane, Pacific si Atlantic. De aici, cele doua „fasii albastre costiere”, colorate in culoarea politica a democratilor. In centrul Statelor Unite, exista „zona rosie”, a populatiei majoritare zise indigene sau autohtone, votante a republicanilor, care are atuul de drept istoric al preexistentei in raport cu cea venita ulterior.    

http://www.contributors.ro/editorial/it%e2%80%99s-not-the-economy-stupid-trump-pierde-controlul-in-camera-reprezentantilor-dar-polarizarea-ideologica-a-americii-se-adanceste/               


Etno-psihologie, temeiuri de credibilitate si validare: Multi si interdisciplinaritate, coordonare academica

07/11/2018

Prin indicatori si grila de abordare, articolul pare definibil mai degraba ca fiind de psihologie politica. Daca facem o minima operare de terminologie, prin care sa inlocuim mult prea extinsa si abstracta sintagma de „popor roman” cu entitatea restransa si determinata de  „clasa politica”, articolul este de-a dreptul fain, autorul meritand o coronita.

Insa chiar daca sunt mai dificil de realizat, pentru ca presupun echipe interdisciplinare mari (probabil ceva in genul scolii monografice gustiene) si o coordonare stiintifica si metodologica din partea Academiei Romane, ar fi interesante pe tema si niste studii de psihologie sociala si de etnopsihologie.

Fara a minimaliza catusi de putin contributia prestigiosului autor Daniel David, asi observa ca abordarile individualiste de psihologie etnica sunt foarte controversate. Cel mai bun exemplu in acest sens, de unilateralism foarte criticat, este lucrarea lui Dumitru Draghicescu, „Din psihologia poporului roman” (1907), care desi avertizeaza prin acel „Din” introductiv al titlului ca prezinta un punct de vedere personal si partial, nu este scutit de critici acerbe, in epoca, dar si dupa.

Asupra relativismului subiectivarii psihologiei ar merita sa reflectam si prin prisma „incendiului” psihologic pe care l-a provocat freudismul, care s-a stins tot atat de repede pe cat a izbucnit. Sigmund Freud este lecturat in zilele noastre doar ca istorie a psihologiei speculative. Pe de alta parte, am mari indoieli ca psihologia poporului roman poate fi redusa la caracteristicile fluide si contradictorii ale unei perioade de tranzitie, de la dictatura comunista la democratia occidentala, cand etosul traditional romanesc este in curs de reabilitare.

De aceea cred ca multi si interdiscilpinaritatea, in coordonare academica, previne atat irosirea unor eforturi ale unor psihologi aplicati, dintre care insa nu toti pot depasi limitele date de personalism, cat si perisabilitatea unor productii psihologice, foarte susceptibile de a se intampla in perioade de tranzitii sistemice.

http://www.contributors.ro/societatelife/6-indicatori-psihoculturali-care-deformeaza-spiritul-antreprenorial-la-romani-o-compara%c8%9bie-cu-antreprenorul-american/