Design preliminar: SUA, post-alegeri intermediare

Recastigarea de catre democrati a majoritatii in Camera Reprezentantilor, la doi ani dupa falimentul regimului afroamericanului Barack Obama, poate insemna o manipulare foarte bine lucrata a alegerilor intermediare. Ori, poate, ca electoratul american are nu neaparat o memorie scurta a mandatelor prezidentiale, asa cum se intampla la noi, ci o slaba perceptie a intereselor extrem de inguste pe care le reprezinta cele doua partide. Ele se intalnesc bipartizan in aceleasi interese grupusculare interne, ca in majoritatea deciziilor de politica externa ale administratiilor americane, indiferent de culoarea lor politica.

Nu asi fi insa atat de categoric in privinta rolului temei economice in alegerile parlamentare. Este adevarat, marja vizibila de interventie interna a politicului in economie este foarte subtire. Dar cele de politici economice “externe”, poate suna ciudat aceasta externalizare, prin care la PIB-ul SUA se aduc parti insemnate din PIB-urile altor tari, prin mecanisme speculative de “transfer” la care afaceristul imobiliar Donald Trump a demonstrat si demonstreaza ca se pricepe foarte bine, in noua pozitie dinspre economia globala spre cea americana (v. sanctiunile, suprataxele si alte metode si tehnici de razboi comercial), au jucat un rol foarte important si intr-o marja de manevra ce pare sa se dilateze si pe viitor, cu oricare din cele doua partide la Casa Alba.

Problema e ca aceasta “dilatare” tine de globalism si neo/liberalism, cu care Trump este oficial in conflict. Prin urmare, temei economice i s-a pus surdina din motive tactice, pentru a nu se observa ca in exterior politica lui Trump este esentialmente globalista, ca si cea a predecesorului, dar cu alte mijloace, care ies din teoria economica neo/liberala clasica. Este limpede ca aceasta politica economica externa, care pe fond este globalista si neo/liberala, dinspre SUA spre Economia Mondiala, dar nationalista si protectionista intern, dinspre Economia Mondiala spre SUA, sau altfel spus in timp ce altor economii li se cere sa se deschida americanilor, economia americana se inchide si ridica bariere in calea tertilor, nu mai poate fi jucata mult timp sub acoperire de catre Trump.

Eforturile propagandei SUA sunt de a induce perceptia externa ca politica lui Trump este o exceptie si o anomalie, careia se va incerca sa i se puna punct cat mai repede posibil. Declaratia lui Susan Rice, fosta ambasadoare a SUA la ONU si fosta consiliera de securitate a Casei Albe in timpul regimului Obama, despre avansul democratilor la intermediare este foarte sugestiva: „Bravo, oameni buni. Camera (Reprezentanţilor) este imensă, iar viitorul este mai plin de speranţă. Lumea va vedea că America nu şi-a pierdut minţile. Vă mulţumesc”. Deci, Trump “si-a pierdut mintile” si, prin urmare, Trump va fi tapul ispasitor. Simplista si antica teorie!, dar se pare ca ea va functiona din nou.

Doua mari categorii de efecte mi se par cele mai probabile, dupa noua repozitionare din Congres. Prima, ca va creste probabilitatea ca Trump sa fie demis sau sa nu mai fie ales pentru un al doilea mandat, la prezidentialele din 2020. Deja, de la democrati au fost evocate patru posibile candidaturi de prezidentiabili, in frunte cu Joe Biden, fostul vicepresedinte al SUA in timpul administratiei Obama.

A doua, ca democratii vor veni la Casa Alba pentru o cursa foarte lunga, posibila de 3-4 mandate. Politica interna progresist-comunista se deseneaza deja ca iminenta si pentru un orizont indelungat, probabil de decenii sau pana la sfarsitul acestui secol. Ultracomunism inauntru, ultraliberalism in afara, cam acesta pare sa fie viitorul cel mai probabil al SUA, in care imigratia va fi relansata in forta, v. caravanele (manipulative) ale imigratiei, care ar fugi de violenta si saracie, dar va da peste o alta violenta, cea “civila”, apropiata de un terorism social mascat, si o saracie egalitarist repartizata, in urma sporirii unei presiuni imigrationiste formidabile, de persoane necalificate sau slab calificate, pe resursele interne si consumul din SUA.

Faptul ca bazinele electorale ale democratilor sunt de-a lungul coastelor pacifica si atlantica sunt legate de imigratie. De regula, imigrantii, veniti pe cai maritime, s-au asezat de-a lungul coastelor celor doua mari oceane, Pacific si Atlantic. De aici, cele doua „fasii albastre costiere”, colorate in culoarea politica a democratilor. In centrul Statelor Unite, exista „zona rosie”, a populatiei majoritare zise indigene sau autohtone, votante a republicanilor, care are atuul de drept istoric al preexistentei in raport cu cea venita ulterior.    

http://www.contributors.ro/editorial/it%e2%80%99s-not-the-economy-stupid-trump-pierde-controlul-in-camera-reprezentantilor-dar-polarizarea-ideologica-a-americii-se-adanceste/               

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: