O posibila speta de asa-zisa „psihologie clinica”, in voga in serviciile secrete americane, de influentare ostila a perceptiilor, atitudinilor si comportamentelor multimilor: O scrisoare melodramatica, cat un exercitiu de programare neuronala

Ungurii sunt un popor mai mic si mai tanar, care au stapanit teritorii straine intinse si popoare sau populatii non-unguresti numeroase, in comparatie cu care erau o minoritate. O minoritate imperiala dominanta. Aceasta specificitate este obligatoriu ca intotdeauna sa fie mentionata. Din ea isi trage radacinile minoritatea actuala a maghiarilor romani. Acesta este si motivul real pentru care ungurii, cu care regii lor au colonizat o parte din teritoriul si populatia romanesti din Transilvania, sunt minoritari in vremurile de dupa destramarea fostului imperiu, al coroanei ungare.

Cu modestele si non-nuvelisticile mele randuri de fata, dar nu mai putin de suflet precum scrisoarea domniei sale, mi-as ingadui sa observ ca domnul Szilagyi N. Sandor melodramatizeaza pe nedrept, cand se refera la minoritatea maghiara, si, sper sa nu se supere, psihologizeaza tendentios si tintit, cand se refera la cetatenii romani si la sarbatoarea lor nationala. Ca si cand, sa fiu iertat daca gresesc, autorul ar vrea ca romanii sa nu-si sarbatoreasca plenar ziua de sarbatoare nationala si de centenar al iesirii din robia unui fost colonialism imperial, cu discriminari in masa si represiuni oribile, de care au avut nesansa istorica sa aiba parte.

Daca romanii care au fost supusi maghiarizarii fortate, doar pentru ca erau romani si tinutul lor era bogat, dar, mai ales, pentru ca erau vecinii ungurilor (sa lasam povestea cu Jules Verne “Gyula” – Nantes, unde s-a nascut scriitorul francez, nu se invecina cu Ungaria imperiala!) s-ar fi bucurat macar de o particica, oricat de mica, de drepturile pe care le are minoritatea maghiaro-romana de azi, ori de drepturile omului, care nu erau pe atunci, probabil ca amintirea impilarii si suferintelor coloniale de odinioara, din partea stapanirii austro-ungare, care i-a tratat mai rau ca pe sclavi, ar fi fost mai putin intensa sau comemorata. Sa nu ne amagim, dar nici sa-i lasam pe altii sa ne amageasca, Sarbatoarea Nationala si a Centenarului Marii Unirii sunt una si de nedespartit, iar esenta ei este de Comemorare. NB: Imi doresc o subscriere comuna la luciditatea mesajului Macron-Merkel, de sambata, referitor la unitate: ”Nu trebuie cedat deloc în faţa pasiunilor triste și a tentaţiilor diviziunii.

***

A propos de episodul critic cu statuia regala, de “non-empatie” culturala si artistica, cred ca distinsul domn profesor Szilagyi N. Sandor ne supune unui exercitiu sofisticat de manipulare, printr-un dublu standard si o singura perceptie. Nu ma dau in vant dupa asa-zisa psihologie clinica si comportamentala, care face furori prin serviciile secrete americane si a inceput sa faca pui si pe la noi, dar, una peste alta, marturisesc, critic, ca nu ma lasa rece discursul manipulativ al lui Sandor  bácsi. Autorul ne povesteste episodul cu memoria sa individuala a clipei, care, desigur, ne indigneaza. Dar exista si o memorie colectiva a istoriei, incomparabil mai revoltatoare, care stie ce se ascunde in spatele unor simboluri ale unor timpuri revolute.

Pentru a fi bine inteles, asi face o trimitere ipotetica la o posibila cea mai reusita statuie a lui Hitler, care ar fi privita de catre urmasi ai Holocaustului. Neindoielnic, evreii vor vedea intr-o astfel de statuie nu valoarea ei culturala si artistica, ci simbolistica social-politica nefasta a acesteia, ramasa in memoria colectiva evreiasca si transmisa generational, din motive prudentiale, de neuitare si de nereproducere, toate extrem de legitime. Stapanirea ungaro-austriaca a fost un Holocaust politic, identitar si cultural al romanilor din Transilvania, adeseori chiar si fizic, prin urmare nu exista motive de “empatie” artistica romaneasca pentru niciunul din simbolurile statuare ale acelui trecut de oprimare feudala a romanilor.

Daca elevatul nostru concetatean Szilagyi N. Sandor, indraznesc sa-l numesc si compatriot, pentru ca toti mancam aceeasi paine, a aceluiasi pamant, pe care ni-l dorim liber de orice dictatura, invrajbire sau invazie straina, ar fi facut un minim efort perceptiv de a fi privit lucrurile si din pozitia fostilor sclavi coloniali romani si a urmasilor acestora, cu certitudine ca ar fi renuntat la acea eufemistica adresare de “dragi indignati” (romani). Ar fi evitat sa mai apese pe o rana dureroasa, deoarece si-ar fi dat seama ca indignarea romanilor este cu mult mai mare si mai indreptatita istoric, comparativ cu falsele frustrari ale maghiarilor romani, din prezent, care se bucura de toate drepturile democratice, potrivit standardelor europene privind minoritatile nationale.

http://www.contributors.ro/cultura/scrisoare-de-suflet-romanilor-indigna%c8%9bi-despre-romani-%c8%99i-unguri-pu%c8%9bin-altfel/

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: