Bucurie prematura a executivelor de la Bruxelles si Londra: Daca vor aprecia ca UK nu obtine avantaje unilaterale, scontate la referendum, parlamentarii britanici nu vor aproba acordul May post-Brexit

15/11/2018

Am o mare temere ca executivele de la Londra si Bruxelles se bucura prea devreme in legatura cu acordul May post-Brexit. Sunt cateva indicii esentiale care s-ar putea traduce intr-o dezumflare rapida a consensului executiv, atat de greu obtinut. Irosirea acordului s-ar putea intampla in urma unui vot parlamentar negativ.

In primul rand, nici acum nu am o explicatie plauzibila pentru ratarea de catre Londra a ferestrei de oportunitate pentru finalizarea si adoptarea comuna UK-UE a acordului post-Brexit. Dupa euforia euroscepticilor britanici de la referendumul din 2016, care a confirmat iesirea UK din UE, dupa care Guvernul David Cameron a demisionat, te-ai fi asteptat, dupa aplombul Guvernului succesor Theresa May, ca acesta din urma sa apese adanc pe acceleratia Brexitului, nu pe frana acestuia. Au urmat insa inactiuni, tergiversari, stopari, de parca Londra nu ar fi stiut ce vrea.

In al doilea rand, privesc intrigat la mediul politic britanic al momentului, pentru a carui modelare indelungata pare sa fi fost o preocupare mai mare decat pentru negocieri rapide si concesii de inaintare a Brexitului. De miercuri seara, cand May a anuntat aprobarea acordului de catre Guvern, au urmat demisii în serie de ministri. Printre demisionari se afla Dominic Raab, ministrul pentru Brexit, pozitie politica si tehnica esentiala in sustinerea acordului promovat de premier.

„Nu pot susține acordul propus din două motive”, legate în special de viitorul statut al Irlandei de Nord după Brexit, și-a argumentat Raab demisia, pe contul său de Twitter. In felul acesta, slabiciunea premierului May si a Cabinetului conservator s-au accentuat dramatic, în condițiile în care și predecesorul lui Raab, David Davis, a demisionat acuzând o strategie prea „soft” a premierului britanic în chestiunea Brexitului.

Dar extrema subrezire din interiorul Cabinetului May nu este singura. Exista nemultumiri si opozitii manifeste fata de acord si in Parlament, unde pluteste nu numai amenintarea respingerii acestuia, dar si cea a unei motiuni de cenzura pentru demiterea Guvernului May. Primarul Londrei, celelalte statalitati din Regat si alte voci, dintre cele mai influente, care conteaza in modelarea opiniilor si voturilor, s-au exprimat impotriva acordului May. Inca nu este clar daca votul parlamentar pe acord va avea loc joi seara sau noaptea, ori intr-o alta zi.

In al treilea rand, nu este foarte limpede, si acest lucru este o sursa de mari suspiciuni, cum de a reusit premierul Theresa May sa conceptualizeze un acord in 585 de pagini, fara contributiile  tehnice si decizionale ale fostilor ministri pentru Brexit, Raab si Davis, si ale echipelor de experti ale acestora, cunoscand ca intr-un Guvern ministrii de resort sunt autoritati in domeniile respective. Ori, in cazurile cand autoritatea decizionala politica a unui ministru nu cumuleaza si o autoritate tehnica, de expertiza, ministrul isi aduce in echipa experti recunoscuti, cu educatie inalta si experienta relevanta in domeniu. Cred insa ca ambii fosti ministri pentru Brexit si echipele lor au avut cea mai inalta expertiza pe domeniu.

Nu stiu ce educatie si experienta civila are premierul Theresa May, nu o subevaluez, Doamne fereste!, mai ales ca o vad in toate pozele publice cu dosare si bibliorafturi sub brat. Dar ar fi o minunatie ca premierul May sa conceapa un acord fluviu post-Brexit, si acela divergent de pozitiile tehnice a doi ministri pentru Brexit. Ar fi o proba de un factotum profund inspirat. O carte de lecturi usoare, de circa 200 de pagini, poate fi citita in cateva zile. Ma intreb, insa, Bruxeless-ul in cat timp va citi cărțoaia care i-a fost trimisa de Londra, care este trecuta de jumatatea a o mie de pagini? Se ascunde in povestea asta vreo șaradă greu de priceput? Sau vreun dracusor, greu de dibuit in atatea detalii? Ori este un ultim act, de cacealma, cu care se sfarseste piesa Brexit?


Efecte băsist-macoviste: Din nou despre ilegalul MCV

15/11/2018

Traian Basescu si Monica Macovei

Putem considera, oare, Mecanismul de Control si Verificare  (MCV) ca o drona politica a Bruxelles-ului care se misca intr-un spatiu de expansiune colonizatoare? Foarte probabil ca da, spatiul de expansiune e cert, tintele sunt certe, dar mai ales pentru ca MCV-ul este ilegal, deci ostil, in afara Tratatului de aderare (nu are acoperirea juridica a tratatelor, nici pe cea democrata a dezbaterilor publice). MCV-ul este in contradictie (eufemistic, ca sa nu spun impotriva) cu Constitutia Romaniei si hotararile Curtii Constitutionale a Romaniei (CCR).

Ceea ce ma intriga cel mai mult este insa faptul ca aceasta ilegalitate a MCV este unilaterala si selectiva, priveste numai Romania, dintre toate statele membre UE. De aici trag concluzia ca sefii de stat si de guvern ai celorlalte state aderente la UE nu au admis un asemenea atac pe suveranitate, daca li s-a propus. Ori, poate, „corporatia” birocratica de la Bruxelles nici nu a indraznit sa le faca o asemenea propunere sau sa le propuna un asemenea targ, in afara tratatelor, indiferent daca sefii de stat si de guvern care au pregatit si semnat aderarile tarilor lor au fost de stanga sau de dreapta.

Doar in Romania s-a gasit terenul propice, care a fost reprezentat de vointa de putere a lui Traian Basescu si a dreptei politice sustinatoare. Aceasta dorinta nelimitata de putere s-a tradus printr-o centralizare prezidentiala a justitiei, care practic a insemnat o de-teritorializare a deciziilor justitiei, o scoatere a acestora de pe teritoriul justitiei si aducerea lor pe teritoriul politic, al presedintelui. In felul acesta presedintele si-a faurit o bagheta magica, cu care, prin atingere, spunea cine este „corupt” sau „penal”, de care justitia trebuia sa se ocupe in consecinta, sau ce este si ce nu este stat de drept, indepndenta sau non-independenta a justitiei.

PS/NB: De fapt, cred ca mai sustenabila este varianta ca planul de deteritorializare a hotararilor justitiei si de centralizare prezidentiala a acestora, sub rezerva confirmarii printr-un instrument supranational special introdus si aplicabil Romaniei – ilegalul MCV – a urmat calea inversa, de la Cotroceni la Bruxelles. In acest sens ar pleda si faptul ca Basescu este si acum cel cu gura cea mai mare, dand tonul Dreptei, ca MCV-ul ar fi efectul unui transfer de suveranitate si ca ar trebui respectat in litera si in spirit.

Dar si pentru a da o prezumtie de nevinovatie pentru birocratii bruxelezi, care ar fi putu sa fi fost de buna credinta si sa fi spus „OK, daca presedintele Basescu si ministrul justitiei Macovei vor MCV, MCV sa fie!”. „Transferul de suveranitate” invocat este de fapt un cadou sau un peșcheșlấc oferit diriguitorilor de la Bruxelles de catre gudurăul Basescu. Totodata, ma intreb ce le pune oare Bruxeless-ul europarlamentarilor in salariile supradimensionate de pana si Corina Cretu, pana de curand o speranta pentru presedintia PSD, ne prelucreaza să nu punem MCV-ul într-o cheie „complotistă”, că cineva ne-ar vrea răul!!!…


Storm Large: Până când nu te iubeam

15/11/2018

Vocea adanca si tulburatoare a solistei si limbajul artistic-elegant al corpului pianistului sunt uimitoare, ca expresivitate muzicala a bogatiei sufletului romanesc.

– Iubesc să cânt melodia românească „Până când nu te iubeam”, cântată de Maria Tănase, pe care o poţi compara cu Edith Piaf (cantareata Storm Large, trupa Pink Martini).