Lectie dura data Londrei despre statul de drept si independenta justitiei: Unde-i lege nu-i tocmeala. Un spion britanic, inchisoare pe viata in Emirate

21/11/2018

Un cetăţean britanic a fost condamnat la închisoare pe viaţă pentru spionaj în Emiratele Arabe Unite

Dublul standard cu care umbla britanicii in relatiile internationale are si un scop ascuns: de a nu respecta nicio regula, nicio lege. Este logica ilicitului, a gangsterismului. El a iesit la iveala, in toata uratenia lui, in episodul spionului britanic, care a fost condamnat la inchisoare pe viata in Emiratele Arabe Unite (EAU), pentru spionaj in favoarea Marii Britanii.

Matthew Hedges a fost condamnat miercuri la închisoare pe viaţă de un tribunal federal din Abu Dhabi, după ce fusese acuzat de spionaj luna trecută. Hedges (31 de ani), doctorand la Universitatea Durham (Anglia), a fost arestat pe aeroportul din Dubai la 5 mai, după o vizită de cercetare de două săptămâni în EAU privind politica externă şi de securitate a ţării. De atunci, el se află încarcerat în EAU.

Opinia publica internationala a luat act cu indignare de aroganta imperial-coloniala si masinatiunile ministrului britanic de externe Jeremy Hunt la adresa statului de drept si a independentei justitiei din Emiratele Arabe Unite. Hunt a recurs la o gama larga de mijloace de presiune si santaj pentru a obtine impunitatea infractorului Hedges. El s-a facut de ras prin apelul la conditionarea, personalizarea si traficarea justitiei. “Acest verdict nu este ceea ce ne-am fi aşteptat de la un prieten şi un partener de încredere al Regatului Unit (conditionarea “parteneriatului” si „prieteniei” de acceptarea unor acte penale britanice, sic!) şi contravine asigurărilor primite” (tentativa de personalizare a impunitatii, de exonerare cu dedicatie de pedeapsa penala!), a declarat Hunt. Ministrul britanic a mai spus că a discutat cazul Hedges cu prinţul moştenitor al Abu Dhabi, Mohammed ben Zayed (trafic de influenta la nivel inalt, sic!, care intr-un stat de drept nu poate decat sa esueze, dar si sa-l pateze pe traficant). Abu Dhabi a dat o lectie drastica Londrei in materie de stat de drept si independenta justitiei: Unde-i lege, nu-i tocmeala!


Interferente omniazimutale: Pro Vest si pro Est

21/11/2018

Multumiri pentru sinteza, stimata doamna Erika. Interesanta si asteptata. Remarc absenta oricarei referiri la „iesirea din UE”, sperietoarea de serviciu folosita de Opozitia alarmista. Da, cred ca o alianta regionala, la care sa fie adaugata si Serbia, dupa ce va intra in UE, ne-ar da mai multa libertate si forta in politica externa. As fi fost tentat sa spun si cu Turcia, dar ordinul de marime (nu religia!) ar introduce, cred, o asimetrie care ar putea fi stanjenitoare. Asa gandesc pe moment, poate vor aparea si alte argumente, intr-un sens sau altul.

Despre raporturile dintre Romania si UE, desi sunt tensionate, tendentioase si de vasalitate, cred ca brandul UE este de o eficienta si celebritate binemeritate, care ar trebui pastrate, indiferent de „inelul”, fara indoiala periferic, pe care vom fi sau, mai bine zis, pe care am fost dintotdeauna. Degeaba ne agitam, de la inceput am fost pe inelul periferic, ca membra UE non-euro si non-Schengen, care are toate sansele sa ramana neschimbat. Reformarea sau refondarea UE va reliefa si mai bine diferentele dintre nucleul si orbitele sale. Avantajul orbitei marginale este ca ne da o mai mare libertate, pe o serie de domenii, cu care vom fi superficial integrati sau chiar deloc. Aceasta libertate ne va permite sa ne miscam omniazimutal, o problema inca nerezolvata, dar care o data solutionata ne va aduce mari beneficii economice si de piata.

Cred ca din restabilirea relatiilor cu Estul va veni si unirea cu Basarabia. Oricum vor fi mutate piesele pe tabla de sah a Europei, trebuie sa avem toti in vedere ca Europa sa nu scada cu nicio fractiune in concertul global, ci dimpotriva, iar resursele noastre trebuie sa sprijine ascendenta catre zenit a Europei. Sistemul social-politic va trebui sa fie o chestiune care sa ne priveasca exclusiv. Trebuie sa iesim din unilateralismul Vest si numai Vest. Nu, ca placa turnanta pentru unitatea Est-Vest a Europei, dar si in afara ei, deci si Est-Vest la nivel global, putem sa mergem oricat de mult spre Est, daca acolo gasim oportunitati si piete, de unde putem extrage profit, avand in vedere ca un profit adus in Romania este un profit adus in Europa.

Putem de pilda sa ne pastram brandul UE, dar fara tentaculele politice din prezent, care sunt un fel de federalizare de facto, deci ilegale (de unde si certitudinea ca Bruxeless-ul nu va activa nicicand articolul 7, pentru ca „federalismul” ei de tip „SUE” nu are temei legal si nici viitor intr-o Europa a natiunilor si statelor nationale). Si putem, in acelasi timp, sa ne racordam economic la UEA, evident tot pe inel periferic.

In fine, putem aduce orice inovare, daca ne ajuta sa crestem si, prin romani, sa creasca europenii, care este identitatea noastra a tuturor la scara continentala (a doua identitate, cum sunt N+P/Numele si Prenumele). Cei obisnuiti sa capuseze, care sunt cu ochii pe noi, ar trebui sa fie lasati sa faca ei prima mutare, ori, daca o facem noi, sa fie doar o manevra secundara, de atragere a atentiei si a mutarii adverse, dar sa avem flexibilitatea de a schimba fulgerator de drum sau a reconfigurarilor duble sau paralele, vizibile si invizibile etc.


Eliberarea Orientului Mijlociu si caile devenirii unui pol de putere regionala: Liderii politici, muezini ai unitatii islamice si trilateraliatului persano-arabo-turc. Invatarea lectiilor solidaritatii si integrarii

21/11/2018

Dezbaterea de la FET despre „Reconfigurarea politicii privind Orientul Mijlociu în 2019” (miercuri, 21 noiembrie, ora 16:00) aduce in atentie una din temele umanitar-civilizationale de urgenta globala. Suferintele si distrugerile provocate arabilor de razboaiele evreiesti de cuceriri teritoriale, de Nakba (catastrofa, dezastru), provocata poporului palestinian, incepand din 1948, un echivalent mult mai sistematic si mai indelungat (tine de 70 de ani!) al holocaustului, de razboaiele “preventive” americane si de  terorismul „false flag” au devenit insuportabile si de netolerat.

Din multitudinea de abordari, trei tipuri mi se par de o necesitate mai aparte. In primul rand, perspectiva romaneasca asupra Orientului Mijlociu, incluzand aici si dezvoltarea de relatii bilaterale cu state din regiune, are o acoperire foarte recenta, sub forma turneului premierului Viorica Dancila in tari din zona Golfului. O a doua abordare ar fi cea internationala, din perspectiva dreptului international, a ONU si a rezolutiilor sale, multe dintre ele ignorate si nepuse in practica, ceea ce este inadmisibil. Daca vorbim de dezideratul general de pace in Orientul Mijlociu, aceasta trebuie sa se intemeieze pe forta dreptului, nu pe dreptul fortei, si trebuie inceput prin aplicarea rezolutiilor ONU.

In al treilea rand, despre solidaritatea islamica si integrarea regionala, care sunt cai infailibile si de vectorizare direct la tinta: eliberarea Orientului Mijlociu si devenirea lui intr-un pol de putere regionala, intr-o lume multipolara. Pentru a scoate Orientul Mijlociu din paradigma de teatru istoric al manevrelor evreo-americane pentru dezbinarea si dominarea popoarelor islamice din aceasta regiune, trebuie pornit de la realitatea celor trei mari culturi regionale, persana, araba si turca, si de la caracterul de liant, in unirea acestora, pe care poate si trebuie sa-l joace islamul, religia lor comuna.

Un trilateraliat al celor trei culturi principale este aproape acoperitor pentru intreaga regiune a Orientului Mijlociu. Ca puncte tari ale acestui trilateraliat cultural – religia este cea mai importanta componenta a oricarei culturi, cu cea mai mare forta modelatoare -, economic si de securitate, care este de inteles ca nu inseamna trei tari, ci cvasitotalitatea tarilor din regiune, asi aminti, in ordinea dimensiunii populatiei, Egipt (86 milioane locuitori), Iran (81,16 milioane), Turcia (79,81 milioane), Irak (38,27 milioane), Arabia Saudita (32,94 milioane), Yemen (28,25 milioane). Forta demografica araba iese in evidenta. La ea se adauga cea a celorlalte tari arabe.

Liantul islamic, care uneste cele trei culturi mentionate, ridica forta islamului la circa un miliard si jumatate de oameni, ceea ce poate situa Orientul Mijlociu printre regiunile emergente care se pot revendica drept un pol de putere regionala. Conditia necesara si suficienta este ca tarile Orientului Mijlociu sa invete lectiile solidaritatii si integrarii. Poate, dupa modelul european, care este de succes si de mare viitor, care va aseza Europa intre marile poluri de putere ale Noii Lumi Multipolare, care este esenta si o denumire de continut mai adecvata a Noii Ordini Mondiale. Liderii politici din Orientul Mijlociu trebuie sa devina muezini ai unitatii, solidaritatii si integrarii islamice. CONCLUZIE: Cele mai bune politici externe si de securitate ale tarilor din Orientul Mijlociu sunt cele de solidaritate islamica si regionala, sub deviza regiunea noastra este casa noastra.

PS/NB: Pentru cei care vor o mostra fierbinte de politica comuna evreo-americana de dezbinare a arabilor si islamicilor si de folosire a unora impotriva altora, pe harta mentala a luciditatii pulseaza ca un punct rosu declaratia de marti a presedintelui Donald Trump, care confera explicit un rol instrumental Arabiei Saudite, subordonat intereselor SUA si ale Israelului. El a declarat ca indiferent dacă prinţul moştenitor saudit este implicat în asasinarea jurnalistului dizident Jamal Khashoggi, Statele Unite vor menţine relaţiile cu Arabia Saudită, pentru protejarea intereselor americane, pe cele ale Israelului (s.m.) şi ale altor aliaţi (pe cei din urma Casa Alba – nu si SUA, care este o alta chestiune – nu-i prea mai are, dupa scandalurile trumpiste de injosire si de vasalizare a aliatilor traditionali si a partenerilor strategici).