Eliberarea Orientului Mijlociu si caile devenirii unui pol de putere regionala: Liderii politici, muezini ai unitatii islamice si trilateraliatului persano-arabo-turc. Invatarea lectiilor solidaritatii si integrarii

Dezbaterea de la FET despre „Reconfigurarea politicii privind Orientul Mijlociu în 2019” (miercuri, 21 noiembrie, ora 16:00) aduce in atentie una din temele umanitar-civilizationale de urgenta globala. Suferintele si distrugerile provocate arabilor de razboaiele evreiesti de cuceriri teritoriale, de Nakba (catastrofa, dezastru), provocata poporului palestinian, incepand din 1948, un echivalent mult mai sistematic si mai indelungat (tine de 70 de ani!) al holocaustului, de razboaiele “preventive” americane si de  terorismul „false flag” au devenit insuportabile si de netolerat.

Din multitudinea de abordari, trei tipuri mi se par de o necesitate mai aparte. In primul rand, perspectiva romaneasca asupra Orientului Mijlociu, incluzand aici si dezvoltarea de relatii bilaterale cu state din regiune, are o acoperire foarte recenta, sub forma turneului premierului Viorica Dancila in tari din zona Golfului. O a doua abordare ar fi cea internationala, din perspectiva dreptului international, a ONU si a rezolutiilor sale, multe dintre ele ignorate si nepuse in practica, ceea ce este inadmisibil. Daca vorbim de dezideratul general de pace in Orientul Mijlociu, aceasta trebuie sa se intemeieze pe forta dreptului, nu pe dreptul fortei, si trebuie inceput prin aplicarea rezolutiilor ONU.

In al treilea rand, despre solidaritatea islamica si integrarea regionala, care sunt cai infailibile si de vectorizare direct la tinta: eliberarea Orientului Mijlociu si devenirea lui intr-un pol de putere regionala, intr-o lume multipolara. Pentru a scoate Orientul Mijlociu din paradigma de teatru istoric al manevrelor evreo-americane pentru dezbinarea si dominarea popoarelor islamice din aceasta regiune, trebuie pornit de la realitatea celor trei mari culturi regionale, persana, araba si turca, si de la caracterul de liant, in unirea acestora, pe care poate si trebuie sa-l joace islamul, religia lor comuna.

Un trilateraliat al celor trei culturi principale este aproape acoperitor pentru intreaga regiune a Orientului Mijlociu. Ca puncte tari ale acestui trilateraliat cultural – religia este cea mai importanta componenta a oricarei culturi, cu cea mai mare forta modelatoare -, economic si de securitate, care este de inteles ca nu inseamna trei tari, ci cvasitotalitatea tarilor din regiune, asi aminti, in ordinea dimensiunii populatiei, Egipt (86 milioane locuitori), Iran (81,16 milioane), Turcia (79,81 milioane), Irak (38,27 milioane), Arabia Saudita (32,94 milioane), Yemen (28,25 milioane). Forta demografica araba iese in evidenta. La ea se adauga cea a celorlalte tari arabe.

Liantul islamic, care uneste cele trei culturi mentionate, ridica forta islamului la circa un miliard si jumatate de oameni, ceea ce poate situa Orientul Mijlociu printre regiunile emergente care se pot revendica drept un pol de putere regionala. Conditia necesara si suficienta este ca tarile Orientului Mijlociu sa invete lectiile solidaritatii si integrarii. Poate, dupa modelul european, care este de succes si de mare viitor, care va aseza Europa intre marile poluri de putere ale Noii Lumi Multipolare, care este esenta si o denumire de continut mai adecvata a Noii Ordini Mondiale. Liderii politici din Orientul Mijlociu trebuie sa devina muezini ai unitatii, solidaritatii si integrarii islamice. CONCLUZIE: Cele mai bune politici externe si de securitate ale tarilor din Orientul Mijlociu sunt cele de solidaritate islamica si regionala, sub deviza regiunea noastra este casa noastra.

PS/NB: Pentru cei care vor o mostra fierbinte de politica comuna evreo-americana de dezbinare a arabilor si islamicilor si de folosire a unora impotriva altora, pe harta mentala a luciditatii pulseaza ca un punct rosu declaratia de marti a presedintelui Donald Trump, care confera explicit un rol instrumental Arabiei Saudite, subordonat intereselor SUA si ale Israelului. El a declarat ca indiferent dacă prinţul moştenitor saudit este implicat în asasinarea jurnalistului dizident Jamal Khashoggi, Statele Unite vor menţine relaţiile cu Arabia Saudită, pentru protejarea intereselor americane, pe cele ale Israelului (s.m.) şi ale altor aliaţi (pe cei din urma Casa Alba – nu si SUA, care este o alta chestiune – nu-i prea mai are, dupa scandalurile trumpiste de injosire si de vasalizare a aliatilor traditionali si a partenerilor strategici).

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: