Fostul premier Nastase, autoironie privind lupta sa politica cu adversarii si sistemul: Razboiul lui Onoda

23/11/2018

“Razboiul lui Onoda”: Autoironia folosita de Adrian Nastase este subtila, in binecunoscutul stil sofisticat de a fi neiertator cu tine insuti, propriu marilor personalitati.

Dar cred ca ea este total nedreapta cu autorul. In primul rand, pentru ca beligeranta politica a lui Adrian Nastase cu adversarii si cu sistemul este una extrem de informata si de expertizata.

In al doilea rand, pentru ca Adrian Nastase este in contact direct si continuu cu adversarii politici, care au de partea lor intreaga masinarie a statului, lucruri care l-au expus la o serie de represiuni si persecutii, care insa nu l-au doborat.

In al treilea rand, pentru ca Adrian Nastase se bucura de o imensa simpatie si sustinere cetateneasca, morala, civila, culturala, stiintifica, academica etc (sper sa fi reusit sa le redau in ordinea ariilor de cuprindere).

In al patrulea rand, cel mai important de fapt, desi este ultimul enuntat, dar stiti cum se spune, cei din urma vor fi cei dintai!, este ca, spre deosebire de razboiul lui Onoda, “razboiul” lui Adrian Nastase este departe de a fi pierdut si/sau inutil, ci dimpotriva.

Adversarii si sistemul, “Ostilitia” cum am ajuns sa denumesc Opozitia fata de Interesul National, in care prima foloseste mijloace militienesti fata de cel de-al doilea, se clatina, scartie din toate angrenajele, fiind pe punctul de a se prabusi si de a-si da duhul.

Desi autoironia autorului, din titlul celui de-al 8-lea volum al seriei politico-autobiografice „Blog ‘n Roll” („Războiul lui Onoda”), ce urmeaza sa fie lansat pe 5 decembrie la FET, ora 16:00, mi se pare nemeritata, nu exclud ca ea sa aiba si o parte buna, de sursa inepuizabila de energie, din care de obicei marile spirite se incarca energetic. Sa fim prezenti la eveniment si sa-i fim mereu alaturi!

https://adriannastase.ro/2018/11/22/volumul-8-din-seria-blog-n-roll-razboiul-lui-onoda-va-fi-lansat-pe-5-decembrie/


Vremea unitatii contrariilor este aproape

23/11/2018

MiPo, chiar daca au aceiasi parinti, fratii au totusi parcursuri diferite ale vietilor lor. Uneori, apare un Cain. Alteori, un Iuda. Iudacainii exista si printre frati. Pe de alta parte, cei care aparent sau pe fond sunt diferiti, dar care in mod sistematic sunt supusi acelorasi suferinte, nedreptati si discriminari, in mod inevitabil se apropie, interfereaza, coopereaza…

Nu este nicio “perla” in aceasta dinamica istorica, generata de necesitatea supravietuirii comune, care sublimeaza in final in solidaritate si coexistenta. Nimic nu ramane imuabil, vesnic in aceleasi tipare, daca viata reala o cere, ci totul este efectul legii cosmice a actiunii si reactiunii, care nu poate fi manipulata de oameni, precum legile juridice, intre altele…

Daca vreti, persecutorii sunt cei care involuntar deseneaza apropierea si unitatea diversitatii sau contrariilor, ca moment de unitate al celebrei legi dialectice a luptei si unitatii contrariilor, care vine dupa etapa de lupta, care pe caz si asa a fost destul de lunga. Compensatoriu, in virtutea sinusoidismului, unitatea trebuie sa fie la fel de lunga. Este efectul pervers al actiunilor pe termen lung ale persecutorilor, care li se intorc impotriva.

Din acest motiv, dati-mi voie sa spun ca psihologii politici care inspira aceste persecutii de dragul unei utopice puteri absolute, unilaterale, unipolare etc., cum vrem sa o denumim, fac parte dintr-o clasa inferioara de psihologi si consultanti politici, care duc la retrogadarea, la decaderea puterii politice instigate, nu la marirea ei…    

Orice ar crede adeptii rasismului “extraterestru”, o gaselnita politica a arogantei suficiente siesi, potrivit careia ei s-ar origina in nu stiu ce inteligenta venita de pe alta planeta, “cauza” din care ar fi cei mai “alesi” si mai “inteligenti”, Dumnezeu a fost milostiv, drept si democrat, a dat inteligenta tuturor neamurilor si le-a ales pe toate sa traiasca in pace, fratietate si armonie.


Dinamica viitoare a accentelor religioase: Dinspre iudeo-crestinism spre crestin-islamism?

23/11/2018

Cred ca unirea dintre catolici si ortodocsi nu este posibila si nici dezirabila. In primul rand, pentru ca pe langa Roma au mai aparut a doua Roma si a treia Roma, ultimele doua fiind mai aproape ca niciodata de a reinvia si a scrie fiecare sau impreuna o noua istorie.

In al doilea rand, pentru ca centralizarea excesiva a bisericii catolice este in divergenta ireconciliabila cu autocefaliile bisericilor ortodoxe. Deci, ca biserici descentralizate, autoconduse si democratice (lucruri care sunt trecute sub tacere de Occident), catolicismul nu ni se potriveste noua, ortodocsilor.

De altfel, si ruperea Bisericii Ortodoxe Ucrainene de Biserica Ortodoxa Rusa, comentata lamentabil de tendentios ca o criza a influentei geo-religioase a Bisericii Ortodoxe Ruse, este o chestiune normala, pentru un Est in care toate partile componente sunt rearanjate pe pozitii egale, inclusiv religios, iar ultimul act de autocefalie este ultima ramasita a perioadei comunismului si sovietismului.

In al treilea rand, nu are niciun rost sa preluam pasivul catolic, cu sciziunile si cultele dizidente, care fac Vestul mai divizat decat Estul, si nici sa preluam slabiciunile vestice, date de individualism, cu toate pacatele lui (egoism, lacomie etc.) si sa abandonam cultura si valorile noastre ortodoxe (care sunt si cele ale crestinismului originar), bazate pe echipa si comunitate, altruism, empatie, intrajutorare etc.

In al patrulea rand, este mai mare potentialul de convietuire si conlucrare dintre ortodoxism si islamism, o chestiune absolut de luat in seama, ca doua religii importante care impartim Estul Eurasiei, Casa Comuna a celor doua religii. Cred ca, mai ales dupa suferintele comune prin care am trecut datorita terorismului, care i-a vanat pe crestini si islamici, vom putea vorbi in viitor de o deplasare de accent dinspre iudeo-crestinism spre crestin-islamism.