Minti deschise: O politica a orizonturilor deschise

25/11/2018

Mircea Popescu, (1) va rog frumos, cu umilinta chiar daca e nevoie, respectati proprietatile cuvintelor. Ele, in astfel de cazuri, nu pot vorbi si corecta. Altfel, intrati pe un taram care nu are legatura cu realitatea, ci cu rastalmacirea. Fiti atent la nuante, “apropiere” sau “cooperare” nu inseamna “comuniune” si, cu atat mai putin, nu presupune un efect de “inlaturare” (dar tot e bine ca nu ati spus “fuziune” !). Eu am vorbit de o tendinta, de o deplasare de accent dinspre iudeo-crestinism spre crestino-islamism, care e ceva diferit. De unde ati scos rastalmacirea ca as fi “sugerat” o excluziune a iudaismului si o “comuniune” cu islamismul?! Daca ati avut in minte  un “ecumenism crestin-islamic”, de v-ati panicat atata, lepadati-va de aceasta angoasa! Ecumenismul nu este religie, ci politica.

(2) Daca, cumva, credeti ca peste un milliard si jumatate de islamici ar trebui izolati pentru ca ar fi “primitivi” si “periculosi”, cum se straduieste un anumit curent politico-financiar islamofob sa-i puna in cont atrocitati pe care el insusi le finanteaza si rostogoleste spre islamici si crestini, sunteti pe o pista politica gresita. Ori daca nu sunteti manipulat de spalatorii de creiere care va indoctrineaza prin sedinte de corectitudine politica sau in intruniri mitzvah. Noua tendinta crescatoare la care m-am referit, de apropiere si cooperare crestino-islamica, este absolut fireasca, este pe curs si este de neoprit. Dar ea nu inseamna, repet, excluziunea altor religii, ci doar urmarea atractiilor de masa reciproce, ca dupa legile fizicii ceresti, dintre cele doua cele mai mari religii monoteiste.      

(3) Daca nu e vorba de tendentiozitate, sunteti in eroare sau necunoastere sutinand, indirect, despre crestinism, in opozitie cu istoria, ca acesta ar fi avut mai putine suferinte si diviziuni decat islamul, atunci cand afirmati: “Suferintele islamistilor sunt provocate de ei insisi si decurg din interpretari diferite ale propriei religii (3.1).” De asemenea, sunt contrariat ca respingeti sau nu recunoasteti apropierea morala foarte mare dintre crestinism si islam (3.2). Pur si simplu, ati uitat sau nu va pasa de ranile provocate de Lutheranism si Calvinism pe trupul Crestinismului, care este unul singur, nu puzderia de secte care se hranesc din el si il putrefiaza.

(4) Ia sa dam istoria inapoi in epoca extrem de agitata si de plina de conflicte a celui mai influent mason din Imperiul Britanic, Francis Bacon, fiul “reginei fecioare” (!) Elisabeta, nascut dintr-o legatura amoroasa cu amantul ei Robert Dudley. Masoneria, adanc infiltrata institutional si spiritual in Europa, isi propusese sa foloseasca Biserica pentru raspandirea razboaielor si a haosului. Si inca ce a reusit, prin agentul mason Martin Luther, incepand de la care, prin doua mecanisme clasice, obedienta (a), pentru infiltrare, urmata de dizidenta (b), in scopuri de fragmentare, slabire si distrugere, au urmat lupte intre fratii crestini si lupte cu islamul, slabind ambele religii, in folosul unei a treia. Prin Biserica lutherana, pe care Luther a creat-o pentru sine si un grup restrans de interese, antieuropene, a aparut crestinismul protestant, care a deschis calea unor conflicte fara precedent in Europa. Aceasta din urma a fost scopul aparitiei lutheranismului: provocarea de conflicte in interiorul crestinismului si in Europa!   

(5) Interesant si de luat aminte a fost focul incrucisat si coordonat Bacon-Luther, primul prin ratiune, al doilea prin anti-ratiune si anti-iubire (!), prin care a fost atins un scop comun. Viclenia era sa se acopere ambele fronturi, pentru a controla ambele tabere. Intr-una dintre predici, Luther a sustinut ca adeptii sai ar trebui sa scuipe pe ratiune, pentru ca este “tarfa diavolului” si “mancata de lepra”, motive pentru care “ar trebui tinuta inchisa in toaleta”. Foarte probabil ca era o tactica pentru a crea aparenta ca era un aparator si promotor al Bisericii, desi in realitate nu era nici una, nici alta, dar tactica de inselare a rodit.

(6) Iata un text dintr-una din predicile lui Luther, din care fara echivoc rezulta anti-iubirea si impotrivirea sa inversunata fata de libertatea politica si religioasa, dispretuirea turmei, a poporului, o aroganta elitista la fel de activa si astazi: “Daca iubirea este sustinuta in dauna credintei, ea trebuie condamnata sa ajunga in abisul iadului (o formidabila manipulare anticrestina!, n.m.)… Este mai bine daca un tiran pacatuieste de o suta de ori impotriva poporului pe care il guverneaza, decat daca poporul pacatuieste o singura data impotriva tiranului care il conduce (sustinere pe fata a dictaturii!, n.m.)… La fel cum fundul are nevoie de o mama de bataie, multimea are nevoie de o guvernare prin forta…”. Ne-am lamurit, astfel, unde se gasesc “bazele doctrinare” ale ceea ce auzim in ultimul timp ca “lumea trebuie sa-si bage mintile in cap”, dar si ale violentei civile, „bataia la fund” aplicata poporului-colonie.  

(7) Calvinismul este o secta la fel de aroganta si extremista a crestinismului zis protestant. Si denumirea de “Protestant” are schepsisul ei, de a protesta impotriva crestinismului originar si clasic, la fel cum e si cea de “Israel”, care se lupta cu ingerul, o instigare conceptuala, deci, care il face vesnic rebel si neintegrat. Aceste chestiuni ne arata ca in toate vremurile exista un Grup ezoteric care da linia politica, probabil cel autodefinit “Illuminati”, care se reproduce ereditar. Calvinismul a aparut in Franta, de unde s-a extins in Marea Britanie si, mai ales, in America de Nord. Ulterior, el s-a facut cunoscut sub numele de „Puritanism” (o alta denumire de manipulare conceptuala).

(8) Fondatorul calvinismului a fost Jean Calvin. Din cate observam, “banii blestemati” creeaza pe banda rulanta lideri religiosi si secte religioase care se revendica de la Iisus Hristos, dar care de fapt sunt dusmani ai lui Hristos. Nu este oare o absurditate sa te inchini unor astfel de mincinoase chipuri cioplite, care au aroganta sa pretinda ca sunt Dumnezei si cer inchinare din partea „prostimii”?! Jean Calvin se numea de fapt Jean Caum, dar si-a schimbat numele francez de Caum in Calvin pentru a fi acceptat in Anglia. Calvinismul se focaliza pe Decalogul lui Moise si pe Vechiul Testament. Aflam, aici, in continut, dincolo de ambalaj, una din cele mai mari imposturi si uzurpari, prin care au fost inselati creinciosii crestini, o revendicare formala de la numele lui Hristos, dar nu si de la invataturile sale din Noul Testament!

(9) Dar pentru a comprima si a ajunge la legatura de moralitate anti-camata dintre islamici si crestini, iata care era scopul crucial al calvinismului: introducerea dobanzii in crestinism. Pana la calvinism, religia crestina respinsese perceperea de dobanzi la imprumuturile acordate, fapt ce-i nemultumea profund pe camatari. Aparitia calvinismului a fost semnalul ca sosise vremea ca respingerea dobanzilor sa inceteze si regula perceperii lor sa devina generala. Calvinismul a sprijinit acceptarea dobanzilor de catre crestinism, iar Elvetia, unde a fost conceput complotul, a devenit centrul sistemului bancar mondial. Calvinismul a mai fost folosit la crearea unei agitatii antimonarhice, care a dus la Razboiul Civil Englez si decapitarea regelui patriot Charles I al Angliei, pentru a permite revenirea evreilor, permisiune care le-a fost data de Cromwell, cunoscut si ca masacratorul poporului irlandez, primul cel mai mare genocid din istorie. „Revolutia” lui Cromwell a fost o repetitie pentru „revolutiile” de mai tarziu din Franta si America. Vezi, draga MiPo, cate divizari si cate suferinte au si crestinii, care, prin efectele celor doua razboaie mondiale, sunt mult mai mari decat ale islamicilor? De aceea, cred cu tarie, cooperarea crescanda crestino-islamica este inevitabila si necesara: A doua forta religioasa globala nu poate fi ignorata sau izolata. Oricine ar face-o, ar savarsi o enorma greseala de politica externa.