Dinamica viitoare a accentelor religioase: Dinspre iudeo-crestinism spre crestin-islamism?

23/11/2018

Cred ca unirea dintre catolici si ortodocsi nu este posibila si nici dezirabila. In primul rand, pentru ca pe langa Roma au mai aparut a doua Roma si a treia Roma, ultimele doua fiind mai aproape ca niciodata de a reinvia si a scrie fiecare sau impreuna o noua istorie.

In al doilea rand, pentru ca centralizarea excesiva a bisericii catolice este in divergenta ireconciliabila cu autocefaliile bisericilor ortodoxe. Deci, ca biserici descentralizate, autoconduse si democratice (lucruri care sunt trecute sub tacere de Occident), catolicismul nu ni se potriveste noua, ortodocsilor.

De altfel, si ruperea Bisericii Ortodoxe Ucrainene de Biserica Ortodoxa Rusa, comentata lamentabil de tendentios ca o criza a influentei geo-religioase a Bisericii Ortodoxe Ruse, este o chestiune normala, pentru un Est in care toate partile componente sunt rearanjate pe pozitii egale, inclusiv religios, iar ultimul act de autocefalie este ultima ramasita a perioadei comunismului si sovietismului.

In al treilea rand, nu are niciun rost sa preluam pasivul catolic, cu sciziunile si cultele dizidente, care fac Vestul mai divizat decat Estul, si nici sa preluam slabiciunile vestice, date de individualism, cu toate pacatele lui (egoism, lacomie etc.) si sa abandonam cultura si valorile noastre ortodoxe (care sunt si cele ale crestinismului originar), bazate pe echipa si comunitate, altruism, empatie, intrajutorare etc.

In al patrulea rand, este mai mare potentialul de convietuire si conlucrare dintre ortodoxism si islamism, o chestiune absolut de luat in seama, ca doua religii importante care impartim Estul Eurasiei, Casa Comuna a celor doua religii. Cred ca, mai ales dupa suferintele comune prin care am trecut datorita terorismului, care i-a vanat pe crestini si islamici, vom putea vorbi in viitor de o deplasare de accent dinspre iudeo-crestinism spre crestin-islamism.


O identificare de mental colectiv: „Numele meu de botez este Romania. Numele meu de familie este Europa.”

22/11/2018

”Europa este viaţa noastră, apărarea noastră. Trebuie să concurăm la nivel mondial. A fi european nu este contrar cu a fi român. Eu sunt european pentru că sunt italian (…) Graţie Uniunii Europene trăim în pace, graţie Uniunii Europene în ţara dumneavoastră acum este democraţie după mulţi ani de comunism”, a declarat Antonio Tajani, Presedintele Parlamentului European.

Nota mea (FP): Marturisesc ca arareori am intalnit o conceptualizare politica atat de adevarata si de stralucita despre prezentul si viitorul comun european, cu care sa consonez atat de profund. Integrat in aceasta viziune identitara, nu pot sa spun, alaturi si impreuna cu toti fratii mei de neam si credinta, decat: „Numele meu de botez este Romania. Numele meu de familie este Europa.”

Nu este un nume personal, ci unul colectiv. Daca as fi fost poet sau muzician, acestor patronimice de mental colectiv le-as fi compus un poem sau un lied. Cam in stilul productiei pop americane “We Are The World”. I-as fi pus un titlu simplu si extrem de adevarat: “Ma Cheama Romania Europa”.


RO, vocatie unificatoare: Intalnirea Vestului cu Estul

22/11/2018

Privind raporturile RO-UE, ideea mai bruta, din care prin slefuire pot iesi mai multe variante sub aspectele practice si finale, ar fi ca ar trebui sa facem in asa fel incat sa unim, aici si cat mai degraba posibil, cele doua mari piete ale Est-ului si Vest-ului. Aceasta chestiune tine nu numai de vocatia noastra de a uni, nu de a dezbina, ci si de o necesitate imperioasa a vremurilor.

Din aceasta perspectiva, nu cred ca este un lucru bun sa iesim, sa ne autoexcludem, si, prin acestea, sa provocam o fractura geopolitica europeana. Ar fi dureroasa pentru toti. Nu trebuie sa provocam vechile rani. Dimpotriva, trebuie sa ramanem, sa ne autoincludem la o adica, daca vor fi riscuri de excludere.

Am vazut unele intrigi, gen „Iesiti, faceti si voi un Roexit, nu e locul vostru in UE” etc. Nu! Noi trebuie nu numai sa ramanem in UE/VEST, dar sa tragem si de EST si sa-l aducem la intalnirea si unirea cu VEST. Ma refer la depasirea fracturii economice si de piata dintre Est si Vest. Nu sanctiuni, ci bonificatii. Nu tensiuni, ci relaxare. Nu razboi economic, ci pace economica. Nu schisma, ci cooperare Est-Vest.


Lectie dura data Londrei despre statul de drept si independenta justitiei: Unde-i lege nu-i tocmeala. Un spion britanic, inchisoare pe viata in Emirate

21/11/2018

Un cetăţean britanic a fost condamnat la închisoare pe viaţă pentru spionaj în Emiratele Arabe Unite

Dublul standard cu care umbla britanicii in relatiile internationale are si un scop ascuns: de a nu respecta nicio regula, nicio lege. Este logica ilicitului, a gangsterismului. El a iesit la iveala, in toata uratenia lui, in episodul spionului britanic, care a fost condamnat la inchisoare pe viata in Emiratele Arabe Unite (EAU), pentru spionaj in favoarea Marii Britanii.

Matthew Hedges a fost condamnat miercuri la închisoare pe viaţă de un tribunal federal din Abu Dhabi, după ce fusese acuzat de spionaj luna trecută. Hedges (31 de ani), doctorand la Universitatea Durham (Anglia), a fost arestat pe aeroportul din Dubai la 5 mai, după o vizită de cercetare de două săptămâni în EAU privind politica externă şi de securitate a ţării. De atunci, el se află încarcerat în EAU.

Opinia publica internationala a luat act cu indignare de aroganta imperial-coloniala si masinatiunile ministrului britanic de externe Jeremy Hunt la adresa statului de drept si a independentei justitiei din Emiratele Arabe Unite. Hunt a recurs la o gama larga de mijloace de presiune si santaj pentru a obtine impunitatea infractorului Hedges. El s-a facut de ras prin apelul la conditionarea, personalizarea si traficarea justitiei. “Acest verdict nu este ceea ce ne-am fi aşteptat de la un prieten şi un partener de încredere al Regatului Unit (conditionarea “parteneriatului” si „prieteniei” de acceptarea unor acte penale britanice, sic!) şi contravine asigurărilor primite” (tentativa de personalizare a impunitatii, de exonerare cu dedicatie de pedeapsa penala!), a declarat Hunt. Ministrul britanic a mai spus că a discutat cazul Hedges cu prinţul moştenitor al Abu Dhabi, Mohammed ben Zayed (trafic de influenta la nivel inalt, sic!, care intr-un stat de drept nu poate decat sa esueze, dar si sa-l pateze pe traficant). Abu Dhabi a dat o lectie drastica Londrei in materie de stat de drept si independenta justitiei: Unde-i lege, nu-i tocmeala!


Interferente omniazimutale: Pro Vest si pro Est

21/11/2018

Multumiri pentru sinteza, stimata doamna Erika. Interesanta si asteptata. Remarc absenta oricarei referiri la „iesirea din UE”, sperietoarea de serviciu folosita de Opozitia alarmista. Da, cred ca o alianta regionala, la care sa fie adaugata si Serbia, dupa ce va intra in UE, ne-ar da mai multa libertate si forta in politica externa. As fi fost tentat sa spun si cu Turcia, dar ordinul de marime (nu religia!) ar introduce, cred, o asimetrie care ar putea fi stanjenitoare. Asa gandesc pe moment, poate vor aparea si alte argumente, intr-un sens sau altul.

Despre raporturile dintre Romania si UE, desi sunt tensionate, tendentioase si de vasalitate, cred ca brandul UE este de o eficienta si celebritate binemeritate, care ar trebui pastrate, indiferent de „inelul”, fara indoiala periferic, pe care vom fi sau, mai bine zis, pe care am fost dintotdeauna. Degeaba ne agitam, de la inceput am fost pe inelul periferic, ca membra UE non-euro si non-Schengen, care are toate sansele sa ramana neschimbat. Reformarea sau refondarea UE va reliefa si mai bine diferentele dintre nucleul si orbitele sale. Avantajul orbitei marginale este ca ne da o mai mare libertate, pe o serie de domenii, cu care vom fi superficial integrati sau chiar deloc. Aceasta libertate ne va permite sa ne miscam omniazimutal, o problema inca nerezolvata, dar care o data solutionata ne va aduce mari beneficii economice si de piata.

Cred ca din restabilirea relatiilor cu Estul va veni si unirea cu Basarabia. Oricum vor fi mutate piesele pe tabla de sah a Europei, trebuie sa avem toti in vedere ca Europa sa nu scada cu nicio fractiune in concertul global, ci dimpotriva, iar resursele noastre trebuie sa sprijine ascendenta catre zenit a Europei. Sistemul social-politic va trebui sa fie o chestiune care sa ne priveasca exclusiv. Trebuie sa iesim din unilateralismul Vest si numai Vest. Nu, ca placa turnanta pentru unitatea Est-Vest a Europei, dar si in afara ei, deci si Est-Vest la nivel global, putem sa mergem oricat de mult spre Est, daca acolo gasim oportunitati si piete, de unde putem extrage profit, avand in vedere ca un profit adus in Romania este un profit adus in Europa.

Putem de pilda sa ne pastram brandul UE, dar fara tentaculele politice din prezent, care sunt un fel de federalizare de facto, deci ilegale (de unde si certitudinea ca Bruxeless-ul nu va activa nicicand articolul 7, pentru ca „federalismul” ei de tip „SUE” nu are temei legal si nici viitor intr-o Europa a natiunilor si statelor nationale). Si putem, in acelasi timp, sa ne racordam economic la UEA, evident tot pe inel periferic.

In fine, putem aduce orice inovare, daca ne ajuta sa crestem si, prin romani, sa creasca europenii, care este identitatea noastra a tuturor la scara continentala (a doua identitate, cum sunt N+P/Numele si Prenumele). Cei obisnuiti sa capuseze, care sunt cu ochii pe noi, ar trebui sa fie lasati sa faca ei prima mutare, ori, daca o facem noi, sa fie doar o manevra secundara, de atragere a atentiei si a mutarii adverse, dar sa avem flexibilitatea de a schimba fulgerator de drum sau a reconfigurarilor duble sau paralele, vizibile si invizibile etc.


Eliberarea Orientului Mijlociu si caile devenirii unui pol de putere regionala: Liderii politici, muezini ai unitatii islamice si trilateraliatului persano-arabo-turc. Invatarea lectiilor solidaritatii si integrarii

21/11/2018

Dezbaterea de la FET despre „Reconfigurarea politicii privind Orientul Mijlociu în 2019” (miercuri, 21 noiembrie, ora 16:00) aduce in atentie una din temele umanitar-civilizationale de urgenta globala. Suferintele si distrugerile provocate arabilor de razboaiele evreiesti de cuceriri teritoriale, de Nakba (catastrofa, dezastru), provocata poporului palestinian, incepand din 1948, un echivalent mult mai sistematic si mai indelungat (tine de 70 de ani!) al holocaustului, de razboaiele “preventive” americane si de  terorismul „false flag” au devenit insuportabile si de netolerat.

Din multitudinea de abordari, trei tipuri mi se par de o necesitate mai aparte. In primul rand, perspectiva romaneasca asupra Orientului Mijlociu, incluzand aici si dezvoltarea de relatii bilaterale cu state din regiune, are o acoperire foarte recenta, sub forma turneului premierului Viorica Dancila in tari din zona Golfului. O a doua abordare ar fi cea internationala, din perspectiva dreptului international, a ONU si a rezolutiilor sale, multe dintre ele ignorate si nepuse in practica, ceea ce este inadmisibil. Daca vorbim de dezideratul general de pace in Orientul Mijlociu, aceasta trebuie sa se intemeieze pe forta dreptului, nu pe dreptul fortei, si trebuie inceput prin aplicarea rezolutiilor ONU.

In al treilea rand, despre solidaritatea islamica si integrarea regionala, care sunt cai infailibile si de vectorizare direct la tinta: eliberarea Orientului Mijlociu si devenirea lui intr-un pol de putere regionala, intr-o lume multipolara. Pentru a scoate Orientul Mijlociu din paradigma de teatru istoric al manevrelor evreo-americane pentru dezbinarea si dominarea popoarelor islamice din aceasta regiune, trebuie pornit de la realitatea celor trei mari culturi regionale, persana, araba si turca, si de la caracterul de liant, in unirea acestora, pe care poate si trebuie sa-l joace islamul, religia lor comuna.

Un trilateraliat al celor trei culturi principale este aproape acoperitor pentru intreaga regiune a Orientului Mijlociu. Ca puncte tari ale acestui trilateraliat cultural – religia este cea mai importanta componenta a oricarei culturi, cu cea mai mare forta modelatoare -, economic si de securitate, care este de inteles ca nu inseamna trei tari, ci cvasitotalitatea tarilor din regiune, asi aminti, in ordinea dimensiunii populatiei, Egipt (86 milioane locuitori), Iran (81,16 milioane), Turcia (79,81 milioane), Irak (38,27 milioane), Arabia Saudita (32,94 milioane), Yemen (28,25 milioane). Forta demografica araba iese in evidenta. La ea se adauga cea a celorlalte tari arabe.

Liantul islamic, care uneste cele trei culturi mentionate, ridica forta islamului la circa un miliard si jumatate de oameni, ceea ce poate situa Orientul Mijlociu printre regiunile emergente care se pot revendica drept un pol de putere regionala. Conditia necesara si suficienta este ca tarile Orientului Mijlociu sa invete lectiile solidaritatii si integrarii. Poate, dupa modelul european, care este de succes si de mare viitor, care va aseza Europa intre marile poluri de putere ale Noii Lumi Multipolare, care este esenta si o denumire de continut mai adecvata a Noii Ordini Mondiale. Liderii politici din Orientul Mijlociu trebuie sa devina muezini ai unitatii, solidaritatii si integrarii islamice. CONCLUZIE: Cele mai bune politici externe si de securitate ale tarilor din Orientul Mijlociu sunt cele de solidaritate islamica si regionala, sub deviza regiunea noastra este casa noastra.

PS/NB: Pentru cei care vor o mostra fierbinte de politica comuna evreo-americana de dezbinare a arabilor si islamicilor si de folosire a unora impotriva altora, pe harta mentala a luciditatii pulseaza ca un punct rosu declaratia de marti a presedintelui Donald Trump, care confera explicit un rol instrumental Arabiei Saudite, subordonat intereselor SUA si ale Israelului. El a declarat ca indiferent dacă prinţul moştenitor saudit este implicat în asasinarea jurnalistului dizident Jamal Khashoggi, Statele Unite vor menţine relaţiile cu Arabia Saudită, pentru protejarea intereselor americane, pe cele ale Israelului (s.m.) şi ale altor aliaţi (pe cei din urma Casa Alba – nu si SUA, care este o alta chestiune – nu-i prea mai are, dupa scandalurile trumpiste de injosire si de vasalizare a aliatilor traditionali si a partenerilor strategici).


Acordul Brexit cu repetitie: Fortarea psihologica, un pariu pierdut. Trantirea sau inchiderea usii?

19/11/2018

Nici nu s-a racit bine draful de acord Brexit pe care Londra l-a pus pe masa Bruxelles-ului, ca premierul britanic Theresa May s-a razgandit. Ea a anuntat, duminica, ca in saptamana care urmeaza va veni din nou la Bruxelles, pentru reluarea discutiilor cu oficialii europeni. “Nu vom ajunge la un acord referitor la ieşirea (din UE)… până când nu vom obţine ceea ce dorim în relaţia viitoare (cu Bruxellesul), pentru că cele două merg împreună”, si-a motivat May noua decizie, de a reveni si reincerca sa reinnoade negocierile, pentru “ceva” ce inca nu este clar.

De ce Londra nu spune cu claritate, cu subiect si predicat ceea ce doreste sa obtina prin “acord”? Probabil ca este atat de scandalos, avand in vedere ca relatiile UK cu UE sunt cu multilateralitatea comunitara, si deci cu tot atatea interese (27+1), incat prefera subtextul, pentru a evita oprobriul public. Unii istorici cred ca Brexitul este o conspiratie, al carei efect scontat ar fi de criza civilizationala, comparabila cu cea obtinuta de Moise la plecarea din Egipt. Mai probabila mi se pare o fortare psihologica a acordului, prin sacaitoare reveniri unilaterale asupra lui, cunoscand ca probabilitatea obtinerii unui rezultat depinde de numarul incercarilor.

Chiar daca anglo-americanii sunt mari mesteri in ale cuvintelor, nutrind iluzia, precum Donald Trump, care are si o carte pe tema, ca poti manipula perceptiile incat “sa ai intotdeauna dreptate”, sunt mici sanse ca, dupa suitele lor istorice de autodecredibilizari, unilateralismul, utopia si psihologia sa mai “vrajeasca” multilateralismul, luciditatea si interesul. Manevrele obsesive ce par ghidate ca de o incantatie repetitiva, ca “totul se poate din aproape in aproape”, au fost dezvrajite. Nu se poate orice.

Pe acest refren, May incearca sa mai faca un pas inainte, inapoindu-se la Bruxelles cu limitele desenate de fostul ministru britanic pentru Brexit Dominic Raab si de liderul Partidului Laburist, Jeremy Corbyn. Aceste repere de ultima ora nu aduc nimic nou. Ele sunt gaselnite de revenire, subordonate tacticii ca se va mai schimba o virgula, un cuvant, o idée, care sa duca la o si mai mare apropiere de interesele unilaterale ale UK. Noile limite privesc presupunerile ca proiectul de acord ar fi “total gresit” si că “încă se poate schimba cursul acordului” (Raab), cat si fabulatia, care este o noua fuga de electorat, potrivit careia “Un al doilea referendum privind Brexitul este o opţiune pentru viitor, nu pentru prezent” (Corbyn).

O dezicere atat de rapida a lui May de proaspatul ei proiect de acord privind relatiile UK cu UE dupa Brexit si reintoarcerea la Bruxelles pentru renegociere ar putea fi expresia unei strategii de fortare psihologica. Daca se confirma, cred ca este un pariu deja pierdut. Este printre rarele ocazii cand sunt pe deplin de acord cu fostul ministru britanic de Externe Boris Johnson: Este o „iluzie tragică” să se creadă că acordul poate fi îndreptat la negocieri viitoare. Intr-un timp atat de scurt, asi adauga. Nisipul din clepsidra aproape s-a terminat. Din cele trei variante emise de May saptamana trecuta, la anuntarea aprobarii de catre Guvern a proiectului de acord – iesirea cu acord, fara acord sau sa nu fie niciun Brexit -, au ramas doar doua. Intrebarea, pe noul context, este daca UK va tranti sau va inchide usa Brexitului?


Educatie: Guvernul trebuie sa faca ceva pentru ca radacinile inteligentei romanesti sa ramana in tara

18/11/2018

Brexitul va trebui sa ne dea serios de gandit si in domeniul educatiei universitare. Ca tara UE, Marea Britanie si-a recrutat de pe continent studentii pentru universitatile sale. Statisticile spun ca peste 135.000 de studenţi din Uniunea Europeană sunt înscrişi la universităţile britanice, reprezentând peste 5% din numărul total de studenţi. Dintre aceştia, peste 8.000 sunt studenţi din România.

Dupa Brexit, insa, cand Marea Britanie va deveni o tara terta si un concurent acerb pentru UE, pastrarea pe continent a inteligentei europene va deveni o necesitate de la sine inteleasa. De aceea, am privit cu o anumita circumspectie stirea privind asaltul a sase universitati britanice pentru a-si recruta studenti din Romania. Interesul britanic pentru inteligenta romaneasca este magulitor, dar, dincolo de acest aspect, ne poate costa extrem de scump, prin efectul  cunoscut ca brain drain.

Cand multe dintre varfurile inteligentelor romanesti sunt recrutate sa ramana in Regatul Unit si sa lucreze pentru economia acestuia, ba chiar sa devina agenti pentru corporatiile sau serviciile secrete britanice, problema exodului post-Brexit de studenti romani la universitatile britanice poate capata si alte conotatii, dintre cele mai negative pentru noi si pentru continent. Nu subestimez cu nimic inteligenta britanica, pe care o consider pe deplin europeana, insa am rezerve fata de politica Brexitului, care popular este pe curs antibritanic si geopolitic pe curs de rupere de europeni. O distinctie neta intre inteligenta etnic si autentic britanica si inteligenta imigrantilor, care este o inteligenta etnic straina de cea britanica, va trebui facuta.

Altfel, pietrele pretioase din Coroana Britanica vor fi fals britanice, inteligentele care vor straluci in Regat apartinand de fapt unor etnicitati si natii  non britanice. Ceea ce nu este deloc kosher, daca ne gandim ca penele multicolore ale paunului, care ii apartin genetic, nu sunt podoabe luate de la terti. Nationalismele “Brexit” si “Trump”, care aseaza UK si US pe primul loc, trebuie sa atraga reactii simetrice ale popoarelor si natiunilor Lumii. In ceea ce ne priveste, inteligenta romaneasca trebuie  sa-si pastreze radacinile in tara si sa fie, oriunde s-ar afla, pro Romania.

Cred ca, in cazurile studiilor in strainatate, politica educationala post Brexit poate pastra in tara radacinile inteligentei romanesti prin cel putin doua instrumente. Unul ar fi simbolic, individual, de constiinta angajata in sensul respectiv. Altul ar fi material, de sustinere individuala, prin burse romanesti, integrala sau procentuala, de stat sau de catre firme, a tinerilor care vor urma universitati din afara Romaniei.

Legat de contextul educational ar fi si cel al cercetarii stiintifice, al pastrarii in tara a savantilor, a descoperirilor stiintifice si inventiilor tehnologice, subiect la care am doua observatii. Prima, ca este nociva discriminarea negativa a comunicarilor stiintifice in publicatii romanesti, care este un alt mod, mai ascuns, de a turna in sacul fara fund occidental, de a sustine scurgerea in afara a geniului si inteligentei romanesti. Este o regula nedreapta, care trebuie schimbata. Sa avem publicatii de elita romanesti, regionale si/sau estice.

De fapt, tot noi, in sens global, dam o notorietate nemeritata publicatiilor occidentale (in speta celor anglo-americane). Banii marelui capital mondial din spatele lor le folosesc ca o momeala, pentru a atrage geniul si inteligenta de pretutindeni, fraudand si saracind astfel popoarele lumii de elitele lor legitime. Consecintele de spoliere culturala fac popoarele tinta numai bune de dominat. Cu geniile si inteligentele adunate din toate tarile cu ajutorul „banilor blestemati”, camatarii si speculatorii isi impodobesc mediocritatile (am scris despre ce a patit Tesla!). A doua, asi atrage atentia, fara sa comentez, ci voi spune doar ca e un semnal de criza a racolarii de gulere violete (de suprainteligente) si a brain drain-ului, ca instrumentorii acestor jafuri de IQ-uri sunt pe cale sa scoata un nou jurnal academic, in care sa se permita publicarea sub pseudonim! Disperare mare! Jeff McMahan, profesor de filosofie morală la Universitatea din Oxford, și unul dintre fondatorii publicației academice, a spus: ,,Un astfel de jurnal le-ar acorda oamenilor ale căror idei ar putea să le facă probleme, fie cu indivizi de stânga sau de dreapta, fie cu propria administrație universitară, dreptul de a folosi un pseudonim.” PS/NB: Acest text a fost scris pentru varianta post Brexit, care sper sa nu se intample, cat si pentru o imagine corecta privind competita onesta si relatiile bilaterale egale, fara avantaje unilaterale.


Khashoggi: Agent CIA, tradator sau erou arab?

17/11/2018

Stupoare si panica: Khashoggi ar fi slujit Islamul din interiorul CIA!

O noutate relativ de senzatie in cazul Khashoggi este ca a inceput sa curga multa apa la moara celor care sustin ca sauditul a fost agent CIA si ca moartea sa a fost o pedeapsa politico-religioasa pentru inalta si dubla tradare, a Arabiei Saudite si a Islamului. Ea este alimentata de insistenta, apreciata ca extrema si ciudata, aproape personalizata si clar institutionalizata, prin care SUA sunt preocupate de caz.

Jurnalistul saudit Jamal Khashoggi s-a remarcat, prin editorialele sale din Washington Post, ca dizident si agent de influenta anti regimul de la Riad. El a disparut in 2 octombrie, dupa ce a intrat in consulatul saudit din Instanbul. Ipoteza cea mai vehiculata este ca jurnalistul ar fi fost asasinat, din motive patriotice si islamice. Ea este in marja versiunii ca acesta ar fi fost agent CIA si tradator arab.

In absenta cadavrului, a probei materiale care sa inchida cazul sub aspectul savarsirii unei crime sau punerii in aplicare a unei sentinte de justitie islamica, moartea lui Khashoggi ramane deocamdata o probabilitate, sub cota de certitudine de 100%. Plecand de aici, tot atat de bine nimeni nu ar putea sa respinga fara probe ca Jamal Khashoggi nu este de fapt un erou al arabilor si al islamului.  

Insistenta cu care SUA trateaza cazul Khashoggi, probabil si in afara legitimitatii jurisdictiei pe care le ofera cetatenia saudita si teritoriul turc unde a avut loc, potrivit criticilor, a inregistrat o noua referinta, sambata, din partea vicepresedintelui american Mike Pence. Aflat la Port Moresby, unde participă la summitul economic Asia-Pacific (APEC), Pence a declarat ca asasinii jurnalistului saudit disident Jamal Khashoggi vor da socoteală în faţa SUA.

Declaratia lui Mike Pence are loc în contextul, fara dovezi, în care Mass-Media americane au sustinut că CIA a ajuns la concluzia că prinţul încoronat saudit Mohammed bin Salman (MbS) a ordonat asasinarea lui Khashoggi, la Istanbul. „SUA sunt decise să-i facă să dea socoteală pe toţi cei responsabili pentru acea crimă”, a afirmat oficialul Casei Albe. El a mai adaugat ca asasinarea lui Khashoggi a fost „o atrocitate” si “un afront la o presă liberă şi independentă”. Despre cadavrul lui Khashoggi se spune ca ar fi fost dezmembrat si aruncat in canalizare. Ironia istoriei este ca americanii au procedat aproape la fel cu cadavrul lui Osama bin Laden, pe care l-au ars si cenusa a fost aruncata in ocean.


Daramarea Guvernului si alegerile anticipate: Dreapta se joaca cu “focoasele” electorale

16/11/2018

Un silogism politic foarte valid. Din nefericire, actualitatea politica damboviteana si din eurobirocratia bruxeleza il inscriu in ceea ce Emil Cioran a numit si a scris ca fiind „Silogismele amaraciunii”. Se pare ca si Bruxeless-ul are pentru Romania aceeasi marota, care in afara de obsesiva este si discretionara, pe care o nutreste Cotroceniul: „Guvernul meu”. Este un dispret total fata de Electorat si Democratie, Doar alegerilor parlamentare si majoritatii pe aceasta baza le sunt indreptatite posesia „Guvernul meu”, ori posesiile „Guvernele mele” cand sunt mai multe guverne intr-un ciclu electoral.

Cred ca incertitudinea privind preluarea de catre Romania a presedintiei rotative a Consiliului UE este tot o masinatiune a Cotroceniului. Daca acest mandat european va fi gestionat de o guvernare de stanga, perspectiva dreptei de a o lungi cu Iohannis inca un ciclu prezidential la Cotroceni va sari literalmente in aer. Exista insa si riscul ca aceeasi incertitudine sa fie cu o guvernare de dreapta, care este tabula rasa daca se va autodistribui in rolul privind mandatul european. Si daca vor fi alegeri anticipate, mandatul european se va fragmenta, cu consecinte care raman de vazut. Cineva se cam joaca cu „focoasele” electorale…

https://adriannastase.ro/2018/11/15/va-rog-sa-recititi-despre-drone-si-mcv-uri-27-august-2012/


%d blogeri au apreciat: