Bucurie prematura a executivelor de la Bruxelles si Londra: Daca vor aprecia ca UK nu obtine avantaje unilaterale, scontate la referendum, parlamentarii britanici nu vor aproba acordul May post-Brexit

15/11/2018

Am o mare temere ca executivele de la Londra si Bruxelles se bucura prea devreme in legatura cu acordul May post-Brexit. Sunt cateva indicii esentiale care s-ar putea traduce intr-o dezumflare rapida a consensului executiv, atat de greu obtinut. Irosirea acordului s-ar putea intampla in urma unui vot parlamentar negativ.

In primul rand, nici acum nu am o explicatie plauzibila pentru ratarea de catre Londra a ferestrei de oportunitate pentru finalizarea si adoptarea comuna UK-UE a acordului post-Brexit. Dupa euforia euroscepticilor britanici de la referendumul din 2016, care a confirmat iesirea UK din UE, dupa care Guvernul David Cameron a demisionat, te-ai fi asteptat, dupa aplombul Guvernului succesor Theresa May, ca acesta din urma sa apese adanc pe acceleratia Brexitului, nu pe frana acestuia. Au urmat insa inactiuni, tergiversari, stopari, de parca Londra nu ar fi stiut ce vrea.

In al doilea rand, privesc intrigat la mediul politic britanic al momentului, pentru a carui modelare indelungata pare sa fi fost o preocupare mai mare decat pentru negocieri rapide si concesii de inaintare a Brexitului. De miercuri seara, cand May a anuntat aprobarea acordului de catre Guvern, au urmat demisii în serie de ministri. Printre demisionari se afla Dominic Raab, ministrul pentru Brexit, pozitie politica si tehnica esentiala in sustinerea acordului promovat de premier.

„Nu pot susține acordul propus din două motive”, legate în special de viitorul statut al Irlandei de Nord după Brexit, și-a argumentat Raab demisia, pe contul său de Twitter. In felul acesta, slabiciunea premierului May si a Cabinetului conservator s-au accentuat dramatic, în condițiile în care și predecesorul lui Raab, David Davis, a demisionat acuzând o strategie prea „soft” a premierului britanic în chestiunea Brexitului.

Dar extrema subrezire din interiorul Cabinetului May nu este singura. Exista nemultumiri si opozitii manifeste fata de acord si in Parlament, unde pluteste nu numai amenintarea respingerii acestuia, dar si cea a unei motiuni de cenzura pentru demiterea Guvernului May. Primarul Londrei, celelalte statalitati din Regat si alte voci, dintre cele mai influente, care conteaza in modelarea opiniilor si voturilor, s-au exprimat impotriva acordului May. Inca nu este clar daca votul parlamentar pe acord va avea loc joi seara sau noaptea, ori intr-o alta zi.

In al treilea rand, nu este foarte limpede, si acest lucru este o sursa de mari suspiciuni, cum de a reusit premierul Theresa May sa conceptualizeze un acord in 585 de pagini, fara contributiile  tehnice si decizionale ale fostilor ministri pentru Brexit, Raab si Davis, si ale echipelor de experti ale acestora, cunoscand ca intr-un Guvern ministrii de resort sunt autoritati in domeniile respective. Ori, in cazurile cand autoritatea decizionala politica a unui ministru nu cumuleaza si o autoritate tehnica, de expertiza, ministrul isi aduce in echipa experti recunoscuti, cu educatie inalta si experienta relevanta in domeniu. Cred insa ca ambii fosti ministri pentru Brexit si echipele lor au avut cea mai inalta expertiza pe domeniu.

Nu stiu ce educatie si experienta civila are premierul Theresa May, nu o subevaluez, Doamne fereste!, mai ales ca o vad in toate pozele publice cu dosare si bibliorafturi sub brat. Dar ar fi o minunatie ca premierul May sa conceapa un acord fluviu post-Brexit, si acela divergent de pozitiile tehnice a doi ministri pentru Brexit. Ar fi o proba de un factotum profund inspirat. O carte de lecturi usoare, de circa 200 de pagini, poate fi citita in cateva zile. Ma intreb, insa, Bruxeless-ul in cat timp va citi cărțoaia care i-a fost trimisa de Londra, care este trecuta de jumatatea a o mie de pagini? Se ascunde in povestea asta vreo șaradă greu de priceput? Sau vreun dracusor, greu de dibuit in atatea detalii? Ori este un ultim act, de cacealma, cu care se sfarseste piesa Brexit?


Efecte băsist-macoviste: Din nou despre ilegalul MCV

15/11/2018

Traian Basescu si Monica Macovei

Putem considera, oare, Mecanismul de Control si Verificare  (MCV) ca o drona politica a Bruxelles-ului care se misca intr-un spatiu de expansiune colonizatoare? Foarte probabil ca da, spatiul de expansiune e cert, tintele sunt certe, dar mai ales pentru ca MCV-ul este ilegal, deci ostil, in afara Tratatului de aderare (nu are acoperirea juridica a tratatelor, nici pe cea democrata a dezbaterilor publice). MCV-ul este in contradictie (eufemistic, ca sa nu spun impotriva) cu Constitutia Romaniei si hotararile Curtii Constitutionale a Romaniei (CCR).

Ceea ce ma intriga cel mai mult este insa faptul ca aceasta ilegalitate a MCV este unilaterala si selectiva, priveste numai Romania, dintre toate statele membre UE. De aici trag concluzia ca sefii de stat si de guvern ai celorlalte state aderente la UE nu au admis un asemenea atac pe suveranitate, daca li s-a propus. Ori, poate, „corporatia” birocratica de la Bruxelles nici nu a indraznit sa le faca o asemenea propunere sau sa le propuna un asemenea targ, in afara tratatelor, indiferent daca sefii de stat si de guvern care au pregatit si semnat aderarile tarilor lor au fost de stanga sau de dreapta.

Doar in Romania s-a gasit terenul propice, care a fost reprezentat de vointa de putere a lui Traian Basescu si a dreptei politice sustinatoare. Aceasta dorinta nelimitata de putere s-a tradus printr-o centralizare prezidentiala a justitiei, care practic a insemnat o de-teritorializare a deciziilor justitiei, o scoatere a acestora de pe teritoriul justitiei si aducerea lor pe teritoriul politic, al presedintelui. In felul acesta presedintele si-a faurit o bagheta magica, cu care, prin atingere, spunea cine este „corupt” sau „penal”, de care justitia trebuia sa se ocupe in consecinta, sau ce este si ce nu este stat de drept, indepndenta sau non-independenta a justitiei.

PS/NB: De fapt, cred ca mai sustenabila este varianta ca planul de deteritorializare a hotararilor justitiei si de centralizare prezidentiala a acestora, sub rezerva confirmarii printr-un instrument supranational special introdus si aplicabil Romaniei – ilegalul MCV – a urmat calea inversa, de la Cotroceni la Bruxelles. In acest sens ar pleda si faptul ca Basescu este si acum cel cu gura cea mai mare, dand tonul Dreptei, ca MCV-ul ar fi efectul unui transfer de suveranitate si ca ar trebui respectat in litera si in spirit.

Dar si pentru a da o prezumtie de nevinovatie pentru birocratii bruxelezi, care ar fi putu sa fi fost de buna credinta si sa fi spus „OK, daca presedintele Basescu si ministrul justitiei Macovei vor MCV, MCV sa fie!”. „Transferul de suveranitate” invocat este de fapt un cadou sau un peșcheșlấc oferit diriguitorilor de la Bruxelles de catre gudurăul Basescu. Totodata, ma intreb ce le pune oare Bruxeless-ul europarlamentarilor in salariile supradimensionate de pana si Corina Cretu, pana de curand o speranta pentru presedintia PSD, ne prelucreaza să nu punem MCV-ul într-o cheie „complotistă”, că cineva ne-ar vrea răul!!!…


Storm Large: Până când nu te iubeam

15/11/2018

Vocea adanca si tulburatoare a solistei si limbajul artistic-elegant al corpului pianistului sunt uimitoare, ca expresivitate muzicala a bogatiei sufletului romanesc.

– Iubesc să cânt melodia românească „Până când nu te iubeam”, cântată de Maria Tănase, pe care o poţi compara cu Edith Piaf (cantareata Storm Large, trupa Pink Martini).


Stereotip nemţesc? În 2018, Iohannis I al României a adus ţara unde a adus-o Carol al II-lea ȋn 1940

14/11/2018

Fostul presedinte Emil Constantinescu avea dreptate cand ii indemna pe romani sa nu aiba suflete de sclavi. Am ajuns la vorba lui. Şfichiuirile coloniale, date Romaniei de catre metropola Bruxelles cu raportul MCV si rezolutia Parlamentului European, ar trebui sa ne trezeasca din pasivitatea fata de stapanirea etnic germana de la Cotroceni. Chiar si in acest ceas al doisprezecelea nu este inca prea tarziu.

Aceste lovituri politico-juridice in serie pe care ni le aplica Vestul sunt mai dureroase si lasa urme mai adanci si mai urate decat cele ale cnuturilor geo/politice ale fostilor sovietici. Esticitatea si ortodoxia pe care romanii le au in comun cu rusii au facut ca pana si sovietismul, care si pentru rusi era strain, sa fi fost mai usor decat unionalismul vest-european. Probabil ca in aceasta inrudire se afla si ceva adevar din zicala ca palma strainului este mai grea decat a tatalui sau a altei rude.

Concret, sovieticii ne-au lasat in pace in privinta legilor si investitiilor, care au ramas suverane. Dintre lege, vorba, port si credinta, prima este cea mai importanta, pentru ca prin ea pot fi schimbate toate celelalte. Pretentia Bruxeless-ului de a ne lua legea este inacceptabila. Legenda spune ca pana si sultanul cuceritor al Constantinopolului le-a spus crestinilor refugiati in Catedrala Sfânta Sofia: “Traiti in legea voastra!”. Legea noastra inseamna natia noastra. Sa le spuna cineva islamicilor sau evreilor ca le va lua legea, si sa vezi reactii! Daca va mai avea timp, sub ploaia de sudălmi si proteste care il va pune mintenáș pe goană!

Inainte insa de a avea o problema cu Bruxeless-ul, trebuie sa recunoastem ca avem o problema cu Cotroceniul. In 2018, etnicul german Klaus Werner Iohannis, ajuns presedinte al Romaniei prin mila Domnului si vointa romanilor, a adus Romania in situatia in care co-etnicul sau regele Carol al II-lea a adus-o in 1940. Sa fie, oare, un “blestem” sau un stereotip nemtesc? Pentru a intelege aceasta cvasisimilitudine, foarte aproape de dramatism, orice tur politic rapid de orizont, avand ca punct de statie Romania, va fi suficient de convingator.  

Romania politica actuala este intr-un aiuritor conflict de razboi nedeclarat sau de razboi rece cu Rusia si cu Estul de apartenenta, subliniez vecina si apartenenta, la ordinele Vestului. Iohannis a legat Romania periculos de strans de Vest, ceea ce o va face sa-i urmeze automat greselile si crizele, asa cum s-a intamplat pe timpul lui Carol al II-lea.

Mai mult, Cotroceniul si Bruxelles-ul sunt in mod evident intelesi sa-si securizeze reciproc interesele prin conjugarea actelor proprii de putere, ale Presedintiei Romaniei si ale Comisiei Europene. La fel cum altadata au facut Palatul Regal si Cancelaria Reichului. Spre nesansa lor si sansa tarii, Romania sociala este divergenta fata de Romania politica. Romania sociala vrea sa-si pastreze legea, primul si cel mai important aliniament prin care isi apara credinta si datina.

In aceste conditii, ce ar fi de facut? Evitarea repetarii de catre regimul iohannist a dezastrului carlist este posibila prin trei pasi: (1) “abdicarea” lui Iohannis “I” si incredintarea puterii Electoratului, (2) recursul la actul lui Mihai I de salvare a Natiei, (3) reluarea si ducerea pana la capat a diplomatiei pacifice si omnidirectionale a lui Nicolae Titulescu. Scopul sinergic final: refondarea Romaniei. 


O idée decontributoare: Afirmarea genialitatii romanesti in strainatate nu ar tine de etnicitate, ci de sistemele social-politice (Teodor Baconschi)

13/11/2018

Aflu de pe un site, baptist cred, despre o idée decontributoare a unui fost ministru de externe, Teodor Baconschi. Nu cunosc motivul real pentru care acest gen de idei ii este promovat cu asiduitate pe site-ul respectiv. Presupun doar ca evitarea unor mari platforme de idei contributoare este o tactica politica, de sustragere de la sanctiunile critice ale numerosului si avizatului public cititor care le frecventeaza.

Ori poate ca preluarea unor idei ale autorului de catre site-ul mentionat este menit pentru consumul ideologic al unui grup redus si inchis, compus din persoane lustruitoare ale Vestului si mai putin aderente sau integrate la refondarea post-moderna a societatii romanesti. Se ignora ca inainte de a fi “vestici”, suntem estici si romani. Daca vrem sa ne ridicam, ca tara si zona, nu vom reusi fara stima de sine.  

“Atunci când citim știri despre români cu mare succes profesional în alte țări, prima noastră pornire e să ne explicăm acest succes prin faptul că sunt români, nu prin acela că au ajuns în sisteme sociale care încurajează performanța și recunosc meritul”, afirma Teodor Baconschi, a carui idée a fost selectata sa titreze postarea pe care am citit-o, semn ca era impartasita. Din pacate, nu si corecta.

Oriunde s-ar manifesta, genialitatea, creativitatea sau succesul romanilor tine de gena etnica a neamului romanesc, nu de banii vestici care o cumpara, pe una sau pe alta. Solutia nu este prin urmare sa perpetuam robia romanilor de banii vesticilor. Este fals ca in societatea romaneasca nu ar fi recunoscute performanta si meritul.

Adevarata problema este ca nu avem inca o piata competitiva a salariilor si a locurilor de munca. Aceasta se obtine prin investitii suverane masive. Investitiile suverane, pe principiile economiei de piata, vor creste si racorda cele patru mari categorii de piete, ale resurselor, muncii, salariilor si educatiei, unicul mod prin care vom obtine banii de care avem nevoie, pentru a nu mai depinde de banii vesticilor. Pe aceasta cale de crestere suverana merg ultimele guverne de stanga. Din pacate, aceste guverne pro-romanesti sunt blocate sau franate, interesat, de catre Vestul caruia fostul ministru de externe al Romaniei pare sa ii fie dedicat trup si suflet.  


O posibila speta de asa-zisa „psihologie clinica”, in voga in serviciile secrete americane, de influentare ostila a perceptiilor, atitudinilor si comportamentelor multimilor: O scrisoare melodramatica, cat un exercitiu de programare neuronala

12/11/2018

Ungurii sunt un popor mai mic si mai tanar, care au stapanit teritorii straine intinse si popoare sau populatii non-unguresti numeroase, in comparatie cu care erau o minoritate. O minoritate imperiala dominanta. Aceasta specificitate este obligatoriu ca intotdeauna sa fie mentionata. Din ea isi trage radacinile minoritatea actuala a maghiarilor romani. Acesta este si motivul real pentru care ungurii, cu care regii lor au colonizat o parte din teritoriul si populatia romanesti din Transilvania, sunt minoritari in vremurile de dupa destramarea fostului imperiu, al coroanei ungare.

Cu modestele si non-nuvelisticile mele randuri de fata, dar nu mai putin de suflet precum scrisoarea domniei sale, mi-as ingadui sa observ ca domnul Szilagyi N. Sandor melodramatizeaza pe nedrept, cand se refera la minoritatea maghiara, si, sper sa nu se supere, psihologizeaza tendentios si tintit, cand se refera la cetatenii romani si la sarbatoarea lor nationala. Ca si cand, sa fiu iertat daca gresesc, autorul ar vrea ca romanii sa nu-si sarbatoreasca plenar ziua de sarbatoare nationala si de centenar al iesirii din robia unui fost colonialism imperial, cu discriminari in masa si represiuni oribile, de care au avut nesansa istorica sa aiba parte.

Daca romanii care au fost supusi maghiarizarii fortate, doar pentru ca erau romani si tinutul lor era bogat, dar, mai ales, pentru ca erau vecinii ungurilor (sa lasam povestea cu Jules Verne “Gyula” – Nantes, unde s-a nascut scriitorul francez, nu se invecina cu Ungaria imperiala!) s-ar fi bucurat macar de o particica, oricat de mica, de drepturile pe care le are minoritatea maghiaro-romana de azi, ori de drepturile omului, care nu erau pe atunci, probabil ca amintirea impilarii si suferintelor coloniale de odinioara, din partea stapanirii austro-ungare, care i-a tratat mai rau ca pe sclavi, ar fi fost mai putin intensa sau comemorata. Sa nu ne amagim, dar nici sa-i lasam pe altii sa ne amageasca, Sarbatoarea Nationala si a Centenarului Marii Unirii sunt una si de nedespartit, iar esenta ei este de Comemorare. NB: Imi doresc o subscriere comuna la luciditatea mesajului Macron-Merkel, de sambata, referitor la unitate: ”Nu trebuie cedat deloc în faţa pasiunilor triste și a tentaţiilor diviziunii.

***

A propos de episodul critic cu statuia regala, de “non-empatie” culturala si artistica, cred ca distinsul domn profesor Szilagyi N. Sandor ne supune unui exercitiu sofisticat de manipulare, printr-un dublu standard si o singura perceptie. Nu ma dau in vant dupa asa-zisa psihologie clinica si comportamentala, care face furori prin serviciile secrete americane si a inceput sa faca pui si pe la noi, dar, una peste alta, marturisesc, critic, ca nu ma lasa rece discursul manipulativ al lui Sandor  bácsi. Autorul ne povesteste episodul cu memoria sa individuala a clipei, care, desigur, ne indigneaza. Dar exista si o memorie colectiva a istoriei, incomparabil mai revoltatoare, care stie ce se ascunde in spatele unor simboluri ale unor timpuri revolute.

Pentru a fi bine inteles, asi face o trimitere ipotetica la o posibila cea mai reusita statuie a lui Hitler, care ar fi privita de catre urmasi ai Holocaustului. Neindoielnic, evreii vor vedea intr-o astfel de statuie nu valoarea ei culturala si artistica, ci simbolistica social-politica nefasta a acesteia, ramasa in memoria colectiva evreiasca si transmisa generational, din motive prudentiale, de neuitare si de nereproducere, toate extrem de legitime. Stapanirea ungaro-austriaca a fost un Holocaust politic, identitar si cultural al romanilor din Transilvania, adeseori chiar si fizic, prin urmare nu exista motive de “empatie” artistica romaneasca pentru niciunul din simbolurile statuare ale acelui trecut de oprimare feudala a romanilor.

Daca elevatul nostru concetatean Szilagyi N. Sandor, indraznesc sa-l numesc si compatriot, pentru ca toti mancam aceeasi paine, a aceluiasi pamant, pe care ni-l dorim liber de orice dictatura, invrajbire sau invazie straina, ar fi facut un minim efort perceptiv de a fi privit lucrurile si din pozitia fostilor sclavi coloniali romani si a urmasilor acestora, cu certitudine ca ar fi renuntat la acea eufemistica adresare de “dragi indignati” (romani). Ar fi evitat sa mai apese pe o rana dureroasa, deoarece si-ar fi dat seama ca indignarea romanilor este cu mult mai mare si mai indreptatita istoric, comparativ cu falsele frustrari ale maghiarilor romani, din prezent, care se bucura de toate drepturile democratice, potrivit standardelor europene privind minoritatile nationale.

http://www.contributors.ro/cultura/scrisoare-de-suflet-romanilor-indigna%c8%9bi-despre-romani-%c8%99i-unguri-pu%c8%9bin-altfel/


Ba da, Excelenţă!

09/11/2018

Ambasadorul Andrew Noble: Marea Britanie are o amprentă creativă unică în lume

Am citit aprobativ, pana la un punct, ce a declarat ambasadorul Marii Britanii in Romania, Andrew Noble, la un eveniment care a avut loc joi si a privit intrarea modelului Mini în portofoliul Auto Cobălcescu. Noble a spus ca Marea Britanie are “o amprentă creativă unică în lume”, iar acest lucru nu se va schimba după Brexit.

Atunci insa cand s-a referit la creatorul modelului auto Mini, ambasadorul britanic a facut o afirmatie prin care cred ca etnicitatea greaca a creatorului a fost inglobata gratuit in Imperiu. Practic, Noble a pus etnicitatea greaca a imigrantului creativ in umbra cetateniei britanice, o minimalizare a faptului ca “unicitatea” creativitatii Marii Britanii este de fapt o unicitate a creativitatii etnicilor imigranti din Imperiul Britanic.

“Celebrăm aici un simbol britanic născut datorită unui grec. Nu ne pasă unde s-a născut cineva sau unde s-au născut părinţii săi, dacă aceşti oameni vin, trăiesc şi lucrează în comunitatea noastră (…), asta nu se va schimba”, a sustinut Noble. Ba ne pasa, Excelenta! Banii pot cumpara etnicitatea si creativitatea sa, dar nu le pot substitui sau schimba!

Tarile de unde au venit democratia greaca, dreptul roman sau napoleonian, tehnologia germana ori reformismul radical si propulsor rus sunt dovezi ale inteligentei creative ale etnicitatilor respective, greaca, franceza, germana, rusa ori britanica, daca in ultimul caz creativitatea este etnic britanica. Ori, altfel spus, sunt probe ale inteligentei creative europene.

Dupa Brexit, va fi foarte important din ce surse imigrante isi va trage Regatul Unit creativitatea. Diferentele de potential inovativ si civilizational intre etnicii migranti din Regat sunt si vor fi foarte mari. Din cate am vazut din sursele terorismului, exista si surse foarte concrete si „productive” ale primitivismului. Oricat de mult ar incerca unii politicieni britanici sa se ascunda dupa teoriile sterpe ale „corectitudinii politice” sau „rasismului”, primitivismul loveste adesea fara sa aleaga. Uneori, la fel de inevitabil ca un bumerang. 


A doua criza ideologica si cadere politica a socialismului european: Frans Timmermans, candidatul PES la preşedintia Comisiei Europene, deplange „sufletul” internationalist al Europei

09/11/2018

Socialismul a fost sursa comunismului. Problemele istorice ale rusilor si germanilor, si alaturi de ei ale tuturor europenilor, isi au radacinile in socialism. Socialismul este precomunism. Din ideologia socialista rusa s-a nascut comunismul. Din ideologia socialista germana s-a nascut nazismul.

Socialismul poarta in sine semintele saraciei, totalitarismului si, in ultima instanta, pe cele ale eurocidului. Nimeni nu vorbeste, ori nu o face indeajuns, de cele doua razboaie mondiale ca despre doua Eurocide, care au fost doua Holocausturi ale Europei, cel putin cu tangente socialiste/comuniste (Rusia, 1905-1917) sau chiar cu origini de acest fel (Germania, 1933-1945).

Prima criza a ideologiei socialismului a fost legata de nasterea din pantecele ei a comunismului rus, a internationalistei Uniuni Sovietice. A doua criza, ideologica si politica, in curs, a socialismului european este data de criza internationalistei si supranationalistei Uniuni Europene, a federalistei, in potentia, Statele Unite ale Europei (SUE).

Exista insa si o alta legatura intre fosta URSS si actuala UE. Ea este extrem de compromitatoare si de revelatorie sub aspectul agentilor de criza comuni, care au influentat si provocat cele doua crize, rusa si europeana. Legatura maligna dintre cele doua crize este factorul migratiei. In plus, in trecat spus, sovromurile comuniste de ieri sunt multinationalele capitaliste de azi.

In cazul rus, a existat o migratie cosmopolita, sustinuta politic, propagandistic si mai ales financiar de catre Vest. Aceasta migratie cosmopolita a invadat si metastazat Rusia tarista precomunista. Ulterior, dupa al Doilea Eurocid sau Holocaust European, migrantii cosmopoliti au invadat pe tancuri tarile Europei Centrale si de Est (ECE), impunand internationalismul subjugator si spoliator.

In cazul european, exista o migratie geopolitica, incepand din 2015, din Sud-Sud-Est, stimulata discursiv, financiar si logistic din aceeasi veche directie, dinspre Vest. Ea a pus in lumina slabiciunea unor amagitoare fundamente ale UE, cat si cosmopolitismul birocratiei de directie de la Bruxelles. Acesta din urma, bine ancorat in cele doua partide transnationale PPE si PES, dar si in partidele nationale populare si socialiste (v. SPD-ul german, PSD-ul roman etc.) a deschis portile Europei pentru invazia migrantilor geo/politici si geo/economici.

Practic, PPE si PES si-au strans mainile transnationale, unindu-si supranationalismul si internationalismul, in lupta pentru a supune natiunile si statele nationale europene. Modelul urmarit este SUA, o inchisoare a popoarelor de imigranti, care sunt sclave ale unei minoritati dominante si folosite impotriva neamurilor si patriilor lor de origine.

Frans Timmermans, candidatul socialistilor europeni (PES) la presedintia Comisiei Europene, a imaginat continentul european ca pe o carcasa goala de natiuni si state nationale, avand insa un “suflet”, al birocratiei lor colonizatoare fara indoiala, pe care va incerca cu disperare sa-l apere de “ciopartire”, la alegerile europarlamentare din 2019.

In mod evident, Timmermans ignora ca Europa exista ca o suma a sufletelor popoarelor si natiunilor care o compun, cu idealuri, identitati si traditii proprii, fara de care Europa istorica nu ar mai fi Europa istorica.

Nu exista decat o cale pentru a impiedica acest proiect de birocratie si stapanire colonizatoare, prin inlantuirea ca sclavi a natiunilor si statelor nationale europene. “Sufletul” acestui proiect demonic sa fie smuls din carcasa lui fara viata, sa fie ciopartit si calcat in picioare de catre votantii care vor fi chemati la urne, anul viitor, la alegerile europarlamentare!

Europa este si va fi de-a pururi o Europa a natiunilor si a statelor nationale. Mai multa Europa inseamna multieuropenism. Inconfundabilul multieuropenism este conceptul viitorului. Multieuropenismul va detrona surogatul de „europenism”, prea adesea confundat sau identificat, geopolitic tendentios, ca „unieuropenism”.


Design preliminar: SUA, post-alegeri intermediare

07/11/2018

Recastigarea de catre democrati a majoritatii in Camera Reprezentantilor, la doi ani dupa falimentul regimului afroamericanului Barack Obama, poate insemna o manipulare foarte bine lucrata a alegerilor intermediare. Ori, poate, ca electoratul american are nu neaparat o memorie scurta a mandatelor prezidentiale, asa cum se intampla la noi, ci o slaba perceptie a intereselor extrem de inguste pe care le reprezinta cele doua partide. Ele se intalnesc bipartizan in aceleasi interese grupusculare interne, ca in majoritatea deciziilor de politica externa ale administratiilor americane, indiferent de culoarea lor politica.

Nu asi fi insa atat de categoric in privinta rolului temei economice in alegerile parlamentare. Este adevarat, marja vizibila de interventie interna a politicului in economie este foarte subtire. Dar cele de politici economice “externe”, poate suna ciudat aceasta externalizare, prin care la PIB-ul SUA se aduc parti insemnate din PIB-urile altor tari, prin mecanisme speculative de “transfer” la care afaceristul imobiliar Donald Trump a demonstrat si demonstreaza ca se pricepe foarte bine, in noua pozitie dinspre economia globala spre cea americana (v. sanctiunile, suprataxele si alte metode si tehnici de razboi comercial), au jucat un rol foarte important si intr-o marja de manevra ce pare sa se dilateze si pe viitor, cu oricare din cele doua partide la Casa Alba.

Problema e ca aceasta “dilatare” tine de globalism si neo/liberalism, cu care Trump este oficial in conflict. Prin urmare, temei economice i s-a pus surdina din motive tactice, pentru a nu se observa ca in exterior politica lui Trump este esentialmente globalista, ca si cea a predecesorului, dar cu alte mijloace, care ies din teoria economica neo/liberala clasica. Este limpede ca aceasta politica economica externa, care pe fond este globalista si neo/liberala, dinspre SUA spre Economia Mondiala, dar nationalista si protectionista intern, dinspre Economia Mondiala spre SUA, sau altfel spus in timp ce altor economii li se cere sa se deschida americanilor, economia americana se inchide si ridica bariere in calea tertilor, nu mai poate fi jucata mult timp sub acoperire de catre Trump.

Eforturile propagandei SUA sunt de a induce perceptia externa ca politica lui Trump este o exceptie si o anomalie, careia se va incerca sa i se puna punct cat mai repede posibil. Declaratia lui Susan Rice, fosta ambasadoare a SUA la ONU si fosta consiliera de securitate a Casei Albe in timpul regimului Obama, despre avansul democratilor la intermediare este foarte sugestiva: „Bravo, oameni buni. Camera (Reprezentanţilor) este imensă, iar viitorul este mai plin de speranţă. Lumea va vedea că America nu şi-a pierdut minţile. Vă mulţumesc”. Deci, Trump “si-a pierdut mintile” si, prin urmare, Trump va fi tapul ispasitor. Simplista si antica teorie!, dar se pare ca ea va functiona din nou.

Doua mari categorii de efecte mi se par cele mai probabile, dupa noua repozitionare din Congres. Prima, ca va creste probabilitatea ca Trump sa fie demis sau sa nu mai fie ales pentru un al doilea mandat, la prezidentialele din 2020. Deja, de la democrati au fost evocate patru posibile candidaturi de prezidentiabili, in frunte cu Joe Biden, fostul vicepresedinte al SUA in timpul administratiei Obama.

A doua, ca democratii vor veni la Casa Alba pentru o cursa foarte lunga, posibila de 3-4 mandate. Politica interna progresist-comunista se deseneaza deja ca iminenta si pentru un orizont indelungat, probabil de decenii sau pana la sfarsitul acestui secol. Ultracomunism inauntru, ultraliberalism in afara, cam acesta pare sa fie viitorul cel mai probabil al SUA, in care imigratia va fi relansata in forta, v. caravanele (manipulative) ale imigratiei, care ar fugi de violenta si saracie, dar va da peste o alta violenta, cea “civila”, apropiata de un terorism social mascat, si o saracie egalitarist repartizata, in urma sporirii unei presiuni imigrationiste formidabile, de persoane necalificate sau slab calificate, pe resursele interne si consumul din SUA.

Faptul ca bazinele electorale ale democratilor sunt de-a lungul coastelor pacifica si atlantica sunt legate de imigratie. De regula, imigrantii, veniti pe cai maritime, s-au asezat de-a lungul coastelor celor doua mari oceane, Pacific si Atlantic. De aici, cele doua „fasii albastre costiere”, colorate in culoarea politica a democratilor. In centrul Statelor Unite, exista „zona rosie”, a populatiei majoritare zise indigene sau autohtone, votante a republicanilor, care are atuul de drept istoric al preexistentei in raport cu cea venita ulterior.    

http://www.contributors.ro/editorial/it%e2%80%99s-not-the-economy-stupid-trump-pierde-controlul-in-camera-reprezentantilor-dar-polarizarea-ideologica-a-americii-se-adanceste/               


Etno-psihologie, temeiuri de credibilitate si validare: Multi si interdisciplinaritate, coordonare academica

07/11/2018

Prin indicatori si grila de abordare, articolul pare definibil mai degraba ca fiind de psihologie politica. Daca facem o minima operare de terminologie, prin care sa inlocuim mult prea extinsa si abstracta sintagma de „popor roman” cu entitatea restransa si determinata de  „clasa politica”, articolul este de-a dreptul fain, autorul meritand o coronita.

Insa chiar daca sunt mai dificil de realizat, pentru ca presupun echipe interdisciplinare mari (probabil ceva in genul scolii monografice gustiene) si o coordonare stiintifica si metodologica din partea Academiei Romane, ar fi interesante pe tema si niste studii de psihologie sociala si de etnopsihologie.

Fara a minimaliza catusi de putin contributia prestigiosului autor Daniel David, asi observa ca abordarile individualiste de psihologie etnica sunt foarte controversate. Cel mai bun exemplu in acest sens, de unilateralism foarte criticat, este lucrarea lui Dumitru Draghicescu, „Din psihologia poporului roman” (1907), care desi avertizeaza prin acel „Din” introductiv al titlului ca prezinta un punct de vedere personal si partial, nu este scutit de critici acerbe, in epoca, dar si dupa.

Asupra relativismului subiectivarii psihologiei ar merita sa reflectam si prin prisma „incendiului” psihologic pe care l-a provocat freudismul, care s-a stins tot atat de repede pe cat a izbucnit. Sigmund Freud este lecturat in zilele noastre doar ca istorie a psihologiei speculative. Pe de alta parte, am mari indoieli ca psihologia poporului roman poate fi redusa la caracteristicile fluide si contradictorii ale unei perioade de tranzitie, de la dictatura comunista la democratia occidentala, cand etosul traditional romanesc este in curs de reabilitare.

De aceea cred ca multi si interdiscilpinaritatea, in coordonare academica, previne atat irosirea unor eforturi ale unor psihologi aplicati, dintre care insa nu toti pot depasi limitele date de personalism, cat si perisabilitatea unor productii psihologice, foarte susceptibile de a se intampla in perioade de tranzitii sistemice.

http://www.contributors.ro/societatelife/6-indicatori-psihoculturali-care-deformeaza-spiritul-antreprenorial-la-romani-o-compara%c8%9bie-cu-antreprenorul-american/


%d blogeri au apreciat: