Perenitatea neamului: Regenerarea regilor pamânteni

08/12/2018

Nu folosesc intamplator termenii de perenitate si regenerare. Primul nu exista fara al doilea. Aplicata la neamul romanesc, aceasta conexiune este vitala. (FP-1)

Spectacolul degradant pe care il vedem azi, avand in distributie presedintiile si parlamentele, este o consecinta a relelor intentii ale regizorilor originari ai celor doua institutii. (FP-2)

Prezidentialismul este prea strans legat de masonismul american, iar parlamentarismul de cromwellismul englez. Ambele sunt patate de sangele razboaielor civile si crimelor de genocid, prin manipulari antiindigene. (FP-3)

Analizele critice si impartiale ale istoriile romanilor si europenilor arata ca si unii si altii au avut cele mai mari perioade de glorie in timpul regilor pamanteni. (FP-4)

Murmurul francezilor care a inceput sa se auda, chiar daca inca inabusit, din timpul revoltelor “Vestelor galbene” impotriva alogenilor plutocrati, si incantatia spiritului regelui Filip al IV-lea cel Frumos este extrem de sugestiv. (FP-5)

Criza institutiei prezidentiale romanesti, dar nu numai, potrivit liniei de analiza evocate, ne indeamna sa aflam o solutie durabila, cautand in trecut. Este foarte clar ca regii pamanteni, incepand de la Decebal, continuand cu Mihai I (Viteazul) si Alexandru Ioan Cuza, au fost patrioti si neatarnatori ai neamului. (FP-6)

O reintoarcere la institutia regalitatii autohtone ar fi o garantie de autenticitate a reprezentarii si un impuls dat perenitatii neamului daco-roman. (FP-7)

Desigur, in istoria reinviata a regalitatii, regilor nepamanteni li se va acorda toata cinstirea pentru ce au facut bun. Dar sa nu uitam ca Regele Carol al II-lea ne-a dat pe mana hitleristilor, iar regele Mihai I (Neviteazul), pe cea a sovieticilor. (FP-8)

Celor care nu fac cu destul discernamant distinctia intre un rege indigen si unul alogen, le-as reaminti proverbul romanesc despre camasa care e mai aproape decat haina. Totodata, le-as recomanda si un film exceptional despre ce inseamna un rege pamantean, pe care l-am vazut, ieri: “Alegerea Regelui”, Norvegia. (FP-9)

Faptul ca monarhia ne-a fost abolita de catre ocupantii sovietici implica doua aspecte contrare ale legitimitatii. Primul e usor de dedus, “dreptul” fortei. Al doilea ar putea fi invocat de sovietici: “V-am scapat de un rege nepamantean!”. (FP-10)

O revenire la monarhiile etnice, viitorul probabil al intregii Europe, va insemna revenirea la autoritatea suprema nepartizana politic si netributara partidelor, la un simbol in totalitate autentic al unui popor si la o servire neconditionata si totala a acestuia. Dar si o revenire la respect, protocol, unitate si toate celelalte atribute ale regelui, care il fac sa fie pretuit, ascultat si urmat de catre poporul sau. (FP-11)

Se va iesi astfel din balciul, cu intentia de contaminare, pe care il ofera presedintii potomaci, care tintesc erodarea autoritatii omologilor din toate tarile, in timp ce ei sunt de facto presedinti-monarhi, ai unei puteri monolite etnic si religios. (FP-12)

Monarhiile pamantene vor scoate “democratia” si “drepturile omului” din falsitatea unor forme fara fond, cu rol exclusiv de sfori in mainile papusarilor. Democratia originara a fost etnica si monarhica, iar drepturile omului erau sa apartina familiei, poporului si religiei sale, care il faceau stapan in tara sa. (FP-13)

Drepturile popoarelor, de a fi vesnic stapane pe ele insele, incepand cu deciziile si resursele, care sa faca imposibila preluarea, pe diverse cai, de catre alogeni a controlului asupra pamantului si populatiei (v. pataniile arabilor), ar putea fi garantate prin adaptarea Legii Metecilor, din Grecia antica, prin care strainilor li se interziceau accesul in institutiile de putere si la proprietatile imobiliare (rezonabile ar fi anumite limite, care sa nu permita stapanirea “pachetului de control”). (FP-14)

Rusia, Turcia si Austria, urmasele celor trei imperii istorice care si-au disputat politic, administrativ si/sau teritorial Romania, dar si vecinii fostelor regate sarb si bulgar, ar putea juca un rol sustinator deosebit in regenerarea institutiei regilor pamanteni a daco-romanilor. Ar putea fi un act simbolic, ca un pas precursor spre regenerarea si modernizarea sistemelor politice traditionale din regiune. (FP-15)

Regele etnic, ales pe viata, si cu o succesiune desemnata, ne va scuti de unele mascarade electorale occidentale (v. 2016, SUA), manipulate sistemic, electronic si prin fobia ‘imixtiunii”. Alegatorii de fapt isi legitimeze propria “sclavie”, avand in vedere ca votul popular nu este intotdeauna castigator, ci votul “marilor electori”, care condenseaza interesele marelui capital, al minoritatii dominante. (FP-16)

Primele doua mari puteri economice, SUA si China, se caracterizeaza prin aceeasi centralizare a sistemului politic, dar in forme diferite (si ascunsa, in primul caz). Aceasta caracteristica ne e necesara si noua, dar nu in varianta americana (in criza), sau in cea chineza (am iesit prea de curand si prea urat din comunism). (FP-17)

Regalitatea pamanteana ne-ar aduce acel cuantor unificator, de convergenta a energiilor, pe care tot il cautam si pe care presedintele partizan politic si ideologic, care pune steagul de partid inaintea celui al tarii, nu ni-l va aduce niciodata. Acesta este blestemul pluralismului dihotomic, anatagonist. Desi, ar trebui ca pluralismul sa fie complementar, care la unii chiar exista. (FP-18)

Criticile mele din trecut privind monarhia au fost de fapt la adresa monarhiei nepamantene, fara legaturi de pamant cu poporul. Coetnicitatea e pe aceeasi vibratie, specifica locului si neamului. Ea genereaza empatie si solidaritate. (FP-19)

Daca acum critic institutia prezidentiala, este pentru ca acesteia ii lipsesc ce avea regalitatea pamanteana, servirea devotata a neamului si a credintei, non-partizanat partidist, stabilitate, prestanta. (FP-20)

Proiectul meu de sistem politic ar fi, prin urmare, corp (fond) monarhic indigen cu haina (forma) prezidentiala, daca ramanem la republica, sau haina (forma) monarhica peste presedintie (corp) de republica, daca alegem monarhia. O sinteza selectiva intre conservatorismul regalitatii si modernismul presedintiei. (FP-21)

Privind institutia parlamentara, i-as schimba denumirea in Senat, pentru intregul corp legiuitor, ca o reverberatie de memorie a institutiei europene antice a Senatului roman. Nici macar americanii nu s-au lepadat de tentatia acestei prestigioase denumiri. Britanicii au facut-o, dar de la ei ar merita sa luam modelul neeligibil al Camerei Lorzilor, careia noi sa-i zicem Camera Institutiilor (Diplomatie, Politica Externa, Relatii Internationale, Academie, Biserica, Armata etc.), cu senatori de drept, iar celeilalte diviziuni, Camera Deputatilor, cu senatori alesi. (FP-22)

Nu in ultimul rand, o virtute a monarhiei pamantene, decisa printr-un referendum, cred ca ar fi faptul ca ar duce in plan secund, daca nu chiar ar desfiinta problema dezbinarii privind calea de dezvoltare, socialista sau capitalista. (FP-23)


%d blogeri au apreciat: