Anomie: “Vestele galbene” au un nucleu „rosu”?

Suspendarea taxei pe carburanti nu a dus la incetarea revoltei “Vestelor galbene” din Franta. Motivatia initiala ar fi putut fi un pretext. Dar alte motive s-au adaugat pe lista revendicarilor. In principal, acestea din urma au o tinta antiliberala. Instituirea taxei pe marile averi, taxarea suplimentara a multinationalelor, lupta impotriva incalzirii globale se numara printre obiectivele antiliberalismului.

Cea de-a patra zi de weekend de criza a scos la iveala noi elemente. La demonstratiile pasnice s-au adaugat alte contingente de populatie, apartinand clasei populare si de mijloc. Unele detasamente de protestatari au venit sau au fost aduse in Paris din provincie. Scopul acestor proteste repetate, calme, linistite, care au avut loc in marile orase din Franta si care se inscriu in nota de democratie, a fost/este sa denunte politicile sociale si fiscale care le afecteaza din ce in ce mai negativ nivelul de trai. Dar aceasta multiplicare este un efect al bulgarelui de zapada, care o data pornit antreneaza in mod periculos noi si noi straturi, transformandu-se intr-o avalansa. Este timpul negocierilor. Problema este ca “Vestele galbene” nu au lideri. Cel putin nu oficial. Protestele nu sunt asumate.

Un al doilea element este dat de prezenta in masa “Vestelor galbene” a unui nucleu dur, de cateva mii de indivizi, inarmati cu prastii, ciocane si alte mijloace  contondente, pentru ranire si distrugere. Acest grup infiltrat este compus de tineri albi, de circa 30 de ani, care isi ascund fetele, folosind masti. Recursul la comandouri albe Laitman (v. doctrina „comandourilor”, rabinul Michael Laitman) este o schimbare de tactica, pentru a abate atentia de la migratia geopolitica, ceea ce arata ca va fi folosita si in viitor. Spre deosebire de revendicarile economice ale masei mari de “Veste galbene”, acest grup urmareste obiective politice, care ii pozitioneaza de facto intr-un spectru de “Veste rosii”.

“Vestele rosii” in gandire si in actiuni de extrema stanga, de terorism marxizat ideologic si trotkizat politic, au o coordonare operationala interna si una strategica externa. Leadershipul lor ocult, pe care nici nu-l vom cunoaste cu adevarat, ramanand in umbra, a apelat activ la retelele de socializare, pentru instigare si mobilizare. Unele imagini distribuite in retele au purtat amprenta clara a unor provesionisti ai diversiunii, care disculpau huliganii si culpabilizau fortele de ordine. „Vestele” au proliferat si la Bruxelles, impotriva institutiilor Uniunii Europene. 

Un detaliu semnificativ al coordonarii oculte interne, din Paris, este ca “Vestelor rosii” li se divulgau pe internet informatii despre dispozitivele si masurile de securitate. O asemenea subversiune implica o vedere panoramica a conflictului in desfasurare (probabil de undeva de la etajele superioare sau terasele unor blocuri turn!), analiza si comunicare rapida cu operatorii “rosii” din teren, lucruri care nu puteau veni decat de la un “stat major” ilegal al operatiunii “galbene”sub acoperire.

Este un fapt verificat ca papusarii globali ai evenimentelor ostile, subordonate influentarii maligne in directia unilateralismului, isi transmit codificat si/sau mediat mesajele. Amestecul inacceptabil al lui Donald Trump in criza franceza prin mesaje Twitter, prin care incearca sa aduca in albia lui anti-acord climatic protestele “Vestelor galbene”, arata ce il “doare”. In plus, populismul i-ar fi ruinat de cresterea preturilor carburantilor. Dar speculatiile si manevrele lui Trump pe criza „Vestele galbene” sunt in contradictie flagranta cu lupta deschisa a acestora impotriva incalzirii globale. Ea este parte a luptei mondiale pentru salvarea mediului de dezastrele naturale, pe care le provoaca planetar efectul de sera al gazelor.

Un semnal al unei “feministe metoo”, scriitoarea canadiana Margaret Atwood, de 79 de ani, mi s-a parut hodoronc-tronc, o tendentiozitate cu livrare si tinte spre in afara SUA, de unde l-a transmis. Dacă sistemul politic din Statele Unite nu se schimbă “se va ajunge la Revoluţia Franceză”, a spus Atwood. Ea a fost invitată de onoare a galei anuale “Make Equality Reality” a organizaţiei nonguvernamentale “Equality Now”. Evenimentul s-a desfăşurat în Los Angeles, iar spusele lui Atwood le-am perceput, prin grilele evenimentelor violente din Franta, ca o posibila batere a seii “Vestelor galbene”. Din mijlocul acestora, ascunse, si folosindu-le ca vectori manipulati, “Vestele rosii” urmaresc rasturnarea celei de-a V-a Republici.

Dar schimbarea politica pe care o agita Atwood ar insemna aruncarea la cosul istoriei a Constitutiei americane si a parintilor ei fondatori, plus drepturi la autodeterminare acordate statelor din imperiul SUA. Aceste lucruri sunt putin probabile, ceea indica o alta intentie politica. Atwood este cunoscuta ca o agitatoare a egalitarismului de gen, care pare sa fie un varf de lance al egalitarismului comunist, care bantuie agresiv SUA, sub auspiciile progresismului si ale migratiei necompetitive, dar consumiste, stimulate de fostul presedinte afroamerican Obama.

“Aşadar, pericolele din această ţară (SUA) nu au de-a face doar cu inegalitatea de gen, ci şi cu cea de clasă, rasă şi avere. Nu se poate continua la nesfârşit cu legiuitori care scriu şi adoptă legi care îi îmbogăţesc. Nu se poate continua aşa la nesfârşit, se va ajunge la Revoluţia Franceză”, a profetizat marxizant Atwood, intarind ceea ce in mod cert va apare ca un program ultracomunist inauntru si ultraliberal in afara, al progresist-comunistilor obamisti si post-obamisti. Acestia se pregatesc asiduu, ideologic si politic, sa revina la Casa Alba, poate chiar inainte de alegerile din 2020.

Suportul sau programul de politica externa neo/liberal al SUA a fost recent lansat de Mike Pompeo la Bruxelles, unde a afirmat ca Donald Trump vrea o noua ordine liberala, cu leadership mondial american. Analistii internationali au mai remarcat un lucru, ca temele comunismului si drepturilor omului au disparut din discursul american si, mai ales, din relatiile concurentiale dintre SUA si China. Aceasta “disparitie” a criticii egalitarismului ar putea fi ca o impartasire a acestuia pentru viitor. Marea hiba este insa ca egalitarismul este dusmanul de moarte al diversitatii, care agrementeaza discursul pro migratie si anti homofobie al papusarilor. Conexata cu “aparitia” inegalitatii neo/liberale, se poate deduce lejer, cred, ca SUA se pregatesc pentru o politica “hibrida”, de comunism si egalitarism inauntru si de liberalism si inegalitarism in afara. Cum vor “justifica” ideologic acest“hibrid” ramane de vazut.  

In acest context largit si versatil-speculativ, ce ar trebui facut? In primul rand, e limpede ca liderii “Vestelor galbene” (reprezentanti delegati ai acestora) trebuie sa se disocieze de anonimele “Veste rosii” si sa-si mandateze o echipa si o agenda de prioritati cu care sa se mearga la negocieri cu guvernul. In al doilea rand, multilateralismul si multipolarismul trebuie sa denunte sistematic si argumentat unilateralismul si unipolarismul. De-asemenea, ar trebui vazut ce trebuie facut pentru a nu permite speculatia, ai carei muguri incep sa apara zi de zi, de a face din comunism un monopol fals prestigios, bazat pe falsa critica a “inegalitatilor”, asa cum a fost cu liberalismul, care a facut un titlu de falsa glorie din “diversitate”. Desigur, macar teoretic exista si varianta de preluare a monopolului.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: