Mike Pompeo: Diplomatia exclusivismului nepolimát si a planificarii dusmanilor

11/12/2018

Mike Pompeo

Clasa apparatchik-ilor din care Casa Alba isi promoveaza varfurile executive pare sa fie impregnata in totalitate de stereotipul leadership-ului “mondial” al SUA. De la regimul politic al lui Barack Obama la cel al lui Donald Trump, mai toti secretarii de stat si cei ai apararii, cele doua cele mai importante motoare de propulsie si lansare externa ale administratiilor prezidentiale americane, au incantat si incanteaza expresia de autosugestionare a leadership-ului “mondial” al Statelor Unite.

Riguros decodificat, leadershipul “mondial” al SUA inseamna tragerea unei linii rosii intre stapani si sclavi. Adica, intre America si Lume. Mai bine zis, pentru ca si populatia americana este tot sclava, intre regnul talmudic de stapani, care populeaza rotational Casa Alba, si Omenirea care ii este sau se vrea sa ii fie sclava. Revendicarea publica de catre Casa Alba a unui rol exclusivist in relatiile internationale este o defulatie, care arata ca nu accepta egali, aliati sau parteneri, ci numai supusi. O asemenea vanitate nu este deloc inteligenta. Este ca un exercitiu de autosugestie orgasmica, care li se accepta doar ca un placebo unor fiinte slabe sau complexate, pentru a le face placere.

Secretarul de stat al SUA, Mike Pompeo, a surprins din nou, printr-o diplomatie a exclusivismului nepolimát si, aproape de necrezut, a planificarii dusmanilor. El a declarat că într-un termen de cinci, zece sau 25 de ani, China va reprezenta pentru SUA cea mai mare ameninţare. Nu am auzit nicio tara ca si-ar planifica dusmanii. Mai ales din partea unui diplomat, a carei misiune este sa destinda si sa pacifice, nu sa tensioneze si sa ostilizeze.   

Raspunzand intrebarii unui jurnalist, dacă “China este pentru SUA cea mai mare ameninţare, mai mare chiar decât Rusia sau Iran?”, Mike Pompeo a declarat: “Nu cred că în această privinţă există vreo îndoială”. Potrivit lui, “În 5-10-25 de ani, datorită demografiei, bogăţiei şi sistemului său intern, China va fi cea mai mare problemă cu care se vor confrunta SUA pe termen mediu şi lung.” Secretarul de stat american a subliniat că SUA sunt ferm hotărâte să facă în aşa fel încât să-şi păstreze vigilenţa pe toate fronturile. “Pe fiecare din aceste fronturi, SUA trebuie să-şi asigure rolul de lider în lume”, a punctat, fara echivoc, seful diplomatiei americane.


SUA: Cazul socant al Mariei Butina: “Infiltrarea” si “influenta politica”, de care este acuzata rusoaica de catre autoritatile americane, nu sunt fapte “penale” decat in societatile inchise

11/12/2018

SUA: Maria Butina, o „Mata Hari” prin „influenta”? Foto: YouTube

Incapabile de competitie libera si cinstita, SUA isi lovesc adversarii geopolitici cu mijloace care tin de politici abuzive, la limita infractiunilor de drept international.

Scopul este de a intimida si de a provoca daune partenerilor internationali, de pe urma carora spera sa obtina avantaje unilaterale, care sa o incremeneasca pe vecie in pozitia de “leadership mondial”, de mult caduca si respinsa de multilateralism.

Insa aceasta pretentie este desarta. Precum sportivii care doar temporar pot ocupa pozitia de lider in clasament, nicio tara nu este in mod etern deasupra vremurilor, dinamicilor si competitiilor internationale. La acest adevar se ajunge mult mai grabnic in situatiile in care pozitia de “lider mondial” este data de un imperiu.

O speta pe “rol” sunt SUA . Cu o insistenta mai potrivita pentru presantele sale reforme structurale interne, Casa Alba consuma o enorma energie in politici externe si internationale non fair play, prin actiuni josnice de blocare sau tragere in jos a competitorilor. Costul lor este imens, prin debrenduire, decredibilizare, izolare.

Cele mai recente exemple reprobabile de acest gen au fost dispunerea de catre SUA a arestarii pretextive in Canada a directorului Huawei, un act “golanesc”, potrivit reactiei  chineze, si amestecul instigativ al lui Donald Trump in timpul revoltei “Vestelor galbene” din Franta, imixtiune apreciata de francezi ca “rautacioasa”.

La aceasta serie negativa se adauga cazul rusoaicei Maria Butina, acuzată de catre autoritatile americane de “infiltrare” în grupuri politice şi de a “influenţa” politica SUA. Pentru o societate deschisa si interactiva, acuzatiile de “infiltrare” si “influenta” sunt aberante.

Libertatea contactelor si schimburilor interindividuale si intergrupale de idei este natura democratiei. Dar/doar xenofobia politica poate face ca orice cetatean strain sa fie acuzat de “infiltrare” si “influentare”. Numai daca zbori sau esti mut nu poti fi acuzat.

Preocuparea de a livra americanilor “o singura versiune”, cum clama recent Hillary Clinton, inseamna indoctrinare. Frica politica interna, care pare sa fie un revers al politicii externe a fricii, arata ca exista o problema, ca sunt stari de lucruri care se vor sa ramana ascunse americanilor.

Sa se bucure oare Rusia, prin modernele sale reforme politice si economice, de o asemenea atractivitate incat SUA sa se teama de rusoaica Maria Butina ca de o „Mata Hari” prin „influenta”?!


%d blogeri au apreciat: