Ciudatul atac imigrant asupra Comediei Franceze: Un mesaj egolatru?! Doar “bubulii” au voie sa rada?!

17/12/2018

Comedia Franceza: Atentat al migrantilor ilegali la securitatea publica si securitatea cetateanului

Nu voi pierde timpul sa explic cine sunt “bubulii”. Stim foarte bine din romanele scriitorului de mare succes Pavel Corut. Asa ca voi intra direct in subiect, incercand o explicatie a ciudatului atac imigrant, de duminica seara, asupra teatrului parizian Comedia Franceza. Celor care simt o nota de umor, desi e negru de-adevaratelea, mai rau decat dracul, sunt pe calea buna: unele lucruri serioase se spun in gluma.

Interpretarea mea este personala, dar nu rupta de contextul geopolitic al catorva fenomene care de ceva vreme interfereaza in Franta: atacurile teroriste, imigratia, revoltele vestelor galbene, revoltele migrantilor. Mai précis, de cand presedintele SUA, Donald Trump, de o aroganta preaplina de zici ca plseneste, a plecat valvartej de la summitul G-20 din Argentina, cerandu-le bodygarzilor “Scoateti-ma de aici!” , ofuscat nu se stie de ce, poate pentru ca lumea il perceape ca pe un bufon roz.

Ceea ce spun are legatura cu politicile fricii si unipolarismului, care impregneaza subconstientul “bubulilor”. Ajungi sa intri in el si sa-l cunosti mergand in sens invers pe firul evenimentelor care le sunt imputabile, dinspre exterior spre interior. Prin tehnici psihanalitice de decodare a subconstientului lor, iti dai seama ca este al unor fiinte inferioare, pentru ca numai o astfel de subspecie este condusa de reactii umorale, pline de ultraegoism si cruzime fara limite, aproape animalice, pentru a obtine ceea ce vor dar nu pot prin competente culturale, ci doar prin crima si jaf.

Nu le lipseste insa nici epatarea cu care incearca sa impresioneze ca depozitari de “intelepciune” si “cultura”, pe care in fapt le-au jefuit de la alte popoare, fiind de o celebritate trista in ale spionajului si razboiului, cele doua mijloace prin care obtin orice informatie sau bogatie din orice colt al lumii. Modelul “bubulian” de imperiu, la care lucreaza cu ravna ilegitima si barbara, de care foarte probabil nici nu-si dau seama, este Imperiul Asirian, cu capitala la Ninive (Irak), iar cel de rege, cu care istoricii care sunt observatori atenti ai actelor lui de politica externa il identifica pe Donald Trump, este regele asirian Ashurbanipal. In aceasta schita istorica si comparativa, destul de veridica prin confirmari evenimentiale, capata sens si recunoasterea de catre Trump a Ierusalimului drept capitala Israelului.

Evenimentul din urma cu o zi, din Paris, in care cateva sute de migranti, intre200 si 300, potrivit estimarilor de la fata locului, au incercat sa patrunda in forta in incinta Comediei Franceze, este un kit de umoare rautacioasa. Nu atat al executantilor, care au fost o masa mai degraba naiva de manevra, cat al planificatorilor “bubuli”, care in toate astfel de cazuri sunt si finantatori. Scopul a fost sa-l ia captiv pe administratorul teatrului, pe care sa-l foloseasca ca mijloc de presiune pentru o solutionare favorabila a cererilor lor, de solicitanti de azil sau migranti fara documente legale de sedere. Se ignora ca drepturile primare ale migrantilor sunt in tarile lor si ca le revin obligatii de asociere politica pentru schimbari la ei acasa.

Scenariul este simplut, dar atrage atentia prin rapiditatea comunicarii si coordonarii, ceea ce indica existenta unui centru de subversiune si conspiratie. În jurul orei locale 21.00, un mic grup de migranti,  originari în majoritate din Africa subsahariană, a încercat să pătrundă în sala Comediei Franceze, unde se juca piesa Lucrezia Borgia de Victor Hugo, pe care intentionau să o intrerupa. Intr-o prima faza, au fost respinşi de agenţii de pază. Dar grupului initial i s-au adaugat in scurt timp alte grupuri de migranti, ceea ce demonstreaza organizarea si coordonarea, fapt ce a impus interventia decisiva a fortelor de ordine, care au fost alertate si au reactionat foarte rapid.

In teatrul atentatului la ordinea si securitatea publice, fortele de reactie rapida au lansat o grenadă lacrimogenă şi migranţii s-au aşezat, fiind încercuiţi cu calm si fermitate de oamenii legii si ai statului de drept. Atentatul de capturare, din fericire esuat, a fost organizat la iniţiativa a două organizaţii, autointitulate “de ajutorare a migranţilor”, in fapt complice la subminarea securitatii publice si a securitatii cetateanului. “Nu pe omul de teatru am venit să-l căutăm, ci pe administratorul general numit direct de aceia care dau ordinul să fim vânaţi”, se putea citi într-un pliant distribuit la faţa locului, inca un indiciu de “sinapse” locale care asigura sprijin si logistica pentru infractiunile imigrantilor ilegali. Statul de drept al Frantei va trebui sa-si faca datoria fata de legea franceza si cetatenii francezi, inclusiv prin punerea sub acuzare a colaborationistilor penali din interior si confiscarea proprietatilor acestora, parti din avutia Frantei, dar care sunt folosite impotriva Frantei.   

https://www.flux24.ro/cateva-sute-de-migranti-au-luat-cu-asalt-comedia-franceza/


Grupului politic bipartizan Brexit din UK ii este frica de popor: “Pagube ireparabile” în cazul unui al doilea referendum (Theresa May)

17/12/2018

Mesajele conservatorilor britanici privind iesirea din UE sunt din ce in ce mai nebuloase. Lor li se adauga si cele ale opozitiei laburiste, care au in comun refuzul de a organiza un nou referendum. Dupa esecul tentativei agasante si vagi a premierului Theresa May de la Bruxelles privind renegocierea acordului Brexit, intocmit de Londra si semnat de cele doua parti, intoarcerea la votul popular ar fi unica solutie de iesire din blocajul politic.

Guvernul conservator Theresa May este contestat de factiuni puternice atat din randurile propriului partid cat si din ale opozitiei. Dar, ceea ce este si mai important, suportul popular pentru Brexit, care si asa a fost cu o majoritate extrem de subtire la referendumul din 2016, fata de care exista acuzatii ca a fost manipulat, a scazut drastic, pe fondul temerilor in crestere privind efectele economice si sociale negative ale iesirii din UE.

O contradictie antagonista din ce in ce mai constientizata, care deschide o prapastie adanca intre nereformata clasa politica britanica si poporul britanic, prima decontandu-si aventurierismul si ambitiile nesustenabile pe spatele celui de-al doilea, se refera la cea dintre europenismul istoric si geografic al britanicilor si tentativele politice privind dezeuropenizarea acestora. Unii analisti si istorici numesc acest atac politic grupuscular pe identitatea europeana a poporului britanic drept o “debritanizare prin dezeuropenizare”. Ei sunt de acord ca europenismul este o ancora a britanismului si ca debritanizarea nu s-ar putea obtine decat prin dezeuropenizare, prin ruperea legaturilor etnogenetice britanico-europene.  

Ca o paranteza istorica explicativa pentru contextul actual Brexit, corodarea agresiva a identitatii etnice europene a britanicilor a inceput prin asasinarea politica a regelui patriot Charles I al Angliei (Charles I of England). Acesta a fost executat in 1649, in urma unor atacuri emotionale si demonizante specifice (revolutia engleza “parlamentara”, 1640-1649-1688).  Originile si autorii acestor atacuri emo-demonice sunt astazi bine documentate istoriografic, dar in epoca ele si-au atins tinta, populatia dovedindu-se foarte vulnerabila la manipulare. Acestui gen de atacuri aveau sa ii cada prada si francezii, prin revolutia masonica din 1789, care l-a ghilotinat pe regele Ludovic al XVI-lea, in 1793, dar mai tarziu si rusii, prin revolutia bolsevica din 1917 si executarea, un an mai tarziu, a tarului Nicolae al II-lea si a intregii sale familii. Aceste trei regicide au apasat umanitatea. Desi au fost niste arcuri istorice, intre ele a existat o legatura foarte stransa.

Revenind la actualitatea britanica Brexit, premierul britanic Theresa May urmează să-i avertizeze, luni, pe parlamentari, potrivit unor extrase din discurs difuzate in avans, privind „pagubele ireparabile” pe care le-ar putea provoca, în opinia ei, un al doilea referendum privind iesirea sau non iesirea UK din UE. Insa spre deosebire de temerile exprimate prin “poate”, o potentialitate artificiala si incerta, fantasma in numele careia s-au savarsit razboaie preventive si distrugeri ale civilizatiei, datele privind catastrofa Brexit sunt foarte reale si foarte certe.

Dar pastrarea puterii pare sa fie mai puternica decat riscurile derivei si scufundarii, pe care numai un nou referendum le-ar putea evita.“Distrugem încrederea poporului britanic organizând un nou referendum”, ar urma să le spună May deputaţilor. Un nou scrutin privind Brexitul “va antrena pagube ireparabile pentru integritatea vieţii noastre politice, pentru că le-ar spune milioanelor de oameni care au avut încredere în democraţie că democraţia noastră nu-şi respectă promisiunile”, si-a hipebolizat Theresa May avertismentele nevricoase, de teama ca valul popular al unui nou referendum ii va spulbera pozitia de premier.

În opinia sa, acest al doilea referendum “probabil nu ne va face să avansăm” şi “ar diviza şi mai mult ţara într-un moment în care depunem eforturi pentru a o uni”. Din nou, verificarii si demonstratiei prin consultarea populara i se prefera fabulatia si presupunerea, suspecte de a fi mai confortabile pentru egoismul personal sau partidist, dar nu si pentru popor. Anulara populara a Brexitului pare sa fie o mare spaima politica a agentilor “debritanizarii prin dezeuropenizare”. Sansa britanismului europenist, care inseamna identitate, solidaritate, perspectiva, bazarea pe valorile culturale si civilizationale dintotdeauna, care sunt europene, verificate si durabile – deci, contrar lui May, acestea sunt ingrediente de neinlocuit pentru avansarea si unitatea britanica – se afla in voturile unui al doilea referendum privind Brexitul. Ar fi si posibilitatea revocarii guvernamentale unilaterale a articolului 50 de activare a Brexitului, dar este si mai putin probabila, in acest moment.


%d blogeri au apreciat: