Grupului politic bipartizan Brexit din UK ii este frica de popor: “Pagube ireparabile” în cazul unui al doilea referendum (Theresa May)

Mesajele conservatorilor britanici privind iesirea din UE sunt din ce in ce mai nebuloase. Lor li se adauga si cele ale opozitiei laburiste, care au in comun refuzul de a organiza un nou referendum. Dupa esecul tentativei agasante si vagi a premierului Theresa May de la Bruxelles privind renegocierea acordului Brexit, intocmit de Londra si semnat de cele doua parti, intoarcerea la votul popular ar fi unica solutie de iesire din blocajul politic.

Guvernul conservator Theresa May este contestat de factiuni puternice atat din randurile propriului partid cat si din ale opozitiei. Dar, ceea ce este si mai important, suportul popular pentru Brexit, care si asa a fost cu o majoritate extrem de subtire la referendumul din 2016, fata de care exista acuzatii ca a fost manipulat, a scazut drastic, pe fondul temerilor in crestere privind efectele economice si sociale negative ale iesirii din UE.

O contradictie antagonista din ce in ce mai constientizata, care deschide o prapastie adanca intre nereformata clasa politica britanica si poporul britanic, prima decontandu-si aventurierismul si ambitiile nesustenabile pe spatele celui de-al doilea, se refera la cea dintre europenismul istoric si geografic al britanicilor si tentativele politice privind dezeuropenizarea acestora. Unii analisti si istorici numesc acest atac politic grupuscular pe identitatea europeana a poporului britanic drept o “debritanizare prin dezeuropenizare”. Ei sunt de acord ca europenismul este o ancora a britanismului si ca debritanizarea nu s-ar putea obtine decat prin dezeuropenizare, prin ruperea legaturilor etnogenetice britanico-europene.  

Ca o paranteza istorica explicativa pentru contextul actual Brexit, corodarea agresiva a identitatii etnice europene a britanicilor a inceput prin asasinarea politica a regelui patriot Charles I al Angliei (Charles I of England). Acesta a fost executat in 1649, in urma unor atacuri emotionale si demonizante specifice (revolutia engleza “parlamentara”, 1640-1649-1688).  Originile si autorii acestor atacuri emo-demonice sunt astazi bine documentate istoriografic, dar in epoca ele si-au atins tinta, populatia dovedindu-se foarte vulnerabila la manipulare. Acestui gen de atacuri aveau sa ii cada prada si francezii, prin revolutia masonica din 1789, care l-a ghilotinat pe regele Ludovic al XVI-lea, in 1793, dar mai tarziu si rusii, prin revolutia bolsevica din 1917 si executarea, un an mai tarziu, a tarului Nicolae al II-lea si a intregii sale familii. Aceste trei regicide au apasat umanitatea. Desi au fost niste arcuri istorice, intre ele a existat o legatura foarte stransa.

Revenind la actualitatea britanica Brexit, premierul britanic Theresa May urmează să-i avertizeze, luni, pe parlamentari, potrivit unor extrase din discurs difuzate in avans, privind „pagubele ireparabile” pe care le-ar putea provoca, în opinia ei, un al doilea referendum privind iesirea sau non iesirea UK din UE. Insa spre deosebire de temerile exprimate prin “poate”, o potentialitate artificiala si incerta, fantasma in numele careia s-au savarsit razboaie preventive si distrugeri ale civilizatiei, datele privind catastrofa Brexit sunt foarte reale si foarte certe.

Dar pastrarea puterii pare sa fie mai puternica decat riscurile derivei si scufundarii, pe care numai un nou referendum le-ar putea evita.“Distrugem încrederea poporului britanic organizând un nou referendum”, ar urma să le spună May deputaţilor. Un nou scrutin privind Brexitul “va antrena pagube ireparabile pentru integritatea vieţii noastre politice, pentru că le-ar spune milioanelor de oameni care au avut încredere în democraţie că democraţia noastră nu-şi respectă promisiunile”, si-a hipebolizat Theresa May avertismentele nevricoase, de teama ca valul popular al unui nou referendum ii va spulbera pozitia de premier.

În opinia sa, acest al doilea referendum “probabil nu ne va face să avansăm” şi “ar diviza şi mai mult ţara într-un moment în care depunem eforturi pentru a o uni”. Din nou, verificarii si demonstratiei prin consultarea populara i se prefera fabulatia si presupunerea, suspecte de a fi mai confortabile pentru egoismul personal sau partidist, dar nu si pentru popor. Anulara populara a Brexitului pare sa fie o mare spaima politica a agentilor “debritanizarii prin dezeuropenizare”. Sansa britanismului europenist, care inseamna identitate, solidaritate, perspectiva, bazarea pe valorile culturale si civilizationale dintotdeauna, care sunt europene, verificate si durabile – deci, contrar lui May, acestea sunt ingrediente de neinlocuit pentru avansarea si unitatea britanica – se afla in voturile unui al doilea referendum privind Brexitul. Ar fi si posibilitatea revocarii guvernamentale unilaterale a articolului 50 de activare a Brexitului, dar este si mai putin probabila, in acest moment.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: