Discutia: Mama oricarui nou inceput!

George Ban, doar atat?!… E o discutie, cu pro si contra. De undeva trebuie inceput. Nu ma mai intereseaza de mult epitetele sau critica goala, ci doar brainstormingul, ideile, solutiile. Discutia e primul lucru, intr-o situatie de criza sau de blocaj institutional, mai ales daca acesta din urma este sistemic, deci cronic. Ori discutia vi se pare o „trufie”?! Iertati-ma!, dar cum bine sesiza cineva pe Contributors, „corectitudinea politica”, care observ ca va da tarcoale(regii etnici, id est liderii etnici nu mai sunt/nu ar mai fi la moda!), ascunde in ea un totalitarism cu nimic diferit de cel din manual.

Regele etnic sau liderul etnic? Nu stiu cat de profund intelegeti raporturile dintre personalitate si mase. Sau, intr-o forma mai cunoscuta, relatiile lider-partid-clasa-masa. Mi-e teama de ce e mai rau, ca nu stiti ca masa de oameni fara o personalitate puternica este o turma (v. cel putin Gustave Le Bon, „Psihologia multimilor”, o chestiune de „alfabet”, pentru ca intre timp au aparut si alte elaborari, mai sofisticate si mai manipulatoare). Sau in privinta istoriei, ca aceasta se repeta, dar nu in forme identice (v. spirala progresului). Este exact ceea ce am sugerat prin metafora multitudinii de cai prin care se ajunge in varful muntelui. Cu alte cuvinte, nu exclud, ci presupun alegerea, din varii optiuni.

Nu va plac sau vi se par nepotriviti „regii etnici”? Perfect!, dar veniti cu ceva diferit, substantial si argumentat, cu o schimbare de paradigma privind sistemul politic, care sa ne ofere ceva din parghiile de care dispun americanii si chinezii in privinta centralizarii si unificarii folosirii resurselor nationale sau a celor mobilizate. Dar va mai sugerez o analiza, prin care sa re/decoperiti cat de multe lucruri din trecut le-am preluat sub un alt nume (v. chestiunea fondului care poate fi turnat in „n” forme). Sunt inclinat sa cred ca puteti replica prin ceva de genul: Noi avem un sistem, cel atlantic, al guvernarii prin haos si crize – care sunt doar aparente! -, prin scindarea antagonista putere-opozitie, in loc ca acestea sa fie complementare. Dar va spun, este un model fara viitor, pentru ca el nu mai poate hrani decat decadenta. Este adevarat, modelul chinez hraneste progresul, dar noi suntem europeni, cu valori ceva mai „echilibrate”. Desi, cred ca pana si „centrul” si „extremele” politice ar trebui redefinite, daca vrem sa iesim dintr-un statu-quo care ne-a fost impus.

Coruptie sau dublu standard (partizanat politic)? Amnesty International critica rasismul, misoginia si homofobia de pe Twitter, dar nu si pe presedintele Donald Trump, utilizatorul care le-a instaurat si le practica in mod curent in retea

Amnesty International: Rasismul, misoginia şi homofobia prosperă pe Twitter

Amnesty International (AI) se ascunde din nou, cel mai probabil in umbra banilor si/sau politicilor fricii si dublului standard, in critica recenta a “rasismului, misoginiei si homofobiei” din mesajele retelei de socializare Twitter. ONG-ul sugereaza platformei Twitter “reglementări”, un eufemism al cenzurii, care foarte probabil se vor aplica unor postari indezirabile politic pentru SUA si UK, la care se refera in studiul sau critic.

Vechea “unduire” a Amnesty International, prin care in studiile sale ocoleste protagonistii principali si cauzele profunde, tendentiozitati care o fac din ce in ce mai putin credibila, capata o puternica pigmentare si in recenta productie, in care se refera la “rasismul, misoginia si homofobia” de pe Twitter. Neutralitatea si scrupulozitatea semnalelor de “alarma” ale Amnesty International sunt puternic puse la indoiala din moment ce in concluziile  sale din studiul privind “rasismul, misoginia si homofobia” de pe Twitter nu „observa” ca principalul vinovat de acest gen de mesaje este presedintele SUA, Donald Trump, care este cel mai proeminent utilizator al acestei platforme de comunicare.

Trump a lansat pe Twitter cele mai dezlantuite atacuri rasiste la adresa coreenilor nucleari, care au indraznit sa-i “concureze” pe americani, de fapt sa-si dezvolte capacitatea de legitima aparare, motiv pentru care i-a amenintat cu “foc si furie”. Acelasi utilizator rasist de Twitter a denumit unele tari din Africa drept “tari de rahat”, iar asupra unor tari arabe si islamice, cat si asupra celor imigrati (deveniti cetateni americani) sau aflati tranzitoriu in SUA din aceste spatii etnico-religioase s-a napustit cu discriminari fara precedent in materie de imigratie si expulzari.

Un “fake news” este si afirmatia responsabilei studiului Amnesty International potrivit careia femeile de culoare ar fi  “mult mai susceptibile de a fi afectate” de abuzurile semnalate. Este o sfidare a realitatii, cand, de fapt, in comunitatea euroatlantica, incluzand cele doua tari citate, cele mai expuse abuzurilor sexuale si rasiste sunt, de departe si incomparabil, femeile albe. Statisticile americane, britanice si europene, cuprinzand in primul caz un val de plangeri ale vedetelor femei albe de la Hollywood (in treacat spus, fermecatoare, ca adevarate frumuseti rasate!), care par sa nu se mai sfarseasca si care il acuza nominal pe Donald Trump, au inregistrat cele mai multe evenimente de hartuiri sexuale in randurile femeilor care apartin rasei albe.

Aceasta serie de inadvertente straneste serioase ingrijorari pentru soarta liberei comunicari. Dar nu numai. Ea provoaca intrebarea daca nu cumva Amnesty International recurge la viclesugul unei tactici prin care sa “conceptualizeze” o cenzura selectiva, pe criterii rasiste. O stratagema care ar tinti sa “curete” reteaua Twitter, cea mai utilizata in SUA, de denunturile privind persecutarea rasei albe si hartuirea sexuala a femeilor albe, ca aceste cazuri sa nu mai ajunga la cunostinta americanilor si a lumii. Amnesty International este susceptibila de mimarea obiectivitatii si practicarea unei manipulari rasiste foarte toxice.