SUA: Un linşaj mutant: Crimele împotriva albilor

20/12/2018

SUA: Senatul a adoptat în unanimitate un proiect de lege împotriva linşajului

Dezamagire si iritare in randurile marii majoritati a populatiei americane in legatura cu legea impotriva linsajului, adoptata miercuri de Senatul SUA.

Legea este exclusivista, ofera garantii juridice doar negrilor, in timp ce albii sunt ucisi sistematic, prin crime in serie si in masa. Crimele impotriva albilor au luat amploare incepand cu cele doua mandate (2oo9-2017) ale primului presedinte afroamerican, Barack Obama, de care autorii lor par sa se fi simtit incurajati.

Crimele rasiste anti-albi continua cu o regularitate aproape curenta, devenita obisnuinta, si in timpul presedintelui actual, Donald Trump. Reactiile administratiei sale sunt insa pur formale, cu risipa de cuvinte incandescente de condamnare, dar fara masuri efective, de fond, privind preventia, descurajarea si controlul armelor.

Exista oare o continuitate rasista si o coordonare secreta a ultimilor doi presedinti americani, reprezentanti ai celor doua minoritati dominante din SUA, evreiesti si africane, indreptata impotriva populatiei majoritare, europene si asiatice, de nu li se ofera si acestora aceleasi garantii juridice ca cele din proiectul de lege anti-linsaj?

In cazul unui raspuns afirmativ, suntem martorii unei noi scalvii in SUA si a unui linsaj mutant, care se aplica albilor. Alte cateva observatii pot contribui la configurarea unui raspuns adecvat. Cantitatea de arme aflate in mainile civililor se multiplica, apartinand in marea majoritate celor doua minoritati dominante, evreii si negrii.

Majoritatea populatiei munceste din greu, neavand bani, legaturi interlope sau alte interese ca sa-si cumpere arme. Armele sant pe cale sa patrunda oficial si in scoli, la cererea administratiei, ceea ce va insemna ca tot mai multe arme americane vor fi indreptate impotriva americanilor.  

Desi crimele impotriva albilor, care sunt executii sumare la fel ca impotriva negrilor din timpul sclaviei si post sclaviei mai apropiate sau mai indepartate, au carcterul unui terorism rasist, oficialii americani dau de fiecare dat “asigurari” ca nu e vorba de terorism, ci de “violenta civila”.

Hispanicii au in mare parte aceeasi  soarta, ei asigurand si grosul detinutilor din inchisorile americane, de pana la 90%, potrivit unor statistici. Cu toate acestea, legea impotriva linsajului, initiata de trei senatori de culoare, doi democraţi şi un republican, ii exclude pe albi si pe hispanici de la o protectie juridica similara, prin care executiile sumare din randurile acestora sa fie declarate infractiuni federale.

Mai mult, ideologia din spatele acestei legi, care se refera la crimele rasiste din istoria din urma cu cel putin 100 de ani, ignorandu-le pe cele curente impotriva albilor, ii culpabilizeaza pe acestia din urma, asigurand negrilor o protectie juridica privilegiata. Aceasta discriminare juridica pozitiva, pe criterii rasiste, este echivalenta cu germinarea unor mutanti ai crimelor prin linsaj impotriva albilor. O lege simetrica impotriva executiilor sumare ale albilor este necesara.


Legea alternantei si istoria circulara

20/12/2018

“Utopie”, perseverati, stimate coleg George Ban? Dar, scuzati-mi sarcasmul, stiti precis ce e o utopie? Dictionarul zice ca e ceva ce se refera la un viitor intangibil, irealizabil, fantezist. Va propun sa-l credem. Sau ati vrut sa spuneti “perimate”? Oricum, comunismul si monarhia au fost si sunt realitati cat se poate de palpabile, ale trecutului, dar si prezentului. Deschideti cartea de istorie si atlasul politic mondial. Veti afla ca ele au existat si exista, in unele tari cu perioade de glorie si realizari remarcabile. Ca pot fi “pipaite” si “urlate”: “Este!”, cum poetul de la Mărţişor incanta nevoia omeneasca de certitudini. Parol, nu vad nicio utopie intr-o existenta in curs sau consumata.

Nici ca ar fi “perimate” nu putem spune despre ele, daca privim la China comunista si la Marea Britanie monarhica. Ati putea, dragul meu George Ban, sa le spuneti celor doua, cu argumente sprijinite pe clasificarea lor in economia mondiala, ca sunt “utopii” sau “perimate”?! Este, prin urmare, riscant sa repetam papagaliceste propaganda oportunist-duplicitara, gen Vladimir Tismaneanu, care imi vine acum in minte, care a trait in comunismul romanesc cu mult peste standardul pe care l-ar fi meritat, daca ar fi primit de la societate cu aceeasi masura cu care i-a dat, potrivit echilibrului “cat dai, atat primesti”.

Ca sa ne lamurim, comunismul si monarhia s-au perimat in unele tari datorita incremenirii in proiect, cum, prin filosofia sa sociala de excelenta, foarte inspirat si profund a observat Gabriel Liiceanu (ca politician este o alta discutie). Comunismul nu a functionat economic. Nu politic, cum gresit sau tendentios se spune. Hibele sale s-au numit desfiintarea proprietatii private si a economiei de piata. Lucrul acesta a fost sesizat inca de la Lenin, care a adus reforma NEP-ului, de incurajare a micii proprietati private, atunci, agricole, necesare pentru relansarea aprovizionarii cu hrana si iesirii din foamete. Azi, si industrial si in alte domenii. De fapt, in toate, pentru a umple rafturile magazinelor si a inmulti prestarile de servicii, minuni ale pietele concurentiale si stimulative.

De ce am facut acest mic excurs? Pentru ca suntem intr-o perioada de cautari politice pentru schimbare, din care nu putem exclude unele lucruri din trecut, care au mers bine, iar pe altele sa le modenizam, stiind acum foarte bine ce nu a functionat si ce si cum trebuie facut, pentru un nou posibil ciclu competitiv. Ei bine, chiar daca va crispeaza ceea ce spun, comunismul reformat (v. reformele de succes, si inca de mult viitor , ale Chinei) si monarhia modernizata (v. partial UK) pot fi in continuare niste optiuni. Cu cat portofoliul de optiuni este mai mare, cu atat alegerea poate fi mai buna.

Am insistat asupra comunismului si monarhiei nu numai pentru ca ati revenit critic asupra lor (si va multumesc pentru acest nou prilej de discutie), ci si pentru faptul ca ele au in comun ceva ce noua ne lipseste ca sistem politic, o lacuna care ne trage in jos. E vorba de centralizarea constructiva si pentru coerenta, prezenta atat la comunism, cat si la monarhie (o asemanare despre care imi dau seama ca ati remarcat-o, desi intr-o cheie vehement critica). Daca ati retinut, chiar si presedintele Klaus Iohannis a subliniat nevoia unei clase politice si a unui leadership de tip sinergic sau complementar, cand a reclamat trecerea de la republica parlamentara (semiparlamentara sau semiprezidentiala; ceea ce este in prezent este usor diferit conceptualizat) la republica prezidentiala.

Dar si pentru ca vreau sa mentionez ca centralizarea si descentralizarea – raportabile dupa unii la comunism si respectiv capitalism, desi si ultimul este la fel de centralizat ca si primul insa mai putin vizibil, gratie propagandei si formelor inselatoare -, nu sunt prin ele insele bune sau rele, ci numai in raport de conditii si de etapa. Mai précis, exista o succesiune a lor, in virtutea legii universale (si cosmice) a alternantei. Si chiar si moda retro e o expresie a acestei alternante. Cand am vorbit de regele etnic si/sau liderul etnic, am facut-o pentru a stimula observarea istoriei si intr-un mod circular.

Si, ca sa inchei, eu nu dau solutii, caut solutii, propun idei (n-am inteles de ce v-a deranjat cuvantul “teza”, e un drept de autor sau o licenta personala, pe care un cititor este obligat sa-l reproduca, atunci cand il citeaza pe autor, chiar si daca este o antinomie sau tautologie precum celebra “cobori in jos” etc). Alegerea si decizia apartin decidentilor politici, dar este important sa aiba o baza de alegere, la care putem sa contribuim, in masura in care suntem relevanti sau cat timp ramanem relevanti. Asta depinde de fiecare, de cat il tin curelele sau de ce numar poarta la caciula (d’aia Presedintele trebuie sa aiba caciula mare!), dar si de conceptia fiecaruia asupra vietii politice si sociale. Pe mine asa  m-au educat profesorii mei si scolile prin care am trecut, sa nu fiu inert politic sau sa nu-mi pese de ce se intampla in societate, ci pana in ultima clipa sa fiu activ si contributiv.


Ultimul ceas: Acesti motionarzi antieuropeni!

20/12/2018

Joi va fi votata motiunea de cenzura impotriva Guvernului Dancila

Desi moţiunea de cenzură (PNL-USR-PMP) impotriva Guvernului Dăncilă (PSD-ALDE) nu va trece, potrivit aritmeticii voturilor, simbolistica ei antieuropeana va ramane. Din nefericire, acest antieuropenism al opozitiei de dreapta se ascunde inapoia unei masti pe care guvernarea de stanga nu a reusit sa i-o dea jos. Probabil ca nici nu il percepe.

Nu e vorba de a nega democratia motiunii de cenzura, care este incontestabila, ci de momentul ales, total inoportun, cu putine zile inaintea preluarii de catre Romania a presedintiei rotative a Consiliului European. Cand, in caz de demitere a Guvernului Dancila, nu se mai poate face nimic pentru pregatirea unei eu-ro-alternative viabile.

Motiunea ar fi fost perfect motivata, din perspectiva non-perturbarii instalarii si functionarii presedintiei romane a institutiei europene, daca ar fi fost cu cateva luni inainte. Ar fi fost o marja de siguranta suficienta, in care eforturile institutionale de succesiune la Bruxelles si, eventual, la Palatul Victoria, nu ar fi fost puse in pericol.

Dar, sa vezi si sa nu crezi! Maniacii parvenirii la puterea guvernamentala cu orice pret, fara un proiect fezabil de program de guvernare si fara un proiect credibil de premier si de guvern, au ales sa depuna motiune in ultima clipa, aruncand pe apa sambetei toate eforturile pregatitoare de preluare in bune conditiuni a mandatului rotational la UE.

Nu trebuie uitata sau minimalizata expertiza premierului Dancila, care a fost europarlamentar, privind cunoasterea din interior a intregii arhitecturi institutionale a UE, cat si relatiile acesteia cu activul de experti comunitari si de europarlamentari de la Bruxelles. Prin motiunea de cenzura in aceste ultime clipe premergatoare mandatului de la Bruxelles, cupla maniacala PNL-Iohannis submineaza inconstient instalarea si functionarea in bune conditiuni a presedintiei Romaniei la conducerea Consiliului European. Acesta este antieuropenism. Motionarzii de ultim ceas sunt antieuropeni.


%d blogeri au apreciat: