Legea alternantei si istoria circulara

“Utopie”, perseverati, stimate coleg George Ban? Dar, scuzati-mi sarcasmul, stiti precis ce e o utopie? Dictionarul zice ca e ceva ce se refera la un viitor intangibil, irealizabil, fantezist. Va propun sa-l credem. Sau ati vrut sa spuneti “perimate”? Oricum, comunismul si monarhia au fost si sunt realitati cat se poate de palpabile, ale trecutului, dar si prezentului. Deschideti cartea de istorie si atlasul politic mondial. Veti afla ca ele au existat si exista, in unele tari cu perioade de glorie si realizari remarcabile. Ca pot fi “pipaite” si “urlate”: “Este!”, cum poetul de la Mărţişor incanta nevoia omeneasca de certitudini. Parol, nu vad nicio utopie intr-o existenta in curs sau consumata.

Nici ca ar fi “perimate” nu putem spune despre ele, daca privim la China comunista si la Marea Britanie monarhica. Ati putea, dragul meu George Ban, sa le spuneti celor doua, cu argumente sprijinite pe clasificarea lor in economia mondiala, ca sunt “utopii” sau “perimate”?! Este, prin urmare, riscant sa repetam papagaliceste propaganda oportunist-duplicitara, gen Vladimir Tismaneanu, care imi vine acum in minte, care a trait in comunismul romanesc cu mult peste standardul pe care l-ar fi meritat, daca ar fi primit de la societate cu aceeasi masura cu care i-a dat, potrivit echilibrului “cat dai, atat primesti”.

Ca sa ne lamurim, comunismul si monarhia s-au perimat in unele tari datorita incremenirii in proiect, cum, prin filosofia sa sociala de excelenta, foarte inspirat si profund a observat Gabriel Liiceanu (ca politician este o alta discutie). Comunismul nu a functionat economic. Nu politic, cum gresit sau tendentios se spune. Hibele sale s-au numit desfiintarea proprietatii private si a economiei de piata. Lucrul acesta a fost sesizat inca de la Lenin, care a adus reforma NEP-ului, de incurajare a micii proprietati private, atunci, agricole, necesare pentru relansarea aprovizionarii cu hrana si iesirii din foamete. Azi, si industrial si in alte domenii. De fapt, in toate, pentru a umple rafturile magazinelor si a inmulti prestarile de servicii, minuni ale pietele concurentiale si stimulative.

De ce am facut acest mic excurs? Pentru ca suntem intr-o perioada de cautari politice pentru schimbare, din care nu putem exclude unele lucruri din trecut, care au mers bine, iar pe altele sa le modenizam, stiind acum foarte bine ce nu a functionat si ce si cum trebuie facut, pentru un nou posibil ciclu competitiv. Ei bine, chiar daca va crispeaza ceea ce spun, comunismul reformat (v. reformele de succes, si inca de mult viitor , ale Chinei) si monarhia modernizata (v. partial UK) pot fi in continuare niste optiuni. Cu cat portofoliul de optiuni este mai mare, cu atat alegerea poate fi mai buna.

Am insistat asupra comunismului si monarhiei nu numai pentru ca ati revenit critic asupra lor (si va multumesc pentru acest nou prilej de discutie), ci si pentru faptul ca ele au in comun ceva ce noua ne lipseste ca sistem politic, o lacuna care ne trage in jos. E vorba de centralizarea constructiva si pentru coerenta, prezenta atat la comunism, cat si la monarhie (o asemanare despre care imi dau seama ca ati remarcat-o, desi intr-o cheie vehement critica). Daca ati retinut, chiar si presedintele Klaus Iohannis a subliniat nevoia unei clase politice si a unui leadership de tip sinergic sau complementar, cand a reclamat trecerea de la republica parlamentara (semiparlamentara sau semiprezidentiala; ceea ce este in prezent este usor diferit conceptualizat) la republica prezidentiala.

Dar si pentru ca vreau sa mentionez ca centralizarea si descentralizarea – raportabile dupa unii la comunism si respectiv capitalism, desi si ultimul este la fel de centralizat ca si primul insa mai putin vizibil, gratie propagandei si formelor inselatoare -, nu sunt prin ele insele bune sau rele, ci numai in raport de conditii si de etapa. Mai précis, exista o succesiune a lor, in virtutea legii universale (si cosmice) a alternantei. Si chiar si moda retro e o expresie a acestei alternante. Cand am vorbit de regele etnic si/sau liderul etnic, am facut-o pentru a stimula observarea istoriei si intr-un mod circular.

Si, ca sa inchei, eu nu dau solutii, caut solutii, propun idei (n-am inteles de ce v-a deranjat cuvantul “teza”, e un drept de autor sau o licenta personala, pe care un cititor este obligat sa-l reproduca, atunci cand il citeaza pe autor, chiar si daca este o antinomie sau tautologie precum celebra “cobori in jos” etc). Alegerea si decizia apartin decidentilor politici, dar este important sa aiba o baza de alegere, la care putem sa contribuim, in masura in care suntem relevanti sau cat timp ramanem relevanti. Asta depinde de fiecare, de cat il tin curelele sau de ce numar poarta la caciula (d’aia Presedintele trebuie sa aiba caciula mare!), dar si de conceptia fiecaruia asupra vietii politice si sociale. Pe mine asa  m-au educat profesorii mei si scolile prin care am trecut, sa nu fiu inert politic sau sa nu-mi pese de ce se intampla in societate, ci pana in ultima clipa sa fiu activ si contributiv.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: