Dosare istorice europene. Patriotismul extins ca sursa a europenismului: Cine isi iubeste tara, iubeste si Europa: Rusofilul Lenin si euroscepticul Marx

George Ban, Wikipedia este o sursa populara. Ea nu se bucura de autoritate stiintifica, nu are reputatie academica. Desigur, poate fi acceptabila in criza de alte surse, dar cu ea nu se poate accede la excelenta, ci doar la note de trecere sau mediocre. Recomandabil este apelul la surse primare, nu derivate. Spre binele domniei voastre, daca aveti examene de promovat nu recurgeti la Wikipedia (citate, note de subsol, fise bibliografice).

Pe cazul in discutie, documentul originar este Manifestul Partidului Comunist, scris de Marx si Engeles. El a aparut in 1848, unde credeti? La Londra!, chiar in inima Imperiului, adica in citadela Capitalismului. De ce parintii fondatori (britanici) ai dominatiei mondiale a centralizarii si monopolului capitalului au permis o asemenea “crima de subversiune”, anticapitalista, chiar la ei acasa?! Erau ei niste miopi politici?! Oh, cu siguranta nu, priveau chiar foarte departe! Din motive de rationament al dublului standard. Ca doar de acolo avea sa apara Orwell. Ei aveau nevoie de o teorie explicativa pentru propria crestere, pe care sa o foloseasca in acelasi timp ca propaganda toxica, prin crearea unei opozitii de masa in tarile adversarilor. Cu Rusia a tinut, cu Germania, nu.

In Manifestul Comunist aflam scopul si definitia comunismului, intr-o fraza devenita celebra: “Proprietăţii private capitaliste i-a sunat ceasul. Expropriatorii sînt expropriaţi.” Ele sunt fara echivoc: desfiintarea proprietatii private. De aici pornesc toate celelalte consecinte, teoretizate si/sau aplicate. O gandire riguros logica nu are cum sa confunde efectul cu cauza, sa nu faca distinctie intre ceea ce este derivat si ceea ce este primar. Marx are multe lucruri bune, pe care o minte creativa si a conexiunilor nu are cum sa nu le vada. Nu intamplator, rearanjarea intr-un format de utilitate sporita a unor elemente descoperite de altii este recunoscuta ca o creatie (numai rauvoitorii si frustratii o denumesc “plagiat”, a propos de scandalurile politice de la noi, starnite din afara, pe aceasta tema).

Marx a folosit manipularea prin imbinarea a doua jumatati, una de adevar, cealalta de fals. He!-he!-he!, tocmai aici e problema pentru noi, sa descoperim jumatatea de adevar, care ne poate fi utila. Limitele lui Marx se afla in cale si masura: absolutizarea caii violente si distrugerea proprietatii private. Slujind Imperiul, el a fost dusmanul Europei, liderul Lumii in secolul XIX. Nu vreau sa provoc alergiile corectitudinii politice, dar Marx a fost mason, el insusi recunoaste intr-o scrisoare ca a facut pact cu diavolul. De aceea Manifestul lui tinteste Europa, limbile in care a fost redactat la Londra sunt europene (engleză, franceză, germană, italiană, flamandă şi daneză). In fragmentul: „O stafie umblă prin Europa – stafia comunismului” și in expresia de inchiere din Manifest: „Proletari din toate țările, uniți-vă!” aflam tinta si apelul de coordonare a tirurilor.

Dar o productie toxica are si un antidot. Orice fiintare sau actiune poarta in sine germenii propriei negari. O manevra de intoarcere bine conceputa, care sa poata schimba sensuri si stari, este intotdeauna o speranta. Dar, simt nevoia sa adaug, aceasta speranta este numai a oamenilor inteligenti, cu mintile libere. Pe Marx l-am admirat si studiat in profunzime, adeseori pe cont propriu, fara grilele ideologice ale vremurilor. Dar atunci inca nu-mi dadeam seama ca muzica lui era ca pentru un dans pe muchie de cutit, in care lumea s-a si ranit, de altfel. Stilul romantic-exaltat al lui Marx captiva, crea vartejuri demonice, care ii putea pierde pe cei care se prindeau in hora pe vibratiile lui joase. Il remarcam si azi, emotia a fost dintotdeauna o miza a francmasoneriei, pentru modelarea grotesca a lumii. Marx ramane un titan, la comemorarea lui am fost de acord cu Juncker sa-l revendicam. Dar, dupa parerea mea, Lenin a fost si mai mare, printr-o superinteligenta manevra de intoarcere si recreatie – superstatul marxist-leninist, devenit superputere – in interesul poporului sau rus, cat si al contrabalansului, o sansa de regenerare si pentru europeni. Lenin a fost rusofil si eurofil. Ca europeni, rusii au un determinism inconfundabil. Ei nu iubesc doar partea, ci si intregul in care sunt incorporati. Nu au cum, altfel. E un determinism de supravietuire, pe care il recunoastem si la Gorbaciov (Casa Comuna Europeana). Cine isi iubeste tara, iubeste si Europa. Patriotismul extins este o sursa a europenismului.

PS/NB: Cred ca astfel de controverse, ca niste sarje amicale, ofera un mediu de idei productiv, din care sa germineze cele mai potrivite concluzii si eventuale solutii. Craciun Fericit!

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: