Moșu’ de la Casa Alba, in vartejul unui scandal de sarbatori: Mai crezi în Moș Crăciun la 7 ani? (Trump)/ Distruge visurile copilariei! (reactii publice)

26/12/2018

In Ajun, copii nerăbdători să afle unde se află Moş Crăciun au sunat la Casa Alba. Ei au dialogat la telefon cu preşedintele Donald Trump şi prima doamnă Melania Trump.

In dialogurile purtate cu Trump, copiii americani se aflau in mod vadit sub inocenta varstei si emotia provocata de magia sarbatorilor si primirii de cadouri de la Mosu’.

Numai ca Trump a distrus inocenta si visurile copilariei. Atat ale micutilor cu care a conversat la telefon, cat si ale celorlalti copii din tara, care au aflat din mass-media de continutul dezamagitor al celor spuse de presedinte.

Cel putin, de aceste lucruri l-au acuzat multi parinti pe Trump, dupa incidentele din discutiile acestuia cu copii, ca le-a distrus inocenta si visurile copilariei.

Într-o conversaţie, Trump l-a întrebat pe Coleman, un copil de 7 ani: “Încă mai crezi în Moş Crăciun?”. Altor copii, Trump le-a spus ca Mos Craciun este in Sahara sau in Maroc.

Trump a lasat opiniei publice impresia ca ar fi vrut sa spulbere din imaginatia copiilor din SUA, tara care cunoaste ierni cu zapezi abundente, pana si magia iernii si a saniei lui Mosu’ trase de reni, in clinchet de zurgalai.

Sa fie vorba, oare, de un program de „reeducare” a copiilor? Brrr!, prea seamana a comunism sionist!


Partinitatea ideologica si loialitatea patriotica

26/12/2018

Ma intorc cu un comentariu la o observatie a Amaliei, pe un topic apropiat, izvorata dintr-un simt extrem de ascutit, cum numai femeile il au. In anii ’30, emigratia rusa din Paris se aduna prin carciumile din cartierul rusesc sau din alte cartiere parisiene sarace, unde discuta cele mai fierbinti probleme, din varii domenii.

Preponderente erau dezbaterile politice si culturale. Din acestea se ridica intotdeauna un mesaj patriotic inaltator, care ii intarea si le sustinea credinta in destinul special si etern al Rusiei (care putea sa devina o strajuitoare si obladuitoare a intregului Est). Ei au inteles un lucru, pe care unii nici azi nu l-au aflat, ca regimul politic supracentralizat de dupa 1917 era unul de urgenta si trecator, impus din motive de rezistenta si salvare a Rusiei. A fost un merit nepieritor al geniului leninist, care a lucrat pentru toti esticii. Asteptarea de atunci, probata astazi ca neinselata, a fost ca din salvarea Rusiei urma sa se nasca o noua Rusie, din propria cenusa. O Rusie democrata, libera si independenta. Dar si un nou Est, care in precedentul rus a vazut calea pe care vremelnic trebuia sa mearga pentru a redobandi controlul total asupra lui insusi.     

Devotamentul patriotic al acestei intelighentii ruse emigrante a facut ca din randurile ei sa se inregistreze multe colaboratiuni cu agentii lui Stalin. Paradoxul este doar aparent. Colaboratiunile erau motivate de intelegerea superioara ca totalitarismul avea sa treaca si ca democratia va reveni. Dar si din intelegerea ca patriotismul lor autentic nu trebuia sa slabeasca cu nimic Rusia. Asa cum faceau de pilda cosmopolitii, devotati ideologiei comuniste, nu Rusiei, motiv pentru care ei se angrenau activ in subversiuni distrugatoare impotriva Rusiei. La ce ar fi folosit victoria unei ideologii, daca Rusia disparea?

In intelighentia emigratiei ruse, de atunci, a intelighentiei autentic ruse, precizez, aflam o lectie ruseasca care merita subscrisa. Argumentele etnicului si statalitatii, care sunt fundatiile perenitatii unui neam, trebuie sa fie supreme. Niciodata ele nu trebuie sa se subordoneze tranzientei argumentului ideologic, care poate fi inselator si subversiv pentru neamuri si statele lor (v. internationalismul, distrugerea proprietatii private si a claselor sociale, cotele de imigranti etc.). Comunitatea interbelica a emigratiei ruse parisiene, care se considera un fel de “academie”, de dezbateri de idei politice si de creatii literare, era “ierarhizata” informal pe trei paliere: “veteranii”, “candidatii” si “tinerele sperante” (apropo de remarca Amaliei).

Cred ca si romanii au inceput sa faca mai bine diferenta intre devotamentul ideologic si devotamentul patriotic. Este aberant ca in numele intereselor transnationale, cand acestea lezeaza interesul national, PES sa foloseasca amenintarea cu excluderea PSD din randurile sale. Cred ca reactiile PSD Dragnea si ale Guvernului Dancila de a nu participa sau de a nu-si trimite niciun reprezentant la summit-urile PES sunt un inceput de bun augur pentru distantarea sau chiar ruperea de transnationalism si internationalism.                        


%d blogeri au apreciat: