Nu mâncaţi fructe de lotus

Draga GeBa, toata lumea intelectuala a discutat in acest an despre bicentenarul Marx (n. 1818). Chiar si britanicii au dezvelit o placa comemorativa si au tinut discursuri. Nu este nimic “plictisitor” in aceasta discutie, dimpotriva. Cu cat vedem mai bine in trecut, cu atat vom vedea mai bine in viitor. Capul trebuie sa ni-l folosim pentru ce ne-a fost dat, nu sa-l bagam in nisip.

Rogu-te, nu ne obliga pe toti sa fim lotofagi (Homer ne spune in Odiseea ca cei care mancau fructe de lotus uitau de patriile lor). Cu astfel de fructe ale amneziei, neo/liberalii occidental i-au momit pe comunistii estici, in 1989-1991. Doar chinezii au rezistat tentatiei. Dupa cum se vede, nu le pare rau. Insa la fel de adevarat este ca in numele refacerii unitatii lor, europenii nu au avut de ales: ori toti, ori niciunul!

Vestul a pus Estului o intrebare bine mestesugita: “Intre Est si libertate, ce alegeti?”. “Estul, intotdeauna!” a raspuns comunismul nationalist. El insa a sfarsit, in diferite forme. In Romania, sfarsitul a fost la Targoviste. “Libertatea!”, a raspuns masa revolutionar-neo/liberala, la fel de utopica precum surata ei comunista. Dar si neo/liberalismul a luat sfarsit, sub neasteptatele lovituri primite din partea trumpismului.  

Intelegem si de aici ca intrebarile sau alternativele dihotomice, cu DA si NU, sunt intotdeauna ispite, o capcana de care trebuie fugit. Orice raspuns poate fi intors in timp. Am vazut acest lucru in istorie: toate revolutiile isi mananca copiii. Revolutiilor nu ar trebui sa li se mai dea numele de revolutii. Ca natie, mereu trebuie sa ne aparam eternitatea de diavol si de straini.

Pe fond, intotdeauna exista a treia cale. Ea trebuie insa imbracata in haina mediului dominant. Noi nu putem ispiti, dar putem amagi. Pentru asta nu trebuie sa uitam cine suntem, care ne este istoria si ce vrem. Ce este libertatea? Ce am facut in 1989? Am mancat fructele de lotus care ne-au fost oferite de occidentali. Ne-am uitat identitatea reala si idealurile proprii. Dar poporul mitic lotofag nu si le uita niciodata pe ale lui. El devenea tot mai bogat prin munca a o mie de insi care mancasera fructele de lotus si care, fermecati de gustul lor, le devenisera astfel sclavi fara sa stie.   

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: