Acuzatii „plimbate”. Când hoţii se plâng de “hoţi”: Evreii Rod Rosenstein (Washington) şi Jeremy Hunt (Londra) acuză China de “o campanie extinsă de spionaj cibernetic”. Doi chinezi sunt inculpaţi în SUA

25/12/2018

Washingtonul şi Londra acuză China de spionaj cibernetic

E de un ridicol amuzant ca hoti istorici, de atatea ori dovediti, carora li s-a dus buhu, sa lanseze acuzatii la adresa unor  “hoti”  ipotetici. Totusi, acest lucru se intampla. Si inca la case mari, cu pretentii de blazon. E o stratagema de acoperire, prin care sa para cinstite. Insa decredibilizarea e precum virginitatea pierduta.

Londra si alte capitale ale unor state aliate au acuzat, joi, ca “elemente ale guvernului chinez” desfăşoară o “amplă campanie de atacuri cibernetice” împotriva proprietăţii intelectuale şi datelor comerciale sensibile în Europa, Asia şi SUA. Doi cetateni chinezi au fost pusi sub acuzare, in SUA, tot joi, pentru astfel de fapte. A atras atentia motivarea geopolitica facuta de procurorul general adjunct al SUA, Rod Rosenstein, presupuselor fapte din cele doua cazuri, ale chinezilor inculpati: acestea fac parte din încercarea Chinei de a deveni prima putere mondială.

O nota diplomatica britanica pe aceasta tema a afirmat ca a fost identificat ca autor al atacurilor “malware” un grup cu numele de cod “APT10”, care ar actiona pentru securitatea statului chinez. “Aproape cu certitudine”, lasa britanicii deschisa usa indoielii, acest grup continuă să atace companii pentru a obţine “secrete comerciale” si de “proprietate intelectuala”. Intr-un act de acuzatii fara precedent, seful diplomatiei britanice, Jeremy Hunt, a cerut Chinei să înceteze intruziunea cibernetică împotriva mai multor state şi a acuzat această ţară că îşi încalcă angajamentele asumate in plan bilateral faţă de Regatul Unit şi în cadrul G20. O caracteristica a acestor acuzatii, care le face neverosimile, e ca ele au mai fost “plimbate”, ba pe la nord-coreeni, ba pe la iranieni, ba pe la rusi. In schimb, spionajul efectuat de Imperiu in toata Lumea, sub toate formele – prin diaspore, racolari, coruptie, humint, sigint etc. – este foarte vechi, neintrerupt si substantial. Pamfletistic, cei acuzati ar putea replica prin gura unui Bula hatru: “Noi nu furam, luam inapoi ce ni s-a furat!”.

https://www.dcnews.ro/washingtonul-si-londra-acuza-china-de-spionaj-cibernetic_629412.html


Miscarea politica de avans economic si social

23/12/2018

Mai draga preopinent Ghita Bizonu’! De ce tii mortis sa pui semnul egal intre un prunc si un adult?! N-ai sa reusesti niciodata sa infrangi evolutia! Si, mai ales, sa invingi inteligenta materiei, devenita constienta de ea insasi, cum a fost comunismul nationalist de mai tarziu.

Eu am vorbit de scopul si definitia originare ale comunismului. De cel internationalist, care atunci cand sustinea aberatia ca muncitorii nu au patrie intentiona sa-i transforme pe acestia intr-o hoarda fara frontiere. Intr-o masa de manevra care sa urmeze marele capital mondial si sa-i serveasca interesele din orice tara. Marele capital mondial era si este singurul care nu are patrie (v. cosmopolitismul si legea profitului).

Comunismul, sper acum sa intelegi, a avut un rol accesoriu si instrumental in planurile capitalismului mondial. De abia cand acest rol a fost dat peste cap de catre comunistii nationalisti, capitalismul a inceput sa demonizeze comunismul. Ia vezi matale dragostea cu nabadai dintre Sua si Urss!

Definitiile au evoluat, tinand pasul cu modernizarea si suveranizarea comunismului national, care a devenit aproape de nerecunoscut, in bine. Comparativ, proiectul originar a fost clocit, rau intentionat, de catre elita capitalismului. Cel originar nu a iubit lumea si cu atat mai putin pe saraci.

Trebuie sa le fim recunoscatori liderilor comunisti patrioti, care au nationalizat si reformat comunismul, scapandu-ne de relele sale intentii originare. Sa le redam locul de cinste cuvenit in istoria noastra nationala.

Unui comunism suveranist, modernizat si avansat (nu sufar termenul „progresist”!) nu cred ca ar trebui sa i se spuna NU. Un viitor astfel de „comunism” nici nu ar trebui sa mai poarte un nume. Oricum i se vor gasi porecle si gicacontrisme. Ca asta-i natura umana, sa caute pete si in soare!

De asemenea, nici sa adopte o revendicare ideologica, din cele clasice, de stanga sau dreapta. Astfel de originari nu fac decat sa dezbine.

Castigul va fi o flexibilitate extraordinara. Flexibilitatea va permite orice adaptare, fara piedicile pe care le reprezinta asumptiile ideologice. Acestea nu sunt decat niste anchilozari in proiect.

Esichierul isi va alterna la guvernare cele doua parti opuse, dictate de situatiile economice si preferintele electorale. Va fi un sistem politic incluziv, ca un fel de coincidentia oppositorum (coincidenta contrariilor). Importante cu adevarat vor fi ca tara sa fie democrata si romanii sa fie liberi si sa o duca bine.


Vestele Galbene: Racolatii steagului fals au scazut drastic. Regrupare la frontiere. Violenta si distrugerile ar putea fi tratate ca acte de razboi. Riscurile expulzarii si confiscarii proprietatilor

22/12/2018

Al saselea weekend de violente si distrugeri al Vestelor Galbene aduce cu sine o decantare a scopului si compozitiei acestei miscari de devastare a Frantei. S-a cristalizat o perceptie majoritara potrivit careia niciun cetatean etnic francez nu ar actiona cu atata violenta si distrugere impotriva patriei sale. Francezii sunt patrioti si circumspecti, ei avand o istorie dureroasa in care au cazut prada manipularilor ostile, antifranceze, savarsite de non-etnici francezi sub acoperirea de “francezi”.   

Sunt insa si alte indicii importante legate de Vestele Galbene care duc catre concluzia ca acestea sunt mercenare, platite cu bani straini, si ca actiunile lor agresive se desfasoara sub un steag fals. Recurenta protestelor este nejustifica. Guvernul Frantei le-a dat revendicarilor lor initiale raspunsuri economice si sociale mai mult decat acoperitoare. Haosul creat pe autostrazi, incendierea cabinelor de platire a taxelor, blocarea transporturilor de marfuri in punctele de frontiera par actiuni menite sa provoace Frantei pagube economice cat mai mari. Un impact economic chiar exista.

Cui vor fi decontate distrugerile si pierderile provocate de Vestele Galbene? Dar cele zece vieti pierdute in accidente ca urmare a baricadelor realizate cu camioane pe autostrazi, o tactica care aminteste de atacul CIA din Chile, din 1973, prin folosirea camionagiilor? Retelele si mijloacele de transporturi sunt un nerv strategic al securitatii nationale, iar paralizarea lui este un act de razboi. De ce autoritatile nu se autosesizeaza in privinta opacitatii ilegale a liderilor si a organizarii Vestelor Galbene – o caracteristica a miscarii -, desi coordonarea lor activa, pe tinte precise si cu o eficienta cvasiparamilitara, le tradeaza existenta si ostilitatea antifranceza?

Este camionagiul Eric Drouet unul dintre liderii de facto ai miscarii subversive a Vestelor Galbene? Cine finanteaza Vestele Galbene? Este utilizata aceeasi metoda a cardurilor de debit sorosiste, folosite in operatiunea ostila a imigratiei geopolitice? Deocamdata, astfel de intrebari consecinta si legitime sunt fara raspunsuri. Ele solicita insa atentie, cu atat mai mult cu cat “armistitiul” (ca de razboi!) de Revelion solicitat de catre Vestele Galbene anunta un antifrancezism programat, de lunga durata.

Sambata, doar cateva sute de Veste Galbene “hotarate” manifestau la Paris. In general, ramasitele s-au regrupat in provincie si in zonele de granita. Aceasta disociere populara masiva de Vestele Galbene dezvaluie un adevar gol-golut. Nucleul acestei subversiuni active este reprezentat de cateva sute de indivizi, poate de cateva mii in perioadele de varf, foarte probabil non-etnici francezi si, probabil, cu cativa etnici francezi mobilizati prin fise de tonomat! Reactiile juridice ar trebuie sa fie clare: alogenii, expulzati si proprietatile confiscate, in contul pagubelor, si indigenii, condamnati. Statul de drept trebuie sa-si reintre in mana.


Dosare istorice europene. Patriotismul extins ca sursa a europenismului: Cine isi iubeste tara, iubeste si Europa: Rusofilul Lenin si euroscepticul Marx

22/12/2018

George Ban, Wikipedia este o sursa populara. Ea nu se bucura de autoritate stiintifica, nu are reputatie academica. Desigur, poate fi acceptabila in criza de alte surse, dar cu ea nu se poate accede la excelenta, ci doar la note de trecere sau mediocre. Recomandabil este apelul la surse primare, nu derivate. Spre binele domniei voastre, daca aveti examene de promovat nu recurgeti la Wikipedia (citate, note de subsol, fise bibliografice).

Pe cazul in discutie, documentul originar este Manifestul Partidului Comunist, scris de Marx si Engeles. El a aparut in 1848, unde credeti? La Londra!, chiar in inima Imperiului, adica in citadela Capitalismului. De ce parintii fondatori (britanici) ai dominatiei mondiale a centralizarii si monopolului capitalului au permis o asemenea “crima de subversiune”, anticapitalista, chiar la ei acasa?! Erau ei niste miopi politici?! Oh, cu siguranta nu, priveau chiar foarte departe! Din motive de rationament al dublului standard. Ca doar de acolo avea sa apara Orwell. Ei aveau nevoie de o teorie explicativa pentru propria crestere, pe care sa o foloseasca in acelasi timp ca propaganda toxica, prin crearea unei opozitii de masa in tarile adversarilor. Cu Rusia a tinut, cu Germania, nu.

In Manifestul Comunist aflam scopul si definitia comunismului, intr-o fraza devenita celebra: “Proprietăţii private capitaliste i-a sunat ceasul. Expropriatorii sînt expropriaţi.” Ele sunt fara echivoc: desfiintarea proprietatii private. De aici pornesc toate celelalte consecinte, teoretizate si/sau aplicate. O gandire riguros logica nu are cum sa confunde efectul cu cauza, sa nu faca distinctie intre ceea ce este derivat si ceea ce este primar. Marx are multe lucruri bune, pe care o minte creativa si a conexiunilor nu are cum sa nu le vada. Nu intamplator, rearanjarea intr-un format de utilitate sporita a unor elemente descoperite de altii este recunoscuta ca o creatie (numai rauvoitorii si frustratii o denumesc “plagiat”, a propos de scandalurile politice de la noi, starnite din afara, pe aceasta tema).

Marx a folosit manipularea prin imbinarea a doua jumatati, una de adevar, cealalta de fals. He!-he!-he!, tocmai aici e problema pentru noi, sa descoperim jumatatea de adevar, care ne poate fi utila. Limitele lui Marx se afla in cale si masura: absolutizarea caii violente si distrugerea proprietatii private. Slujind Imperiul, el a fost dusmanul Europei, liderul Lumii in secolul XIX. Nu vreau sa provoc alergiile corectitudinii politice, dar Marx a fost mason, el insusi recunoaste intr-o scrisoare ca a facut pact cu diavolul. De aceea Manifestul lui tinteste Europa, limbile in care a fost redactat la Londra sunt europene (engleză, franceză, germană, italiană, flamandă şi daneză). In fragmentul: „O stafie umblă prin Europa – stafia comunismului” și in expresia de inchiere din Manifest: „Proletari din toate țările, uniți-vă!” aflam tinta si apelul de coordonare a tirurilor.

Dar o productie toxica are si un antidot. Orice fiintare sau actiune poarta in sine germenii propriei negari. O manevra de intoarcere bine conceputa, care sa poata schimba sensuri si stari, este intotdeauna o speranta. Dar, simt nevoia sa adaug, aceasta speranta este numai a oamenilor inteligenti, cu mintile libere. Pe Marx l-am admirat si studiat in profunzime, adeseori pe cont propriu, fara grilele ideologice ale vremurilor. Dar atunci inca nu-mi dadeam seama ca muzica lui era ca pentru un dans pe muchie de cutit, in care lumea s-a si ranit, de altfel. Stilul romantic-exaltat al lui Marx captiva, crea vartejuri demonice, care ii putea pierde pe cei care se prindeau in hora pe vibratiile lui joase. Il remarcam si azi, emotia a fost dintotdeauna o miza a francmasoneriei, pentru modelarea grotesca a lumii. Marx ramane un titan, la comemorarea lui am fost de acord cu Juncker sa-l revendicam. Dar, dupa parerea mea, Lenin a fost si mai mare, printr-o superinteligenta manevra de intoarcere si recreatie – superstatul marxist-leninist, devenit superputere – in interesul poporului sau rus, cat si al contrabalansului, o sansa de regenerare si pentru europeni. Lenin a fost rusofil si eurofil. Ca europeni, rusii au un determinism inconfundabil. Ei nu iubesc doar partea, ci si intregul in care sunt incorporati. Nu au cum, altfel. E un determinism de supravietuire, pe care il recunoastem si la Gorbaciov (Casa Comuna Europeana). Cine isi iubeste tara, iubeste si Europa. Patriotismul extins este o sursa a europenismului.

PS/NB: Cred ca astfel de controverse, ca niste sarje amicale, ofera un mediu de idei productiv, din care sa germineze cele mai potrivite concluzii si eventuale solutii. Craciun Fericit!


Ordinea unipolara: Viitorul de serie (un raspuns)

21/12/2018

NU, in acceptiunea originara, dar si finala a culturii reactionare, ultraideologizate din care a provenit Karl Marx, pentru acesta din urma si alti “milenaristi” cu aceeasi apartenenta – care urmareau statul global cu un guvern mondial, in care ei sa fie administratori exclusivi, pe criterii rasiste/etniciste – comunismul a insemnat ca totul sa fie “comun”. Aceasta este explicatia radacinii “comun” din cuvantul “comunism”. Inclusiv femeia trebuia sa devina “comuna”, sustineau monstrii ideologici ai “revolutiei sexuale”, prin care stapanii globali puteau avea orice femeie de pe Terra. Infamele atacuri la adresa  familiei si genului, la care asistam, sunt germenii viitorului de serie care ni se pregateste. Ca o paranteza tematica, distrugerea, in 1991, a acestui „vis” de cosmar in si de catre Rusia este o cauza a exacerbarii antirusismului.

Care a fost viclenia din spatele ideologiei comuniste ca totul sa fie “comun”, ca nimeni sa nu mai aiba ceva care sa-i apartina, prin care insasi dreptul sacru, de sange de a-ti transmite avutia personala urmasilor era prohibit (abolirea mostenirilor)? A fost una de maxima periculozitate, gandita vreodata de cineva, a urmarit libertycidul si propertycidul, moartea libertatii si proprietatii  – nu exista libertate fara proprietate! – prin care intreaga omenire, astfel deposedata devenea sclava. Se instituia astfel o realitate cutremuratoare, totalitarismul global si perfect, cu stapanul global si sclavul global!!! Prin urmare, cand vrem sa aflam ce a fost comunismul – cel sionist sau talmudic, pentru ca ulterior a fost reformat radical si fundamentul nationalizat, dezvoltandu-se pe alte baze – este logic sa plecam de la nume, de la radacina sa lingvistica. A incepe cu explicatia terminologica este ceva normal, orice teorie isi fixeaza esenta in denumirea sa. Sa nu minimalizam ca autointitulatii „Illuminati”, care prin urzirea celor mai intunecate planuri globaliste nu-si merita in niciun fel genericul autoatribuit, au lingvisti si psihologi luciferici, care sunt profund implicati in manipularea opiniei publice si modelarea agendelor politice. Ei au forjat cuvantul magic „comunism” („comun” + „ism”) datorita iluziei absolute pe care acesta o induce, ca orice iti poate apartine, ca e al tuturor, un „comun” dus la absolut. Azi, ca reactie de contracarare, sufixul „isma” a ajuns sa conoteze cea mai proasta reputatie posibila!

Chestiunea “De la fiecare dupa capacitati, fiecaruia dupa nevoi”, pe care ati amintit-o, era, in opinia mea, o aberatie  subadiacenta, ca principiu de “repartitie”, al carui sambure era insa la fel de toxic. In el se afla otrava discretionarismului, care stabilea nevoi maxime pentru sine si minime pentru ceilalti, adesea la limita supravietuirii. Criteriul “dupa nevoi” este inselator, el desfiinteza de fapt salariul (recompensa meritocratica), piata muncii si masurarea, care sunt inlocuite cu “repartitia” (probabil prin “cote”, in ceea ce se numea ”comunism deplin”, identificabil, cred, cu statul global si guvernul mondial, un fel de stapani ai cazanului cu hrana si ai polonicului cu care se imparte, ca intr-un lagar). In realitate, sursa salarizarii este si trebuie sa fie munca. Cat muncesti, atat primesti. Ori, altfel spus si mai cunoscut, nici munca fara paine, nici paine fara munca. Munca, prin cantitatea, calitatea si importanta sociala este sursa diferentierii reale, morale si legitime. DA, consonam pe ultima idee, a regilor ultimei dinastii, care nu sunt regi etnici (ati identificat clar tinta spre care mi-am indreptat comentariul pe acest subiect).


SUA: Un linşaj mutant: Crimele împotriva albilor

20/12/2018

SUA: Senatul a adoptat în unanimitate un proiect de lege împotriva linşajului

Dezamagire si iritare in randurile marii majoritati a populatiei americane in legatura cu legea impotriva linsajului, adoptata miercuri de Senatul SUA.

Legea este exclusivista, ofera garantii juridice doar negrilor, in timp ce albii sunt ucisi sistematic, prin crime in serie si in masa. Crimele impotriva albilor au luat amploare incepand cu cele doua mandate (2oo9-2017) ale primului presedinte afroamerican, Barack Obama, de care autorii lor par sa se fi simtit incurajati.

Crimele rasiste anti-albi continua cu o regularitate aproape curenta, devenita obisnuinta, si in timpul presedintelui actual, Donald Trump. Reactiile administratiei sale sunt insa pur formale, cu risipa de cuvinte incandescente de condamnare, dar fara masuri efective, de fond, privind preventia, descurajarea si controlul armelor.

Exista oare o continuitate rasista si o coordonare secreta a ultimilor doi presedinti americani, reprezentanti ai celor doua minoritati dominante din SUA, evreiesti si africane, indreptata impotriva populatiei majoritare, europene si asiatice, de nu li se ofera si acestora aceleasi garantii juridice ca cele din proiectul de lege anti-linsaj?

In cazul unui raspuns afirmativ, suntem martorii unei noi scalvii in SUA si a unui linsaj mutant, care se aplica albilor. Alte cateva observatii pot contribui la configurarea unui raspuns adecvat. Cantitatea de arme aflate in mainile civililor se multiplica, apartinand in marea majoritate celor doua minoritati dominante, evreii si negrii.

Majoritatea populatiei munceste din greu, neavand bani, legaturi interlope sau alte interese ca sa-si cumpere arme. Armele sant pe cale sa patrunda oficial si in scoli, la cererea administratiei, ceea ce va insemna ca tot mai multe arme americane vor fi indreptate impotriva americanilor.  

Desi crimele impotriva albilor, care sunt executii sumare la fel ca impotriva negrilor din timpul sclaviei si post sclaviei mai apropiate sau mai indepartate, au carcterul unui terorism rasist, oficialii americani dau de fiecare dat “asigurari” ca nu e vorba de terorism, ci de “violenta civila”.

Hispanicii au in mare parte aceeasi  soarta, ei asigurand si grosul detinutilor din inchisorile americane, de pana la 90%, potrivit unor statistici. Cu toate acestea, legea impotriva linsajului, initiata de trei senatori de culoare, doi democraţi şi un republican, ii exclude pe albi si pe hispanici de la o protectie juridica similara, prin care executiile sumare din randurile acestora sa fie declarate infractiuni federale.

Mai mult, ideologia din spatele acestei legi, care se refera la crimele rasiste din istoria din urma cu cel putin 100 de ani, ignorandu-le pe cele curente impotriva albilor, ii culpabilizeaza pe acestia din urma, asigurand negrilor o protectie juridica privilegiata. Aceasta discriminare juridica pozitiva, pe criterii rasiste, este echivalenta cu germinarea unor mutanti ai crimelor prin linsaj impotriva albilor. O lege simetrica impotriva executiilor sumare ale albilor este necesara.


Legea alternantei si istoria circulara

20/12/2018

“Utopie”, perseverati, stimate coleg George Ban? Dar, scuzati-mi sarcasmul, stiti precis ce e o utopie? Dictionarul zice ca e ceva ce se refera la un viitor intangibil, irealizabil, fantezist. Va propun sa-l credem. Sau ati vrut sa spuneti “perimate”? Oricum, comunismul si monarhia au fost si sunt realitati cat se poate de palpabile, ale trecutului, dar si prezentului. Deschideti cartea de istorie si atlasul politic mondial. Veti afla ca ele au existat si exista, in unele tari cu perioade de glorie si realizari remarcabile. Ca pot fi “pipaite” si “urlate”: “Este!”, cum poetul de la Mărţişor incanta nevoia omeneasca de certitudini. Parol, nu vad nicio utopie intr-o existenta in curs sau consumata.

Nici ca ar fi “perimate” nu putem spune despre ele, daca privim la China comunista si la Marea Britanie monarhica. Ati putea, dragul meu George Ban, sa le spuneti celor doua, cu argumente sprijinite pe clasificarea lor in economia mondiala, ca sunt “utopii” sau “perimate”?! Este, prin urmare, riscant sa repetam papagaliceste propaganda oportunist-duplicitara, gen Vladimir Tismaneanu, care imi vine acum in minte, care a trait in comunismul romanesc cu mult peste standardul pe care l-ar fi meritat, daca ar fi primit de la societate cu aceeasi masura cu care i-a dat, potrivit echilibrului “cat dai, atat primesti”.

Ca sa ne lamurim, comunismul si monarhia s-au perimat in unele tari datorita incremenirii in proiect, cum, prin filosofia sa sociala de excelenta, foarte inspirat si profund a observat Gabriel Liiceanu (ca politician este o alta discutie). Comunismul nu a functionat economic. Nu politic, cum gresit sau tendentios se spune. Hibele sale s-au numit desfiintarea proprietatii private si a economiei de piata. Lucrul acesta a fost sesizat inca de la Lenin, care a adus reforma NEP-ului, de incurajare a micii proprietati private, atunci, agricole, necesare pentru relansarea aprovizionarii cu hrana si iesirii din foamete. Azi, si industrial si in alte domenii. De fapt, in toate, pentru a umple rafturile magazinelor si a inmulti prestarile de servicii, minuni ale pietele concurentiale si stimulative.

De ce am facut acest mic excurs? Pentru ca suntem intr-o perioada de cautari politice pentru schimbare, din care nu putem exclude unele lucruri din trecut, care au mers bine, iar pe altele sa le modenizam, stiind acum foarte bine ce nu a functionat si ce si cum trebuie facut, pentru un nou posibil ciclu competitiv. Ei bine, chiar daca va crispeaza ceea ce spun, comunismul reformat (v. reformele de succes, si inca de mult viitor , ale Chinei) si monarhia modernizata (v. partial UK) pot fi in continuare niste optiuni. Cu cat portofoliul de optiuni este mai mare, cu atat alegerea poate fi mai buna.

Am insistat asupra comunismului si monarhiei nu numai pentru ca ati revenit critic asupra lor (si va multumesc pentru acest nou prilej de discutie), ci si pentru faptul ca ele au in comun ceva ce noua ne lipseste ca sistem politic, o lacuna care ne trage in jos. E vorba de centralizarea constructiva si pentru coerenta, prezenta atat la comunism, cat si la monarhie (o asemanare despre care imi dau seama ca ati remarcat-o, desi intr-o cheie vehement critica). Daca ati retinut, chiar si presedintele Klaus Iohannis a subliniat nevoia unei clase politice si a unui leadership de tip sinergic sau complementar, cand a reclamat trecerea de la republica parlamentara (semiparlamentara sau semiprezidentiala; ceea ce este in prezent este usor diferit conceptualizat) la republica prezidentiala.

Dar si pentru ca vreau sa mentionez ca centralizarea si descentralizarea – raportabile dupa unii la comunism si respectiv capitalism, desi si ultimul este la fel de centralizat ca si primul insa mai putin vizibil, gratie propagandei si formelor inselatoare -, nu sunt prin ele insele bune sau rele, ci numai in raport de conditii si de etapa. Mai précis, exista o succesiune a lor, in virtutea legii universale (si cosmice) a alternantei. Si chiar si moda retro e o expresie a acestei alternante. Cand am vorbit de regele etnic si/sau liderul etnic, am facut-o pentru a stimula observarea istoriei si intr-un mod circular.

Si, ca sa inchei, eu nu dau solutii, caut solutii, propun idei (n-am inteles de ce v-a deranjat cuvantul “teza”, e un drept de autor sau o licenta personala, pe care un cititor este obligat sa-l reproduca, atunci cand il citeaza pe autor, chiar si daca este o antinomie sau tautologie precum celebra “cobori in jos” etc). Alegerea si decizia apartin decidentilor politici, dar este important sa aiba o baza de alegere, la care putem sa contribuim, in masura in care suntem relevanti sau cat timp ramanem relevanti. Asta depinde de fiecare, de cat il tin curelele sau de ce numar poarta la caciula (d’aia Presedintele trebuie sa aiba caciula mare!), dar si de conceptia fiecaruia asupra vietii politice si sociale. Pe mine asa  m-au educat profesorii mei si scolile prin care am trecut, sa nu fiu inert politic sau sa nu-mi pese de ce se intampla in societate, ci pana in ultima clipa sa fiu activ si contributiv.


Ultimul ceas: Acesti motionarzi antieuropeni!

20/12/2018

Joi va fi votata motiunea de cenzura impotriva Guvernului Dancila

Desi moţiunea de cenzură (PNL-USR-PMP) impotriva Guvernului Dăncilă (PSD-ALDE) nu va trece, potrivit aritmeticii voturilor, simbolistica ei antieuropeana va ramane. Din nefericire, acest antieuropenism al opozitiei de dreapta se ascunde inapoia unei masti pe care guvernarea de stanga nu a reusit sa i-o dea jos. Probabil ca nici nu il percepe.

Nu e vorba de a nega democratia motiunii de cenzura, care este incontestabila, ci de momentul ales, total inoportun, cu putine zile inaintea preluarii de catre Romania a presedintiei rotative a Consiliului European. Cand, in caz de demitere a Guvernului Dancila, nu se mai poate face nimic pentru pregatirea unei eu-ro-alternative viabile.

Motiunea ar fi fost perfect motivata, din perspectiva non-perturbarii instalarii si functionarii presedintiei romane a institutiei europene, daca ar fi fost cu cateva luni inainte. Ar fi fost o marja de siguranta suficienta, in care eforturile institutionale de succesiune la Bruxelles si, eventual, la Palatul Victoria, nu ar fi fost puse in pericol.

Dar, sa vezi si sa nu crezi! Maniacii parvenirii la puterea guvernamentala cu orice pret, fara un proiect fezabil de program de guvernare si fara un proiect credibil de premier si de guvern, au ales sa depuna motiune in ultima clipa, aruncand pe apa sambetei toate eforturile pregatitoare de preluare in bune conditiuni a mandatului rotational la UE.

Nu trebuie uitata sau minimalizata expertiza premierului Dancila, care a fost europarlamentar, privind cunoasterea din interior a intregii arhitecturi institutionale a UE, cat si relatiile acesteia cu activul de experti comunitari si de europarlamentari de la Bruxelles. Prin motiunea de cenzura in aceste ultime clipe premergatoare mandatului de la Bruxelles, cupla maniacala PNL-Iohannis submineaza inconstient instalarea si functionarea in bune conditiuni a presedintiei Romaniei la conducerea Consiliului European. Acesta este antieuropenism. Motionarzii de ultim ceas sunt antieuropeni.


Discutia: Mama oricarui nou inceput!

19/12/2018

George Ban, doar atat?!… E o discutie, cu pro si contra. De undeva trebuie inceput. Nu ma mai intereseaza de mult epitetele sau critica goala, ci doar brainstormingul, ideile, solutiile. Discutia e primul lucru, intr-o situatie de criza sau de blocaj institutional, mai ales daca acesta din urma este sistemic, deci cronic. Ori discutia vi se pare o „trufie”?! Iertati-ma!, dar cum bine sesiza cineva pe Contributors, „corectitudinea politica”, care observ ca va da tarcoale(regii etnici, id est liderii etnici nu mai sunt/nu ar mai fi la moda!), ascunde in ea un totalitarism cu nimic diferit de cel din manual.

Regele etnic sau liderul etnic? Nu stiu cat de profund intelegeti raporturile dintre personalitate si mase. Sau, intr-o forma mai cunoscuta, relatiile lider-partid-clasa-masa. Mi-e teama de ce e mai rau, ca nu stiti ca masa de oameni fara o personalitate puternica este o turma (v. cel putin Gustave Le Bon, „Psihologia multimilor”, o chestiune de „alfabet”, pentru ca intre timp au aparut si alte elaborari, mai sofisticate si mai manipulatoare). Sau in privinta istoriei, ca aceasta se repeta, dar nu in forme identice (v. spirala progresului). Este exact ceea ce am sugerat prin metafora multitudinii de cai prin care se ajunge in varful muntelui. Cu alte cuvinte, nu exclud, ci presupun alegerea, din varii optiuni.

Nu va plac sau vi se par nepotriviti „regii etnici”? Perfect!, dar veniti cu ceva diferit, substantial si argumentat, cu o schimbare de paradigma privind sistemul politic, care sa ne ofere ceva din parghiile de care dispun americanii si chinezii in privinta centralizarii si unificarii folosirii resurselor nationale sau a celor mobilizate. Dar va mai sugerez o analiza, prin care sa re/decoperiti cat de multe lucruri din trecut le-am preluat sub un alt nume (v. chestiunea fondului care poate fi turnat in „n” forme). Sunt inclinat sa cred ca puteti replica prin ceva de genul: Noi avem un sistem, cel atlantic, al guvernarii prin haos si crize – care sunt doar aparente! -, prin scindarea antagonista putere-opozitie, in loc ca acestea sa fie complementare. Dar va spun, este un model fara viitor, pentru ca el nu mai poate hrani decat decadenta. Este adevarat, modelul chinez hraneste progresul, dar noi suntem europeni, cu valori ceva mai „echilibrate”. Desi, cred ca pana si „centrul” si „extremele” politice ar trebui redefinite, daca vrem sa iesim dintr-un statu-quo care ne-a fost impus.


Coruptie sau dublu standard (partizanat politic)? Amnesty International critica rasismul, misoginia si homofobia de pe Twitter, dar nu si pe presedintele Donald Trump, utilizatorul care le-a instaurat si le practica in mod curent in retea

19/12/2018

Amnesty International: Rasismul, misoginia şi homofobia prosperă pe Twitter

Amnesty International (AI) se ascunde din nou, cel mai probabil in umbra banilor si/sau politicilor fricii si dublului standard, in critica recenta a “rasismului, misoginiei si homofobiei” din mesajele retelei de socializare Twitter. ONG-ul sugereaza platformei Twitter “reglementări”, un eufemism al cenzurii, care foarte probabil se vor aplica unor postari indezirabile politic pentru SUA si UK, la care se refera in studiul sau critic.

Vechea “unduire” a Amnesty International, prin care in studiile sale ocoleste protagonistii principali si cauzele profunde, tendentiozitati care o fac din ce in ce mai putin credibila, capata o puternica pigmentare si in recenta productie, in care se refera la “rasismul, misoginia si homofobia” de pe Twitter. Neutralitatea si scrupulozitatea semnalelor de “alarma” ale Amnesty International sunt puternic puse la indoiala din moment ce in concluziile  sale din studiul privind “rasismul, misoginia si homofobia” de pe Twitter nu „observa” ca principalul vinovat de acest gen de mesaje este presedintele SUA, Donald Trump, care este cel mai proeminent utilizator al acestei platforme de comunicare.

Trump a lansat pe Twitter cele mai dezlantuite atacuri rasiste la adresa coreenilor nucleari, care au indraznit sa-i “concureze” pe americani, de fapt sa-si dezvolte capacitatea de legitima aparare, motiv pentru care i-a amenintat cu “foc si furie”. Acelasi utilizator rasist de Twitter a denumit unele tari din Africa drept “tari de rahat”, iar asupra unor tari arabe si islamice, cat si asupra celor imigrati (deveniti cetateni americani) sau aflati tranzitoriu in SUA din aceste spatii etnico-religioase s-a napustit cu discriminari fara precedent in materie de imigratie si expulzari.

Un “fake news” este si afirmatia responsabilei studiului Amnesty International potrivit careia femeile de culoare ar fi  “mult mai susceptibile de a fi afectate” de abuzurile semnalate. Este o sfidare a realitatii, cand, de fapt, in comunitatea euroatlantica, incluzand cele doua tari citate, cele mai expuse abuzurilor sexuale si rasiste sunt, de departe si incomparabil, femeile albe. Statisticile americane, britanice si europene, cuprinzand in primul caz un val de plangeri ale vedetelor femei albe de la Hollywood (in treacat spus, fermecatoare, ca adevarate frumuseti rasate!), care par sa nu se mai sfarseasca si care il acuza nominal pe Donald Trump, au inregistrat cele mai multe evenimente de hartuiri sexuale in randurile femeilor care apartin rasei albe.

Aceasta serie de inadvertente straneste serioase ingrijorari pentru soarta liberei comunicari. Dar nu numai. Ea provoaca intrebarea daca nu cumva Amnesty International recurge la viclesugul unei tactici prin care sa “conceptualizeze” o cenzura selectiva, pe criterii rasiste. O stratagema care ar tinti sa “curete” reteaua Twitter, cea mai utilizata in SUA, de denunturile privind persecutarea rasei albe si hartuirea sexuala a femeilor albe, ca aceste cazuri sa nu mai ajunga la cunostinta americanilor si a lumii. Amnesty International este susceptibila de mimarea obiectivitatii si practicarea unei manipulari rasiste foarte toxice.


%d blogeri au apreciat: