Multipartizanismul european si sfarsitul discontinuumului

Amalia, oricat ar fi de neasteptat, raspunsul meu nu este de confirmare. In el se afla o speranta si o credinta de nestramutat.

Precizez ca multipartizanismul european – convergenta politica si decizionala a tuturor membrilor UE – la care m-am referit, il raportez exclusiv la politica externa a Europei. Pe politicile interne ale celor 28 de state comunitare vor fi intotdeauna discutii critice si dezacorduri.

Multipartizanismul european se bazeaza pe necesitatea ca Europa sa iasa din definitia stramta si nedreapta de urias economic si pitic militar. Mai bine zis, pitic pesc in ultimul caz, de actor international nesemnificativ, ca politica externa si de securitate comuna (abreviat pesc).

Speranta si credinta mea vizeaza o transformare fundamentala de rol a Intermarium, sau a Trimarium in formula actualizata si largita, la care adaug totusi si tarile foste iugoslave. O transformare a Intermarium dintr-o bariera dezbinatorie intr-o placa turnanta a cooperarii dintre Noul Orient si Vechiul Occident.

Da!, „Noul Orient si Vechiul Occident” este o parafrazare mai potrivita si de mare viitor a unei formule geopolitice a lui Donald Rumsfeld, „Noua Europa si Vechea Europa”, care a fost menita sa instileze o noua influenta atlantica intraeuropeana.

Regiunea dintre Marea Baltica si Marea Neagra ar putea deveni un tinut de mijloc al relatiilor economice libere si reciproc avantajoase dintre Europa si SUA, pe de o parte, si Rusia si China (dar nu numai), de cealalta parte. Ori, intr-un format mai restrans si proximal, intr-o placa turnanta a infratirii dintre Europa si Rusia, daca cel extins continua sa fie respins, irational si in defavoarea lor, de catre americani.

Nu sunt cititor in stele, dar discursul de la Ateneu in limba romana al polonezului Donald Tusk il apreciez drept premonitoriu, ca simpatie reciproca si destin comun al celor doua tari, care sunt capetele de poduri ale Intermarium, cel baltic si cel pontic.

Acvila alba cu scut poloneza si lupul cu trup de dragon (balaur) dac, simboluri heraldice ale celor doua neamuri, sunt doi strajuitori naturali ai capetelor de pod ale Intermarium/Trimarium. Asta in perceptia de aparare militara, care se pare ca a fost bine inteleasa in WWII.

Fuhrerul nazist nu ar fi declansat un razboi mondial daca nu si-ar fi adus sub control cele doua capete de pod ale regiunii dintre cele doua mari. Interesant este ca nici 23 August-ul romanesc nu ar fi avut probabil loc daca sistemul inexpugnabil de fortificatii Galati-Namoloasa-Focsani, sprijinit pe Carpati, nu ar fi existat.

Dar, trecutul cu trecutul si viitorul cu viitorul! Razboiul nu mai este o optiune, poate doar ca ultima irratio, de sinucidere globala. In noua abordare constructiva, cooperativ-economica, Intermarium trebuie vazut ca o punte in dublu sens, si in lung (N-S) si in lat (E-V).

Tinutul de mijloc baltico-pontic poate fi transformat intr-o legatura geoeconomica Est-Vest. Clasicul si conflictualul discontinuum poate fi desfiintat. Este absurd ca dupa daramarea zidului intraurban al Berlinului sa punem in locul lui un zid regional al Intermarium. Depinde doar de Europa ca istoria sa nu se repete. Daca incetam sa gandim, sa ne imaginam si sa avem aspiratii, incetam sa existam.

https://adriannastase.ro/2019/01/11/ceremonia-oficiala-de-lansare-a-presedintiei-romaniei/

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: