Presedintia rotativa: Dedicatie politica muzicala

18/01/2019

Cu gandul la presedintia rotativa romana si la rolul de prim-plan al premierului Viorica Dancila, mi-am amintit de un vers dintr-o melodie veche celebra, cred ca a lui Luigi Ionescu, despre care marturisesc ca il asociez cu un posibil refren semestrial national, de simpatie si sustinere pentru „Vioreaua Romaniei”, pe care il redau, ca un strop de colorvia: „Am sa-ti dau o viorea/ Daca-mi dai inima ta/”.

Redau, mai jos, si o aproximativa fonetizare englezeasca („Dee do de de, dee do de de”) a cuvantului romanesc viorea: „Viorele, viorele”, din Quenn-Fredie Mercury-Living On My Own:

Sa fi stiut oare renumitul cantaret britanic ca prim-ministra romana Viorica Dancila va gestiona dosarul „Brexit”, de i-a cantat anticipativ: „Viorele, Viorele”?! Evident, glumesc, dar fie si numai pentru sunetele care in limba romana se aud ca „Viorele, Viorele”, rostite de mult indragitul interpret Freddie Mercury, Londra ar trebui sa sustina Bucurestiul la Bruxelles, pe perioada exercitarii de catre Romania a presedintiei rotative a Consiliului European! In acelasi timp, sa reflectam ambivalent, in cheile politicii si amuzamentului, la ce le-a spus eurodeputatul britanic Nigel Farage bruxellezilor: „Sunteti dictatori, bai!”.


Romania la sefia rotativa a UE: Utilizarea activa a simbolurilor de prezidare: Clopotelul si Ciocanul

18/01/2019

In esenta, cred ca din pozitia de presedinte rotativ al Consiliului European, Romania ar trebui sa foloseasca in mod activ simbolurile de prezidare, clopotelul – pentru chemarea la ordine – si ciocanul – pentru a impune autoritatea si decizia finala. Oportunitatea de a fi in capul mesei trebuie folosita cu intelepciune si calcul politic. In functie de circumstante, Romania poate folosi clopotelul si ca un clopot, iar ciocanul, ca unul de judecator sau ca al zeului Thor. Nu cred ca vom pierde mai mult decat am pierdut.

In privinta “impunerii” unei agende proprii sau a unui proiect romanesc, sunt sceptic, daca privesc la altii mai mari care au incercat si nu au reusit (in chestiuni financiar-bugetare, ale functionarii cu doua viteze, ale cotelor obligatorii de migranti etc.). Tactica maximizarii cererilor sau proiectelor ar putea fi adecvata dintr-un singur punct de vedere, de a cere mult pentru a obtine un nivel mediu, mai apropiat de realitate si de nevoile noastre.

Pentru Romania, castigul presedintiei rotative a UE va fi in mod cert unul de imagine, care poate fi folosita ca un combustibil european pentru proiectele romanesti. Daca vom sti cum sa ne folosim de noua noastra pozitie semestriala, am putea obtine mai multa atentie si suport din partea celor puternici, fie si din temerea acestora de a nu le strica jocurile. Aici va fi nevoie de o diplomatie rafinata, a concesiilor explicite si a conditionarilor implicite.

Intr-adevar, putem apasa mai mult pe acceleratia UE in privinta unei pozitionari mai europene, chiar paneuropene, fata de spatiul de securitate si cooperare extinse de la Marea Neagra. Cred ca putem sensibiliza UE in privinta interferentelor euroasiatice (si atat!) din zona geopolitica a Marii Negre. Europa are nevoie de Rusia si China si invers. In ecuatia euro-ruso-chineza, Romania isi are un loc inevitabil si inconfundabil, ca poarta intre Noul Orient si Vechiul Occident.

Europa este mai echilibrata in privinta raporturilor cu Vestul Indepartat sau Transatlantic, o expresie de structurare deja defalcata a Vechiului Occident, si Noul Orient, integral, unit si solidar. Este o atitudine plina de pragmatism, care desi a fost dezvoltat filosofic de americanii Charles Sanders Peirce, William James, mai ales, si John Dewey, in jurul anilor 1870, sub deviza ca este valoros si conteaza ceea ce este util, SUA secolului XXI par sa-l fi abandonat, in mod incredibil, din ratiuni ideologice.

Desi relatiile cu Estut i-ar fi extrem de utile, si partial pe la spate chiar incearca sa se foloseasca de acestea, fara sa recunoasca si pentru avantaje unilaterale, SUA ii impun sanctiuni si il trateaza cu razboi comercial. In pofida faptului ca poate castiga din ambele parti, nu trebuie neglijat ca Europa este ca un urias adormit. Daca insa se va trezi, si sunt semne ca se va intampla, si Europa la randu-i va trebui sa se foloseasca de ciocanul lui Thor, din mitologia nordica, pe care sa-l extinda la emisfera nordica, producatoare si conducatoare a culturii si civilizatiei, din care fara niciun cost se infrupta toti si fara de care ar fi ramas in veci cu primitivismul.

Legenda lui Prometeu, de care Marx a fost fascinat de modul cum a furat focul, si a dat noi idei despre cum inteligenta globala poate fi jefuita de catre cei incapabili de creatie culturala si stiintifica, a fost falsificata. Prometeu, hotul de civilizatie, care intamplator sau nu a salasuit in tinutul de unde s-au ridicat khazarii, a dat focul maimutelor, care l-au folosit pentru a da foc padurii. Prin prisma acestei reabilitari a adevarului, Europa va trebui sa fie solidara cu Orientul, sa devina parte a Noului Orient, tot asa cum inca este parte a Vechiului Occident. Este in aceasta relocare de interese geopolitice o logica de salvare civilizationala, nu civilizational-conflictuala, cum a conceptualizat un tert parazitar, din rasa huntingtoniana, in cautarea unui nou corp-gazda, din care sa se hraneasca. Europa va trebui sa foloseasca ciocanul de judecator, desigur in mod simbolic, tot asa cum intr-o parabola biblica a facut-o patriarhul Noe cu un peste, in interesul lui, pentru a-l convinge sa se urce in barca salvarii civilizatiei. Sarcina viitoare a civilizatiei va fi sa ingradeasca primitivismul, cum a facut-o cu comunismul, ambele fiind precum potopul.     

Interviul meu pentru Q Magazine


%d blogeri au apreciat: