Incremenitii in culpabilizarea trecutului si prezentului sunt orbii viitorului: Doar prin lentilele deformatoare ale progresismului, “comunismul românesc și-a atins toate obiectivele”

Cine mereu priveste peste umar si nu are ochi pentru innoiri pe unde merge este ca un orb al viitorului. Nu inteleg cum se poate complace in astfel de stari cineva cu pretentii de futurolog. Comunismul a fost un dezastru, dar nu ne poate fi imputat. Noi nu l-am dorit, l-am urat, dar el ne-a fost impus. Ar merita sa ne fie clamata autoeliberarea, abandonarea comunismulu. Dar nu se intampla asa. Unora le e mai draga culpabilizarea.

Inteleg si culpabilizarea, dar nu o pot accepta cand este in bloc sau cand confunda efectele cu cauzele. De la impunere pana la elberare, comunsimul romanesc a cunoscut doua etape distincte. Comunismul alogen a fost iadul pe pamant pentru poporul roman, prin represiunea salbatica, distrugerea elitei, suprimarea initiativei si proprietatii private, hipercentralizarea ruinatoare a economiei, degradanta uniformizare sociala si culturala etc.

Comunismul national a adus o imbunatarire relativa, prin alfabetizare, electrificare, industrializare, dezvoltarea bazei tehnico-materiale a economiei, educatiei, sanatatii (si gratuitatea ultimelor doua), cresterea independentei energetice si financiare, un boom al relatiilor internationale, indeosebi cu tari din Vestul bogat si Sudul sarac. Dar autocratia prezidentiala avea sa le compromita pe toate acestea in anii ’80, amintindu-ne brutal ca fara pluripartidism, economie de piata, societate deschisa, democratie si drepturile omului, comunismul ramane comunism, indiferent de intentii, ca nu putea fi reformat, ci doar abandonat, si revenit la modelul democratic.

Din nefericire, a avut loc o defectiune de oportunitate pe care nu am prevazut-o: am adoptat modelul occidental prea tarziu, cand acesta isi consumase potentialul propulsor si intrase intr-o criza sistemica, imperceptibila prin perdelele propagandei vestice. De abia acum, din interiorul sistemului capitalist occidental, edificat dupa modelul celui american, am vazut, impreuna cu toate celelalte tari central si est-europene foste comuniste, actualmente integrate cu Vestul, ca spatiul euroatlantic se confrunta cu o criza a fundamentelor sale, a valorilor si institutiilor. Aceasta criza ne reaminteste pentru a doua oara de soarta sistemelor vetuste, care nu pot fi reformate, ci doar abandonate. A continua sa importam si sa consumam modelul american este o absurditate. 

In loc sa ne risipim energiile culpabilizand istoria recenta, comunista, si plangand dupa cea actuala, capitalista, ar trebui sa ne unim fortele politice de gandire prospectiva si creativa pentru a afla un proiect functional pro Romania. Scopul strategic fundamental al noului proiect politic si economic trebuie sa fie iesirea din statutul geopolitic de lagar si de colonie si deschiderea catre toate azimuturile si nevoile de dezvoltare individuala si nationala, care sa aduca romanilor si tarii mai mult bine si o mai mare libertate de alegere si de miscare, atat in Vest, cat si in Est. Nu trebuie sa mai fim prizonierii nici ai Estului, nici ai Vestului, iar aceasta noua libertate pe care vrem sa ne-o castigam se poate vedea din libera circulatie si relationare in ambele sensuri geopolitice. “Privind în urmă, eu am fost ”progresist”…”, afirma fostul ministru de externe Teodor Baconschi intr-o postare tanguitoare pe blogul personal. Haideti sa iesim cu totii din cenusiul trecutului  sau despre trecut si sa-i redam Romaniei constiinta valorizatoare de sine, stima de sine ca tara si oameni, de care are nevoie pentru a construi. Comunismul nu si-a atins in Romania niciun obiectiv: el nu a avut aderenta etnica, culturala, religioasa, nu a fost un produs crestin, romanesc, european. Fantasmagoria a disparut o data cu coercitia. Sutinerea contrariului suna a laudarosenie comunista.