Brexitul, motivat de incompatibilitatile politico-sistemice dintre monarhism si republicanism?

O „united Europe”, „united” scris cu litera u mic de tipar, e in sens coeziv si solidar, fara indoiala, a unor state nationale europene independente si suverane.

Dar, speculez la trecut, ce-ar fi fost daca ne-am fi „unit” in… SUE?! Dar ar fi fost si ar fi posibil un proiect de federalizare a Europei, sustinut fervent de SUA si UK, care sa inglobeze forme de guvernamant atat de diferite, precum republica si monarhia?!

Nu!, in opinia mea, proiectul mutant al SUE, de nici cal, nici magar, s-a nascut mort. Una din cele doua forme de guvernamant ar fi trebuit/ar trebui sa iasa din istorie. Este foarte putin probabil ca Marea Britanie sa fi renuntat sau sa renunte la monarhie. Mai degraba, posibilitatea sau sugerarea implicita este de revenire a tuturor europenilor din UE la monarhie. Daca s-ar intampla, UK ar aplauda…

Am citit, oarecum cu surprindere, intr-o lectura recenta, despre ideea de State republicane Unite ale Europei, vehiculata in 1914. Tinta si, totodata, esenta ei era de revolutie mondiala/europeana care sa distruga monarhiile. De prisos sa precizez ca ea venea din partea Rusiei prerevolutionare, a ganditorilor socialisti si social-democrati rusi.

Mi-am zis ca esecul de atunci s-a datorat UK, care ar fi trebuit sa renunte la Coroana Imperiului, fara de care Imperiul nu poate exista, s-ar prabusi precum piesele unui joc de domino.

Revenind pe palierul actualitatii, ma intreb daca nu cumva al doilea esec al ideii de SUE se datoreaza tot… UK. Si daca nu cumva Brexitul e motivat tocmai de incompatibilitatea politico-sistemica dintre monarhismul britanic si republicanismul majoritatii si, totodata, al celor mai puternice tari europene, in noua formula planificata, de „refondare” a UE?

Oricat de „constitutionala” se autodefineste monarhia UK (desi Regatul nu prea are… Constitutie, doar cateva texte sumare), pentru un sistem care se pretinde democratic afirmatia – care e si realitate – privind „Guvernul Majestatii Sale” suna… ca dracul (am citat celebra expresie a ex-premierului Petre Roman).

Oare de aici sa se fi inspirat presedintele Klaus Iohannis cand si-a facut cunoscuta aspiratia „Guvernul Meu”?!

Dar animozitatile politice dintre Rusia si UK ar putea avea drept cauza abisala, subliminala tensiunea dintre monarhism si republicanism?

Guvernele de pretutindeni trebuie sa fie ale popoarelor, pentru a fi democratice. Altfel, democratia ramane un mit, acoperit cu abilitate de propaganda.

O sursa pentru potentiale explicatii ar putea fi aflata in „furia” extremismului, care pare sa castige teren, cu care sunt respinse rezultatele alegerilor electorale.

In SUA, votul popular al alegerilor prezidentiale din 2016 a fost castigat de candidatul democrat (Hillary Clinton), dar operatorie a fost desemnarea presedintelui de catre Colegiul Electoral (538 persoane) a contracandidatului republican (Donald Trump).

In Venezuela, stanga a castigat alegerile prezidentiale in 2018 (Nicolas Maduro), dar opozitia de dreapta incearca sa le uzurpeze prin desemnarea unui „presedinte” autoproclamat (Juan Guaido).

Observa cineva ridicolul situatiei prin care un presedinte american necastigator al votului popular il delegitimeaza pe presedintele venezuelean, ales prin vot popular, nu desemnat de un grup infim? Comparativ cu Maduro, Trump este un presedinte de opereta (ca si Guaido).

Pe de alta parte, ar trebui reflectat si asupra posibilitatii ca Brexitul sa fie un input pentru revenirea la monarhiile europene si regasirea limbajului international-institutional traditional, intermonarhic. N-ar fi exclus ca raspunsul sa fie concordant si sa contina un izvor nebanuit de consens.

Un nou volum on-line:”Romania in a united Europe”