Obezei Americi i-a scazut glicemia politica: Pentru a preveni intrarea sistemului in coma, Trump reafirmă că opțiunea militară anti-Venezuela ramane deschisa

Donald Trump/ Foto: Flikr

Postul negru geopolitic de dupa anunturile privind retragerile din Siria si Afganistan nu pica bine metabolismului globalist al SUA. Nu tu un razboi petrolier sau teritorial prin Orientul Mijlociu, o lovitura de stat prin Asia sau o revolutie colorata prin Europa de Est, care sa-i aduca in pantecele-i nesatios resurse si teritorii straine.

S-ar parea ca ce-i mai aproape e mai la indemana si mai ferit de ochii Lumii. Dar astea sunt utopii, in epoca propagarii instantanee, in direct a informatiei globale, si a reducerii la scara hipersonica a spatiului si timpului sau a fisiunii si fuziunii nucleare. Venezuela pare sa fie o tentatie pentru a potoli foamea SUA, a carei putere globalista este ca un animal infometat, dupa cum afirma istoricul Simon Sebag Montefiore, intr-un interviu de pe Contributors.ro/ Donald Trump priveste meditativ la imaginea slabita a SUA si la robinetul prin care asteapta sa galgaie petrolul Venezuelei, in timp ce invarte zarurile in mana si ezita sa le arunce.

Fostul afacerist miliardar american, ajuns presedinte al SUA, stie cum sa-i mulga pe altii de profituri, pe chinezi, pe europeni, dar in diplomatie si politica internationale este analfabet. De aceea, el evita sa angajesze unilateralismul american in actiuni decisive, care pot atrage reactii decisive ale multilateralismului.

Totusi, suficienta arogantei sale prezidentiale, de care nimeni nu e sigur de cine si cati o vor urma, il face pe omul forte de la Casa Alba sa supraliciteze optiunea militara impotriva Venezuelei. Întrebat, într-un interviu cu televiziunea americană CBS difuzat duminică, ce l-ar determina să deschida un teatru de razboi regional, in America Latina, prin atacarea Venezuelei, președintele SUA a precizat că nu dorește să se pronunțe pe acest subiect. “Dar cu siguranță este o opțiune”, a declarat batos Trump.

Casa Alba a afirmat deja, în ultimele luni, că “toate opțiunile”, inclusiv cea militară, se află pe masă. Intrand in conflict deschis cu dreptul international, constitutionalismul si electoralismul, Donald Trump l-a recunoscut sfidator si abuziv, în 23 ianuarie, pe ilegitimul Juan Guaido drept președinte interimar al Venezuelei. Guaido s-a autoproclamat președinte, incurajat de SUA, care nu recunosc realegerea liderului socialist Nicolas Maduro.    

Duminicale: Doua note de lectura

Juan Guaido/ Foto: Agerpres.ro

Ma bag si eu in discutie, sper inainte de a se inchide, cu o opinie si o clarificare. Criza din Venezuela are motivatii si surse suta la suta geopolitice si geoeconomice. Adica externe. Dificultatile economice si de nivel de trai sunt rezultatul containmentului american antivenezuelean, sanctiunilor economice ale Statelor Unite, care schimba imperceptibil intre ele cauzele si efectele. Deci le manipuleaza, dupa lozinca cinica si destabilizatoare potrivit careia „cu cat este mai rau cu atat este mai bine”. Instabilitatea politica venezueleana actuala este provocata de Juan Guaido, in care SUA si CIA par sa-si fi gasit omul, ca “trimisul” sau “calaul” lui “Dumnezeu”, asa cum depresivul Oliver Cromwell fusese trimis de englezi sa-i termine pe irlandezi, pe la jumatatea secolului al XVII-lea. Spasmodicitatea faciala si gestica a lui Guaido ridica un mare semn de intrebare daca nu cumva si el are ceva defectiuni pe la “mansarda”. In fine, SUA par preocupate sa-si gaseasca un “Barlog al Lupului”, probabil in Pacificul de Est, de unde si posibilul pact de neagresiune cu Coreea de Nord. Ori prin America Latina, unde insa regimul socialist al lui Nicolas Maduro, cu multe tente progresiste (v. regimul afroamericanului Obama), este deocamdata incomodant. Nu atat prin ideile de nationalizare, cat mai ales prin cele de independenta si suveranitate, care pot reprezenta un risc de contagiune regionala, din perspectiva unor asteptate recrudescente globaliste si neoliberale nord-americane. Aceasta a fost opinia.

Vladimir Ilici Lenin/ Foto: Meteor Publishing/Cel.ro

Privind clarificarea, ea se refera la Lenin si la pretinsa sau preponderenta evreitatii sale, despre care s-a amintit in unele comentarii. De la biograful Christhopher Read, aflam ca Lenin avea in sangele sau nu mai putin de cinci influente etnico-rasiale: rusesti, evreiesti, suedeze, germane si calmuce. Genele  evreiesti i-au venit pe linia bunicului matern, Srul (Israel) Blank, botezat Dmitri in religia ortodoxa, in 1820. Legenda populara, prozelitism religios sau oportunism politic, nu avem de unde sa stim care din ele este adevarat, crestinarea in cauza a fost insotita de afirmatii considerate scandaloase de catre evrei, Dmitri comentand evenimentul ca pe o eliberare din scalvia unei ideologii care nu ar fi religie, ci politica, si ca evreii trebuie judecati nu prin ceea ce sunt si spun, ci prin ceea ce fac. Cert este ca nepotul Vladimir Ulianov a fost ateu, iar ascendenta lui partial evreiasca, zgomotos exhibata in epoca si dupa prin identificarea leninismului ca fiind “evreism”, clarificata azi ca abuziva si tendentioasa, nu a servit la nimic. El s-ar fi putut alia cu Lev Trotki, iar Marea Teroare din 1937-1938 ar fi putut sa nu fi avut loc. Evreitatea lui Lenin nu le-a servit cu nimic evreilor. Tot asa cum nu le-a servit nici evreitatea lui Hitler. Paradoxal sau nu, cel mai mare rau care istoric li s-a facut evreilor s-a tras de la evrei. Nadajduiesc ca cele doua idei sa fie cat de cat luminatoare.

http://www.contributors.ro/global-europa/criza-venezueleana-%e2%80%93-o-criza-a-petrolului-conven%c8%9bional-rolul-sua-in-apari%c8%9bia-%c8%99i-gestionarea-ei/