Noi forme de exercitii de securitate, post-INF (si post-START?): Disuasiunea si apararea antinucleare

Suspendarea Tratatului INF de catre cele doua parti semnatare, mai intai de catre SUA, apoi , ca riposta, de catre Rusia, cat si perspectiva neprelungirii Tratatului Start 3, care expira in 2021, avand in vedere trendul crescator al iesirilor unilaterale americane din tratatele internationale, a reaparut la orizont pericolul sumbru al unei confruntari nucleare, similar celor din anii ’60 si ’80, cand lumea a fost pe buza prapastiei nucleare.

Atunci, exista razboiul rece, acum, exista ambitii de dominatie mondiala unilaterale, ale capitalismului globalist. Acesta din urma isi umfla muschii si vrea sa fie deasupra tuturor, cu pretul libertatii si securitatii noastre. Nu va fi un nou razboi rece, acesta fiind respins de catre multilateralism, dar unilateralismului post-razboi rece si post-comunism, de pana nu de mult (2014), i-a intrat in cap ca musai trebuie sa aiba un lagar de influenta, o satrapie globala, in care sa-si exerseze nestingherit politicile discretionare si ale fricii, aidoma, candva, celor sclavagiste.

Acestui risc general, Romaniei i se adauga si o expunere particulara, data de amplasarea pe teritoriul national a scutului antiracheta american de la Deveselu, care practic este un atentat mascat la INF, inselatoria constand in “scurtarea” razei de actiune prin aducerea rachetelor mai aproape de tinta si ascunderea caracteristicii ofensive sub denumirea defensiva de scut. In mod obiectiv, exercitiile militare si de aparare civila vor trebui sa se adapteze noilor riscuri geostrategice, prin disuasiune si aparare antinucleare. Franta a avut deja un prim exercitiu aerian de disuasiune. Si Franta e Franta. Romania trebuie sa contribuie la “construcţia unei adevărate autonomii strategice europene” (Franta), in paralel cu educatia preventiva antiatomica.         

https://www.agerpres.ro/politica-externa/2019/02/05/parisul-cheama-moscova-si-washingtonul-sa-prelungeasca-tratatul-start-3–253046 

https://www.hotnews.ro/stiri-international-22955598-franta-simulat-atac-nuclear-cursul-unui-test-aerian.htm

A doua intalnire dintre Donald Trump si Kim Jong Un: Tactica de a cere fara a oferi s-ar putea sa esueze

Stephen Biegun, negociator al SUA pentru Coreea de Nord/ Foto: Agerpres

Aducerea lui Stephen Biegun in pozitia de negociator american pentru Coreea de Nord pare sa fie un indiciu ca SUA au realizat ridicolul de a trimite un imigrant coreean, Joseph JY Yun, la negocierile cu coreenii, vremelnic divizati. Chiar daca profitabil, viciul evreiesc de folosire a imigrantilor impotriva popoarelor si tarilor lor de origine a fost de mult timp remarcat si denuntat.

Va veni o zi, de care SUA se tem foarte mult, cand fiecare imigrant american isi va aminti ca este american doar pe jumatate (uneori nici macar atat), si ca in primul rand, cel putin in genealogia sa istorica si integrala, apartine unui alt popor prin linia sangelui, pe care politica si cetatenia nu o pot sterge. Acel timp care va veni il numesc “Inversada” si va fi apocalipsa puterii minoritatii dominante din SUA, in care fiecare imigrant va incepe sa lucreze pentru poporul sau,  politic si informational.    

Totusi mai este mult pana cand Statele Unite isi vor da seama si de o alta chestiune, la fel de sensibila si vizibila ca si cea mentionata. Ca a cere fara a oferi este samburele din care vor creste indoiala, impotrivirea si esecul in relatiile sale unilateraliste cu orice parte a multilateralismului numit Lume. Intr-un discurs ținut saptamana trecuta la Universitatea Palo Alto din California, Stephen Biegun a cerut Coreei de Nord o listă completă a pașilor pe care îi va face pentru denuclearizare.

Aceasta cerere unilaterala, fara a oferi nimic in contrapartida – ridicarea sanctiunilor sau garantii de securitate – nu are cum sa nu irite Phenianul. Cererile unilaterale si excesive americane, insotite de un ton arogant, ultimativ si sanctionatoriu, se pot transforma, peste o anumita limita, intr-un risc major de securitate pentru nord-coreeni si o sursa de pierderi inadmisibile, prin autosubminare economica.

Negociatorul (ce denumire nepotrivita pentru cereri unilateraliste si ultimative!) i-a cerut Coreei de Nord sa isi puna pe masa Washintgtonului toate secretele sale militare, legate de programele balistice și nucleare, sub amenintarea nediplomatica cu luarea de măsuri  de catre SUA dacă procesul diplomatic eșuează. In absenta unor propuneri de oferta, care sa echilibeze cererile, Biegun a exprimat asteptari nerealiste, ca de sursa de drept international, de autoritate multilaterala ONU. El a cerut ca SUA sa aiba dreptul să monitorizeze mecanismele și dezvoltarea armelor nord-coreene, cat si distrugerea lor.

In discursul de marti privind Starea Uniunii (State of the Union) – oare de ce este preferata  “Union” in locul “Nation”? – presedintele SUA, Donald Trump, va anunta, probabil, locul si data celei de-a doua  intalniri cu liderul Coreei de Nord, Kim Jong Un, in Vietnam, la sfarsitul lunii februarie, conform un surse media. Anuntul se pare ca va fi laudativ, pentru a contracara problema critica a zidului antiimigratie.

“Avem o chimie incredibila”, a afirmat Trump, referindu-se la Kim. Aceasta “chimie” ar reclama insa un alt format de discutii, avand in vedere ca diplomatia – si politica, in general –  este arta compromisurilor reciproce. Iesirea din unilateralismul spre care impinge emisarul Biegun, caruia i s-ar potrivi mai degraba denumirea de “unilateralist” decat cea de “negociator”, va fi la mana presedintelui Trump. Ea este perfect posibila, avand in vedere mizele SUA de a nu fi angajate militar de catre nimeni in Oceanul Pacific, de Est, unde isi are si Cartierul General „India-Pacific” („India” a fost adaugata in denumire relativ recent, ea reflectand fara echivoc continutul proiectului de proiectie maritima regionala extinsa) si de Vest, in bataia apropiata a rachetelor balistice si nucleare nord-coreene.

Ca putere nucleara, Coreea de Nord poate revendica sa asigure securitatea Pacificului de Vest, la care este riverana. Noile discutii ar putea urma doua cai. Una, a unui pact de neagresiune, sau, avand in vedere uzura morala, desi semnificatia ar ramane aceeasi, a unei partajari sau dezangajari explicite care sa tina cont de interesele coreenilor in regiunea peninsulara care le poarta numele, ori a unei declaratii politice privind lipsa de interes a Coreei de Nord pentru Pacificul de Est (desigur, intr-o formulare diplomatica discreta). Efectiv, ar insemna o detintire, o scoatere din vizor a Guamului, unde Statele Unite au instalatii militare strategice.

Doar intentiile globaliste, de a redeveni o unica superputere (unipolarism) ar putea impiedica SUA sa accepte un acord (tratat) de dezangajare reciproca, americano-nord-coreeana. Ar fi o nostalgie dupa perioada razboiului rece, dar si o utopie in noua lume multipolara, in care unipolarismul a devenit vetust si inadmisibil. Summitul Trump-Kim din Vietnam va fi, neindoielnic, un test din acest punct de vedere, un revelator al intentiilor pe termen lung ale SUA. A doua cale ar fi compromisurile reciproce, la paritate, comensurabile si graduale. Ele ar implica denuclearizarea de o parte, ridicarea sanctiunilor economice, de cealalta parte. Oricare din cele doua cai va duce la dezghetarea angajamentelor de la Singapore, asumate de catre Trump si Kim. Revenirea la retoricile belicoase reciproce ar fi contraproductiva bilateral si le-ar oferi celor doua parti o proasta imagine internationala.

https://www.agerpres.ro/politica-externa/2019/02/05/coreea-de-nord-emisarul-statelor-unite-in-vizita-miercuri-la-phenian-departamentul-de-stat–252494