Bugetul: Test al majoritatii parlamentare

Desi Guvernul coalitiei PSD-ALDE a trecut prin atatea motiuni, iesiri din randuri si critici distructive, ca s-a aureolat cu supranumele de “Nemuritorul” – desigur, pana la primele alegeri, la termen sau anticipate -, ata guvernarii s-ar putea rupe acolo si cand asteptarile sunt cele mai putine.

Votul pe buget in Parlament se anunta destul de incert in privinta rezultatului. Criticile privind structura, sumele alocate si intarzierea bugetului – o intarziere probabil fara precedent – au irumpt din toate partile spectrului parlamentar. Inclusiv din partidele coalitiei de guvernare si alte partide ale stangii (Pro Romania). Cat priveste opozitia, criticile ei privind bugetul sunt demolatoare.

Ce se va intampla daca bugetul va pica la votul Parlamentului? Ar fi primul si cel mai relevant indiciu ca majoritatea parlamentara nu mai exista. Ca Guvernul PSD-ALDE este unul minoritar, o situatie de non-supravietuire in conditiile asaltului opozitiei asupra guvernarii. Ca Guvernul va fi in imposibilitatea de a-si continua guvernarea si a-si pune in aplicare programul politic, pentru care bugetul este principalul instrument. Ca timp pentru refacerea bugetului – in ce idee si a cui? – nu ar mai exista. Care vor fi reactiile, de o parte si de alta, si consecintele? Greu de intrevazut, dar, oricum, va fi o situatie de criza politica, imprevizibila, inedita, dificil de manageriat si stins.

Istorie si clarificari: Razboiul pierdut al antidogmaticilor

Da, ZeV, observatia este corecta. Voltaire a avut si el pacatele lui, mai ales politice. Antimonarhismul sau vituperant a depasit limita, dincolo de care incep antifrancezismul si antipatriotismul. Din acest motiv, se speculeaza ca ar fi fost o unealta masonica.

Limita criticismului lui Voltaire a fost data de faptul ca a facut parte din secta celor care cred ca au intotdeauna dreptate. A se vedea Trump, in zilele noastre, sau mai inainte Schopenhauer, cu al sau tratat despre „cum sa ai intodeauna dreptate”. Cred ca si Camus a fost atins de aceasta „boala”. Dar chestiunea cu dreptul la libera exprimare a lui Voltaire trebuie retinuta si integrata in discursul tematic.

E o arta in a identifica la preopinent – mai ales daca acesta este cotat ca fiind de referinta – puncte de sprijin prin care sa-i intorci discursul sau sa construiesti un discurs polemic cu materialul clientului, cum se spune. Adica, cu alte cuvinte, la jumatatea de adevar a adversarului sa adaugi cealalta jumatate si sa construiesti un adevar intreg.

Asta, apropo, si pentru a iesi din absolutismul subiectivismului la care s-a referit Ghita Bizonu’, desi intaresc si aici ca „dogme” sunt si legile juridice si legile fizicii etc.

Conotatia defaimatoare cu care se foloseste in zilele noastre cuvantul „dogma” are o istorie ostila, prin care s-a incercat sa se decredibilizeze credinta religioasa, in special cea crestina.

Dar dogme sunt, repet, toate legile stiintei. Acesta  din urma este un adevar care apropie stiinta si religia, le scoate din raporturile speculativ antagonice si le aseaza in relatia lor fireasca de complementaritate.

Antidogmaticii au fost de la inceput speculativi si rau intentionati. Din aceasta cauza, antidogmaticii au si pierdut razboiul lor, al minciunii contra adevarului. Exactitatea (precizia) este in orice domeniu o dogma.

Drumuri spre libertate: Gandirea si exprimarea libere

Hai c-ai zis-o, Ghita Bizonu! Ma tem ca ai mari dificultati in a intelege corect conceptele si realitatile pe care acestea le desemneaza.

Daca tu consideri ca Soarele care rasare mereu de la Est este o “dogma” cosmica plictisitoare, ori daca apartenenta ta la familia ta si la neamul tau este un “partizanat” inavuabil, nu stiu ce ar mai fi de spus sau facut pentru salvarea de la ratacire.

Cine nu carteste cand este inlantuit sau injugat are suflet de sclav, dragul meu. “Iarba” aceea ideologica straina, numita comunism, se pare ca unora le-a inoculat fara leac starea de torpoare.

A fi un om liber si un intelectual critic consoneaza pe deplin cu axiologia occidentala. Gandeste si exprima-te liber si vei fi liber!

Pentru a nu rataci, sa facem mereu apel la memoria nepieritoare a libertatii, in care aflam extraordinarele cuvinte ale lui Voltaire: Sunt gata sa-mi dau viata pentru dreptul de a spune “NU!”.

Despre democratie cu Condoleezza Rice (I)

 

Liderologie non providentiala: Nu oamenii sunt pentru functii, ci functiile sunt pentru oameni

Desemnarea ministrilor civili ai Apararii si controlul parlamentar al resurselor destinate Apararii se supun dinamicii rezultatelor alegerilor electorale democratice. Celelalte intrebari sunt grele, dar si mai grele sunt posibilele raspunsuri.

Ca regula, determinismul politic al numirilor responsabililor politici si militari ai Apararii nu este rectiliniu si, in consecinta, nu este previzibil. Acest determinism aparent automat este dat de multe ori peste cap de prerogativele constitutionale ale comandantului suprem ai Armatei, care si el la randul lui este emanat de procesul electoral al alegerilor democratice, fara a se pune vreodata sub semnul intrebarii prerogativele sau exercitarea lor, care sunt acte de putere (mandatata).

Sa reflectam la speta, inca fierbinte, privitoare la victimizarea politica a generalului James Mattis, fost ministru demisionar al Apararii in Administratia Donald Trump. Ce vreau sa spun e ca generalii pot cadea din functii nu numai in razboaiele militare, ci si la pace, in razboaiele politice. A doua regula, care este la fel de operatorie ca si prima, este ca nu sunt lideri militari providentiali pentru o functie, ci functiile sunt menite pentru anumiti oameni si anumite conjuncturi.

http://www.contributors.ro/editorial/mai-exista-control-democratic-al-organismului-militar/