Oare de ce „unilateronalismul” nu face majoritati?

Era de asteptat ca aschii din explozia “negationalismelor” Brexit si Trump sa sara in toata lumea. Nu m-am asteptat insa ca la noi ele sa ajunga in zona stangii. Sunt nedumerit si in privinta altui lucru. Desi asemanatoare pana la identificare, “negationalismele” conservator, republican si social-democrat, din cele trei cazuri, au efecte diferite in privinta impactului, politic si public.

Primele doua nu mai reusesc sa construiasca si sa conduca majoritati. May in privinta Brexitului, Trump  in privinta Zidului cu Mexicul, cat si a numeroase dosare internationale. Cauza pare sa se numeasca unilateralism. Dar indiferent de cauza, cine nu reuseste sa obtina o majoritate este de facto  in minoritate sau in opozitie. Asta, pana la proba contrarie – motiune, alegeri, referendum, impeachment etc. Si mai zice manualul ca a fi democrat inseamna a accepta majoritatea.

Cel de-al treilea grup politic national (partid), condus de Dragnea, a obtinut majoritate dupa majoritate (si pe guverne, cred ca vreo 5 pana acum, si pe legi). Poate ca pentru acesta proba contrarie de care am vorbit este mai aproape ca oricand. Dar pana atunci, omul si grupul sunt ai majoritatilor. Procustian, Dragnea& Dancila ar fi “negationalisti”. Totusi, ceva trebuie sa-i distinga de Trump si May sau invers. Daca din incrucisarea negationismului cu nationalismul a rezultat metisul “negationalism”, cred ca o diferentiere s-ar putea obtine printr-o alta imperechere lingvistica, dintre unilateralism si nationalism. Cred ca metisul din acest caz s-ar numi “unilateronalism”. Am derivat bine? De ce oare “negationalismul” face majoritati si “unilateronalismul” nu? O intrebare la care ne-ar prinde bine si alte opinii…   

http://www.contributors.ro/editorial/nega%c8%9bionalismul/