Stabilizare prin multipolarizare: Iranul, incurajat si sustinut sa devina o mare putere mondiala. Acest statut i-ar fi legitimat de nevoia contrabalansarii unilateralismului si de milenara cultura persana

Ulise în fața alegerii între Scylla și Charybda. Pictura de Henry Fuseli, 1794/1796/ Sursa: Wikipedia

Cum ar fi aratat securitatea in Orientul Mijlociu si securitatea globala daca stravechea Persie ar fi fost o mare putere mondiala a vremurilor moderne? La aceasta intrebare de istorie contrafactuala se poate raspunde printr-un singur cuvant: stabilitate. Ar fi existat un echilibru al puterilor, ca un scut contra unilateralismului.

Dar aceasta retroiectie tematica in istoria recenta poate scoate la iveala si alte imagini, estompate de geopolitica unilateralismului in lumea islamica. Regiunea Golfului Persic, foarte bogata in resurse petrolifere, ar fi putut sa fie cea mai infloritoare si mai pasnica. Legatura dintre prosperitate si securitate e un postulat al modernitatii.

Ca nu aceasta este realitatea se datoreaza talharirii straine. Prin inselaciune, talharii si-au facut salas in regiune, de unde isi proiecteaza asupra tuturor invidia, lacomia si crima, aidoma celor vechi testamentare ale lui Cain impotriva lui Abel. Cu toate acestea, eliberarea si protectia regiunii isi au sansele in cele doua culturi majore araba si persana, care sunt in acelasi timp si surori prin Islamul care le inrudeste.

Unitatea islamica ar putea deveni forta de autoprotectie a Orientului Mijlociu si de autoexploatare a resurselor energetice, in interesul comun al tarilor din regiune, daca ar fi depasita dezbinarea dintre iranieni si sauditi. Aceasta a fost artificial creata si este artificial intretinuta de catre intriga unilateralismului extraregional.

Ce ne sugereaza rivalitatea iranian-saudita, in interesul securitatii regionale cu forte intraregionale? Aceasta, rivalitatea, ar putea fi utilizata, in comun si regional, prin punerea ei in tiparul “falcilor” unui cleste de securitate al Golfului Persic/Arabian. Iranul si Arabia Saudita strajuiesc de o parte si de alta Golful. Ele ar putea, prin raporturile lor de rivalitate relativa, sa fie parti ale unui mecanism inteligent de protectie si control asupra accesului si traficului in Golf.

Acest complex de securitate persan-arabiana poate fi imaginat si dupa prototipul mitologic “Scylla si Charybda” (gr.) – doua stanci, aflate pe parti opuse ale unei stramtori, care se bateau cap in cap, realizand astfel un mod original de control al trecerii prin stramtoare. Rivalitatea dintre Iran si Arabia Saudita poate merge pana la o limita, dincolo de care baza lor comuna de existenta, care este regiunea, casa regionala, este in pericol. Aceasta relatie de tensiune competitionala, de piata, si de conservare existentiala, ambivalenta, dintre iranieni si sauditi, poate fi exprimata ca un principiu de pragmatica economica si de securitate: „rivali in dezvoltare, uniti in aparare.”  

Iranul se afla intr-un proces avansat de crestere a puterii sale militare, aero-navale si racheto-balistice. Iranienii au început vineri un amplu exerciţiu naval în Golf, cu lansari în premieră de rachete de croazieră de pe submarine. La exercitiul de trei zile iau parte peste 100 de nave, într-un areal extins, între Strâmtoarea Ormuz şi Oceanul Indian. Cu acest prilej, va fi testat noul submarin Fateh/Cuceritorul, dotat cu rachete de croazieră. Anul trecut au fost inaugurate distrugătorul Sahand, nedetectabil radar, si o rachetă sol-sol cu raza de 1300 km.  

https://www.agerpres.ro/politica-externa/2019/02/22/iranul-isi-testeaza-capacitatea-de-a-lansa-rachete-de-pe-submarin-intr-un-amplu-exercitiu-naval–262704