Reactii la ideologia rasista a sclaviei globale (a unilateralismului): Filosoful francez evreu Alain Finkielkraut, tinta abuziva a “Vestelor Galbene”

Alain Finkielkraut/ Foto: Hotnews

Oricat ar fi de nerecomandabila si/sau demonizata, ura este un sentiment omenesc. Sclavii nu i-au putut iubi pe stapani. Ne-a spus-o si un dramaturg roman, fost sclav eliberat: “Homo sum, humani nihil a me alienum puto” / “Sunt om, nimic din ceea ce e omenesc nu mi-e strain” (Terențiu, „Heauton timorumenos”, act. I, scena 1, 25).

Probabil unii naivi ar fi tentati sa spuna: “Azi, nu mai sunt sclavi, deci nu ar trebui sa mai existe ura.” Nimic mai fals. Doar sclavia clasica a disparut. Nu si ideologia rasista a sclaviei. Dimpotriva, ea a escaladat si s-a modernizat. Tinta ei este acum globala. Ideologia rasei “alese” tinteste sclavia Lumii. Unilateralismul global, suprematismul pretins si fortat suprapus al unor „alesi ” de nimeni alesi, prin situarea deasupra Legii si Lumii, e sclavia moderna.

Ce ar trebui sa faca Lumea? Sa-i iubeasca pe Stapanii care vor sa o transforme in Sclava?! Sa taca si sa se supuna?! Sa accepte sa i se jefuiasca bogatiile? Sa nu reactioneze cand i se smulg cu forta teritoriile? Sa nu se solidarizeze, cel putin prin ura impotriva unilateralistilor, cand acestia distrug in serie popoare, natiuni, state? Nu sunt de ajuns dovezile dramatice ale ciopartirilor teritoriale din Palestina si din Orientul Mijlociu? Nu e regiunea o Harta sau un Muzeu al Crimelor Geopolitice?      

Versul latin al lui Terențiu, devenit expresie a sentimentului de solidaritate umana impotriva Raului, care calca in picioare libertatea si demnitatea tuturor, cerandu-le distopic respect si iubire absolute, este un raspuns. El este la fel de valabil ca si in urma cu peste doua mii de ani, din vremurile de sclavie in care a trait autorul. Doar masinile nu au ura. Desi, mai nou, unii roboti sunt programati sa urasca.  

Empatizez cu amaraciunea filosofului francez evreu Alain Finkielkraut, care a fost atacat săptămâna trecută de protestatarii mișcării “Vestele Galbene”, unul dintre aceștia strigându-i ”Du-te înapoi în Tel Aviv!” și ”Rahat zionist!”. Cand spun „francez evreu” si nu „evreu francez” nu e o chestiune banala de topica, ci una majora de ierarhie, autoritate si responsabilitate. Nu e mare filosofie in a intelege aceste lucruri. “Am simtit ura”, a povestit Finkielkraut. Trebuie vazut insa dincolo de latura personala a unui caz sau altul.   

Nu sunt de acord ca un evreu traitor in Franta sa traga ponoase de pe urma politicii rasiste a Tel Avivului, de atacuri si rapturi printre vecinii islamici, de colonizare si deteritorializare fortate a palestinienilor, ale caror ramasite teritoriale au fost transformate in adevarate lagare de exterminare. O rusine mondiala, un primitivism in plin ev al civilizatiei.    

Cine e de vina ca evreii din diaspore au inceput sa nu fie perceputi ca fiind “acasa”, cand la orice incident care e calificat bombastic ca “antisemit”, cand de fapt poate fi o critica a politicii Israelului, premierul acestei tari, Benjamin Netanyahu,  le spune: “Urcati-va in avion si veniti acasa!”? O astfel de afirmatie este politica si perdanta. Evident, nu vor veni in Israel toti evreii, din toata lumea. Nu ar fi in interesul Israelului, sub niciun aspect. Ar fi de asteptat un alt tip de mesaj: “Acolo este casa voastra. Integrati-va si fiti loiali tarii de unde va castigati si mancati painea.” „Ura” nu este intotdeauna ura. Ea poate fi un sentiment de nemultumire, un semnal, care nu vizeaza pe cineva pentru ca este ceea ce este, ci pentru ca face ceea ce face, adica o sanctionare de comportamente. Ura sau nemultumirea are un obiect, dar si o motivatie, ceea ce trebuie sa indemne la reflectie, la aflarea cauzelor si eliminarea lor.

https://www.hotnews.ro/stiri-esential-22994072-simtit-ura-povesteste-filosoful-alain-finkielkraut-agresat-reprezentantii-miscarii-vestele-galbene.htm