Inevitabilul Brexit: Amanarea, o cumparare de timp. Exitul, o reactie dupa refondarea UE

01/03/2019

Avansarea de melc a Brexitului, dupa aproape trei ani de la referendumul britanic care a decis iesirea MB din UE, e un indiciu puternic ca Londra joaca pe doua carti. Prima carte este tergiversarea, castigarea de timp. Scopul incepe sa se contureze, pe masura ce devine tot mai evident ca resetarile si restartarile britanice tind sa le concureze de facto pe cele ale europenilor. El pare sa fie de a vedea in ce directie si cu ce componenta va merge UE dupa refondare si de a reactiona cat mai speculativ. UK nu mai este de mult in UE, misiunea ei este de observare din interior, atat cat ii va mai permite ciorna de exit, pana cand exitul va deveni efectiv. Decuplarea MB de UE este ilustrata si prin orientarea, foarte probabil sugerata politic, studentilor britanici spre invatarea limbilor straine spaniola si mandarina si scaderea interesului pentru germana si franceza.

A doua carte este de a-si pregati viitorul non-UE. Cel mai probabil, viitorul UK va fi intr-un spatiu de comert liber cu SUA. Este cea mai dificila si nesigura carte. Dificultatile vin din doua parti. Dinspre UE, in care lucrurile nu s-au miscat inca in directia controversatei reforme interne. Planul post-Brexit al MB va fi in mare parte reactiv, in functie de ce vor face europenii. MB vrea sa stie précis cum va arata noua UE, situatie dupa care isi va face propriile planuri de viitor. O alta dificultate vine dinspre SUA, care si ele bajbaie spre un viitor incert. Incertitudinile in acest caz sunt legate de designul noului proiect geopolitic american, care tinteste spre o anacronica “sfera de influenta”, desi vremea lor a apus, lasand locul multipolarismului. Dar mai ales din traiectoria politica a lui Trump, foarte posibil sa fie dislocat de la Casa Alba.

Situatia momentului e foarte incerta in privinta iesirii planificate a MB din UE, pe 29 martie. Jucarea mingii Brexitului intre Guvernul May si Camera Comunelor nu da nicio idee clara despre ce vor face britanicii in continuare. Cea mai probabila pare varianta unei amanari a Brexitului. Ea ar trebui insa formulata de Londra si inaintata Bruxellesului, care ar putea sa-i dea curs, daca va fi ferma si insotita de un plan clar. Scadenta stransa si apropierea europarlamentarelor, la care participarea MB care iese din UE ar fi o absurditate totala,  obliga Londra ca pana cel mai tarziu in prima jumatate a lunii martie sa se hotarasca daca e alba sau neagra. Politic si juridic, referendumul si calendarul de iesire trebuie respectate. Doar un nou vot popular poate anula despartirea de UE.      


Energia victoriei vine din ura neostoita fata de dusman: Cine nu-l uraste activ pe cel care in mod sistematic ii face rau, va fi un vesnic invins

01/03/2019

Facatorii de rau nu sunt iubiti din principiu. Cei mai rai si mai plini de ura sunt facatorii de razboaie, lovituri de stat, revolutii colorate, razboaie civile etc. Ei distrug milioane, zeci, sute de milioane de vieti, de barbati, femei, copii, batrani, de destine, de familii. Nu exista o alta ura mai mare decat ura cu care o fac. De aceea facatorii de razboaie trebuie urati cu toata energia, dispretuiti, izolati, condamnati. Crimele de razboi sunt imprescriptibile. Unii cauta razboiul cu lumanarea. Poate o sa-l si gaseasca. Ori s-ar putea ca razboiul sa-i caute pe ei, fara ca macar ei sa stie. Si nu se stie care va fi rezultatul.

Asa ca “discursul urii” e o formulare extrem de ipocrita si de relativa. Cel care uzeaza de ea este tocmai unilateralismul. Calculul din care o face este urmatorul: “Daca vehiculam sintagma acuzatoare de discursul urii, pe toti ceilalti ii vom descuraja sa ne urasca pentru raul pe care li-l facem, in timp ce noi, unilateralistii, ii vom putea uri si le vom putea face rau fara ca ei sa banuiasca sau sa reactioneze.” Nu mai tine. Exista o revelatie a descoperirilor de steaguri false: stegarii care le infig in campul opiniei publice sunt mereu aceiasi.

Nu homosexualii sunt problema. Ei sunt o minoritate infima, neglijabila, rara, ca orice accident genetic. Desigur ca ei nu pot fi iubiti, pentru ca ei se iubesc intre ei. Dar tot ei dau si cele mai urate exemple de ura, din gelozie. Zeul Amor al homosexualilor este un zeu rau, razbunator. Multe din povestile de iubiri esuate ale homosexualilor se termina urat de rau.

Ura e omeneasca. Fostul sclav Terentiu spunea: „Nimic din ceea ce e omenesc nu-mi este strain”. Sustinerea sa patetica, devenita aforism, era izvorata dintr-o experienta personala si o trimitere la ura impotriva stapanilor de sclavi. Daca cineva iti face rau, trebuie sa-l urasti. Terentiu a fost reprodus apoi de Marx, parintele evreu al comunismului, un mare rau facut Estului.

Sentimentele umane nu pot fi legiferate. Nu poti da o lege prin care sa interzici ura si sa obligi la iubire. Cine face rau trebuie urat, nu iubit. Chiar daca cineva ar incerca sa dea o lege care sa oblige ca cei care fac rau sa fie iubiti, nimeni nu o va respecta. Oamenii nu sunt masini sa li se programeze sentimentele. Orice lege care interzice ura – si am impresia ca inca exista asa ceva – obliga de fapt la iubire! Nu exista o prostie mai mare ca obligatia ca cei care fac rau sa fie “iubiti”. Ura impotriva Raului si Dusmanului nu trebuie sa fie oarba, ci conceptuala.    

http://www.contributors.ro/reactie-rapida/%c8%9bigan-ateu-gay/