Criza de fair-play a NATO: Doua inadmisibilitati

Bombardier american B-52, survol si exercitii in spatiul aerian al Romaniei

Cred in NATO, in legitimitatea ei, privita in ansamblu, pentru securitatea Europei. Din punct de vedere al fundamentelor si scopurilor, NATO inseamna de fapt Europa. Nu ai cum sa nu iubesti NATO, tot asa cum nu ai cum sa nu iubesti Europa. Romania este de 15 ani in NATO. Pe 29 martie 2004, premierul Adrian Nastase al Guvernului PSD, de atunci, a depus instrumentele de ratificare la Washington, iar pe 2 aprilie a fost inaltat steagul Romaniei la sediul NATO din Bruxelles.

Cu timpul insa, privind cu atentie la componenta si tendintele interne, am ajuns la concluzia ca nu te poti da pe mana exclusiva a niciunui membru al NATO, care poate nutri, in secret sau public, interese marginale, in raport cu integritatea si deontologia Organizatiei. In mod concret, fair-play-ul organizational presupune ca niciuna din tarile membre sa nu foloseasca teritoriul national al niciunui aliat ca baza de lansare pentru provocari militare la adresa vreunui adversar, mai mult sau mai putin ipotetic, si, implicit, sa nu o expuna la represalii pentru intentii sau actiuni care nu ii apartin.

Din nefericire, chiar in ziua in care Parlamentul, reunit in Sedinta Solemna Comuna a Camerei Deputatilor si Senatului, celebra 15 ani de apartenenta a Romaniei la NATO si 70 de ani de existenta a Aliantei, un bombardier strategic american de tip B-52 a desfăşurat activităţi de antrenament în spaţiul aerian al României, în zona Centrului Naţional de Instruire Întrunită „Getica” de la Cincu, judeţul Braşov. In opinia mea, de expertiza, prin acest eveniment aerian militar s-au comis doua inadmisibilitati, care sunt revelatorii pentru criza de fair-play a NATO. Prima inadmisibilitate se refera la faptul ca spatiul aerian al Romaniei a fost utilizat in mod ostentativ pentru o provocare strategica a Rusiei, prin survol si exercitii cu un bombardier din clasa strategica al SUA. In mod cert, aceasta actiune provocatoare a fost contrara destinderii euro-pontice si bunei credinte de securitate a intreprinzatorului. In urma v-a ramane o vecinatate geopolitica tensionata in mod artificial. Cui prodest? A doua inadmisibilitate a constat in expunerea gratuita si tendentioasa a aliatului roman la luarea in vizorul strategic al rusilor si la potentiale represalii ale Rusiei impotriva Romaniei, pentru intentii si actiuni care nu i-au apartinut. Din nou, cui prodest?   

Legea de fier a reciprocitatii: Apararea impotriva unilateralismului si a disproportiilor acumulate ostil, in scop de control

Scoli, licee, universitati si/sau fundatii neromanesti… In Romania!… Cum vine asta?! N-am auzit de sorosism si gulenism?!

Chiar vrem sa pierdem avantajul competitiv de europenism, ca est-europeni, comparativ cu vest-europenii, uitand ca primul „Soros” a fost Marshall?

Inca n-am priceput ca educatia si cultura nationale sunt tinte ale globalismului? Ca atacurile insidioase ale globalistilor asupra educatiei si culturii oricarei natiuni urmaresc sa le imbolnaveasca, ca pe niste fructe pe care din sanatoase sa le faca viermanoase?

Am uitat de proverbul popular ca e suficient un mar stricat pentru a strica un intreg paner cu mere? Repetam cu educatia si cultura aceeasi greseala facuta cu religia, care a fost sectarizata ostil, de catre triburi straine?

Guvernele romanesti nu cunosc regulile reciprocitatii? Reciprocitatea e simpla ca buna ziua, mai simplu nici nu se poate: Daca tu faci institutie la mine, fac si eu aceeasi institutie la tine.