Diaspora română – Wikipedia
O observatie de fond, pentru a evita deraparea discutiei in detalii secundare, potential parazitare ale esentialului. Noul nationalism, care este deopotriva suveranist, deschis si cooperativ, nu inseamna „izolationism”, “inchidere”, sindrom de “societate asediata”. Noul nationalism inseamna apararea intereselor romanilor de pretutindeni, din tara si din diaspora, impotriva globalismului, care este unilateralist si malformator al competitiei libere si cinstite si, prin acestea, distrugator al viitorului natiunilor si statelor multilateraliste, pe care acestea si-l merita cu adevarat, in clasamentul economiei mondiale.
Prin parghiile statalitatii, noul nationalism sustine, ocroteste si promoveaza interesele legitime ale romanilor din diaspora, care, intr-o ingrijoratoare proportie crescanda, sunt supusi abuzurilor, peresecutiilor si discriminarilor politice si economice in tarile ocidentale de rezidenta. Aceasta noua functie protectiva pentru diaspora a nationalismului tarilor de origine s-a nascut din noile realitati, ale liberei circulatii a persoanelor, capitalurilor, marfurilor si serviciilor. Ea nu a existat pana in 1989 in Est, datorita fostelor societati inchise, ale fostelor regimuri comuniste, de inspiratie si experimentare via Occident.
Cucerirea Iudeii și distrugerea Templului de către Nabucodonosor, pictură spaniolă, de Juan de la Corte/ Historia.ro
Nimeni altcineva decat nationalismul, al celor de acasa si din diaspora, nu se sesizeaza si nu reactioneaza la nedreptatile la care sunt supusi romanii de pretutindeni, de oriunde acestia s-ar afla. Nu are rost sa pierd timp cu reiterarea unor discriminari arhicunoscute la care sunt supusi romanii in Occident, la salarii, alocatii pentru copii, pensii, asigurari de sanatate, vize etc. Pentru aceeasi munca in Occident, un estic este platit revoltator de putin comparativ cu un vestic. Nu de putine ori, un estic este mai calificat decat un vestic. Noul nationalism este, daca vrem, un “sindicat” al drepturilor economice ale romanilor din tara si diaspora, o alcatuire entitara si identitara unica, care refuza sa fi tratati ca oameni inferiori, “second hand”.
Rationamentul este valabil pentru orice natiune care nutreste mandria si vointa ca cetatenii ei sa fie respectati de catre liberalism si globalism. Vechiul nationalism a fost sovinist si responsabil de razboaie si acaparari teritoriale (v. trecutul Europei celor doua razboaie mondiale si prezentul anexarilor teritoriale din Orientul Mijlociu etc.). Globalismul este cel care continua si azi razboaiele si interventiile militare, pentru teritorii (Siria, Afganistan), resurse (Venezuela) si control geopolitic (Ucraina). Deci, neindoielnic, globalismul este sovinist. Ultimul sovinist. Globalismul este unilateralist. Nationalismul este multilateralism. Antagonismul dintre globalism si nationalism este evident si ireductibil.
Wikipedia: Nabucodonosor al II-lea: Inrobirea evreilor
Pentru a discuta pe argumente in deplina cunostinta de cauza si a ingradi fake news-urile, sa privim pe scena globala, la cine se situeaza deasupra dreptului international, la cine nu respecta acordurile si organizatiile multilaterale (inclusiv ONU), din care se retrage unilateral, la cine si-a cuibarit teocratia in politica, pe care o bazeaza pe apartheid si colonizare (v. teritoriile palestiniene) – toate pe acelasi calcul de sovinism discretionar. Daca vorbim de un nou nationalism, protector al diasporei, va trebui fara indoiala sa vorbim si de o noua diaspora.
Anticul termen de diaspora, care desemna totalitatea comunităților evreiești dispersate și stabilite în afara Iudeei ca urmare a distrugerii Templului și alungării populației de către Nabucodonosor al II-lea, regele Babilonului, mai ales în urma captivității babiloniene, nu mai este de actualitate. In primul rand chiar pentru evrei si cu atat mai mult pentru celelalte natiuni si popoare, care isi au propriile lor “camine nationale”. Intre “diaspore” si guvernele nationale din tarile / popoarele de origine exista o legatura naturala de etnicitate, influenta si protectie care functioneaza si trebuie sa functioneze in permanenta in ambele sensuri.
Un popor intra in starea de diaspora cand nu mai are tara si guvern, protectorii sai de drept si de fapt. Cand tara de origine cu statalitatea si guvernarea ei inceteaza sa mai existe, libertatea reala individuala si colectiva a unui popor, si a oricarui membru al sau aflat in strainatate, este in primejdie. A se vedea memoria (ilustratiile de mai sus) privind cucerirea Iudeei in 587 î.Hr., cucerirea capitalei Iudeei in 586 î.Hr., distrugerea Templului si inrobirea evreilor. Deci exista precedentul si demonstratia ca atunci cand nu ai tara, stat si guvern devii rob, impreuna cu neamul tau. Poate e de invatatura de minte.
Apreciază:
Apreciere Încarc...
Publicat de fragmentariumpolitic 
Fragmentarium Politic 