Muzeul Holocaustului, carticica de propaganda?

Ambasadorul israelian David Saranga Foto: Facebook

In principiu, intr-un muzeu de propaganda nimeni nu ar trebui sa se astepte sa afle altceva decat propaganda. Din cate se stie, fara nicio urma de indoiala, propaganda sunt informatii dintr-un singur emitator, neconfirmate de alte surse. Despre holocaust s-au scris si spus foarte multe, dar ceea ce s-a impus ca “adevar”absolut a venit doar din surse jewmericane. Pentru validare lipsesc in mod inadmisibil confirmari din cel putin alte doua surse, rusesti si germane. Faptul ca este ceva putred in toata povestioara asta cu holocaustul evreilor – cel putin ca dimensiune -, care are toate caracteristicile unei propagande, este ca se interzic criticile, contestarile sau negarile pe aceasta tema. Se vrea doar unanimitate aprobativa, desi unanimitatea este totalitarism absolut. In acelasi timp, Nakba sau An-Nakba (în arabă النكبة– „catastrofă” sau „dezastru”), un termen relativ similar Holocaustului evreiesc si succesor al acestuia in lumea araba, in special prin genocidarea, deteritorializarea si alungarea palestinienilor, este contestat si negat de catre evrei, ceea ce revolta opinia publica internationala.

Nu contest nimic din toate povestile evreiesti, care, plecand de la sacerdotia iudaica privind influentarea prin cuvinte, au in ele afirmatii apartinatoare de doua planuri distincte, cel biblic si cel modern. Afirmatiile biblice despre Cuvant nu au insa o origine evreiasca exclusiva. Ele au apartinut si altor culturi, unele premergatoare, ca vechime. Ipoteza e ca acestea au fost culese de preoti evrei si puse in textele proprii, fara indicarea sursei. Sunetului primordial denumit „Aum”, „Naad”, „Logos” sau „Cuvant” i se atribuie o origine divina, cu rol creator si modelator. In limba greaca exista termenul „Logos”, care inseamna „Cuvant”. El apare la ebraici si crestini si la filozofii eleniști și neo-platonisti. „Aum” sau „Naad” e in sanscrita. “Logos”-ul evreiesc modern si postmodern este puternic legat de politica si “tehnologiile” de promovare de tip Public Relations (PR).

Indoiala carteziana ar trebui prin urmare sa functioneze cel putin din punct de vedere al izvoarelor de “preistorie”, de dinaintea celor evreiesti. Daca nu si al unor surse evreiesti, demistificatoare in multe privinte ale istoriei evreiesti, cum a fost cazul istoricului evreu Iosephus Flavius. Pledoariile pro domo trebuie tratate in consecinta ca atare, nici sa fie respinse, dar nici acceptate, ca un exercitiu liber de opinie. In acest tip de abordare se incadreaza si reactia pe Facebook a ambasadorului israelian David Saranga dupa o postare pe aceeasi platforma de comunicare a lui Andrei Caramitru, consilier al presedintelui USR, în care acesta a acuzat PSD de „holocaust.” Saranga a sarit imediat de fund in sus. El a intrat in jocul politic-electoral cu contre anti-USR, devenind implicit agent de campanie pro-PSD. „Îl invităm să se documenteze mai mult si să viziteze Memorialul Victimelor Holocaustului Yad Vashem”, i-a transmis ambasadorul Israelului consilierului USR. Sa viziteze, ce?, un muzeu de propaganda? Sa se duca, unde?, la propagandistul sef Radu Ioanid?

________________________

Note: PROPAGÁNDĂ, propagande, s. f. Acțiune desfășurată sistematic în vederea răspândirii unei doctrine politice, religioase etc., a unor teorii, opinii, pentru a le face cunoscute și acceptate, pentru a câștiga adepți. Din fr. propaganda. V. si din lat. propaganda fide.    

https://www.hotnews.ro/stiri-politic-23076675-ambasadorul-israelului-dupa-postarea-lui-andrei-caramitru-care-acuza-psd-holocaust-invitam-documenteze-mai-mult-viziteze-memorialul-victimelor-holocaustului-yad-vashem.htm