Trump si Kim la Hanoi. Foto: Captura You Tube
Impredictibilitatea internationala a SUA, “guvernata” de umorile liderului septuagenar de la Casa Alba, Donald Trump, s-a afirmat pana de curand in mod discretionar si nestingherit. Ea si-a facut de cap in doua campuri, referitoare la sanctiunile economice impuse unor tari si popoare si la retragerile unilaterale din acorduri multilaterale. Gerontocratia globalista a SUA dovedeste cu fiecare act si fiecare zi ca merge pe urmele totalitariste ale fostei gerontocratii mondialiste a fostei URSS.
Potrivit analizelor istorice si prospective, aceasta dantuiala a arbitrariului globalist al SUA, prin care acestea incearca sa preia controlul asupra economiilor nationale si, in final, asupra economiei mondiale, isi are explicatia in lipsa reactiilor coordonate ale tuturor statelor lumii. Pentru a ajunge in varf, pericolul unilateralismului globalist nu excepteaza pe nimeni. E doar o chestiune de “cand”, nu de “daca”, pentru ca multilateralismul global sa ajunga in robia unilateralismului globalist.
Iata insa ca iuventocratia liderului de 35 de ani de la Phenian, Kim Jong Un, a dat o replica neasteptata gerontocratiei unilateraliste si globaliste, ajunsa probabil atat de infatuata incat sa creada ca ar fi suficienta sa i se pronunte numele pentru ca orice tara sau toata lumea sa tremure. Kim a declarat joi că țara sa trebuie să livreze o „lovitură puternică” celor care impun sancțiuni, prin asigurarea unei economii autonome.
Patriotul si energicul lider nord-coreean si-a reafirmat prioritatea concentrarii in direcția dezvoltării economice. Referindu-se la esecul summit-ului americano-nord-coreean de la Hanoi, din februarie, pe care Donald Trump l-a intrerupt brusc, iritat ca i-a fost respinsa pretentia unilateralista a denuclearizarii fara a relaxa in compensatie sanctiunile, Kim a afirmat că va dubla eforturile de a construi o economie națională care se poate susține singură pentru „a livra o lovitură puternică forțelor ostile care umblă cu ochii injectați, considerând în mod greșit că sancțiunile pot pune (Coreea de Nord) în genunchi”.
“Lovitura” de raspuns despre care vorbeste Kim, fara a numi pe cineva, dar care in mod vizibil il vizeaza pe Trump, care are ochii “injectati” de pulsiuni hormonale si politice unilateraliste (unii spun ca de pofte hraparete si lacomie), are in primul rand si in mod explicit o referinta economica, in cadrul razboiului economic pe care SUA il duc impotriva Lumii. Pentru a-si construi “lovitura” economica, eroicul popor nord-coreean are la dispozitie o mare parte a campului economic global, vastitatea intregului Est si componente semnificative economic ale Vestului, care pentru prima data se angreneaza intr-o reactie coordonata, a multilateralismului deschis si cooperativ impotriva ostilitatii globale a unilateralismului inchis si inrobitor. Desigur, nu este exclusa nici o “lovitura puternica” de aparare si securitate, ca reactie la agresiunea militara.
PS/NB: Amuzanta si, totodata, decredibilizanta, prin glisarea de la o extrema la alta, este revenirea de la descriptorul de „prieten” (Trump) la cel de „tiran” (Pompeo): Secretarul de stat „recunoaşte” că Kim Jong Un, „prietenul” lui Donald Trump, este un „tiran”. Comentarii in replica sustin ca „tiran la tiran trage”, asa cum „ban la ban trage”.
_______________________________________
Fragmentarium Politic 