Globalism, conflictualism, aculturalitate: “Statul civilizational”, de tip “Darth Vader” si “Lightning”

Darth Vader, Star Wars/ Foto: Wikipedia

Pentru veacul nostru, Bertrand Russell nu mai este de referinta. Nu l-as folosi ca auspiciu si nu mi-as pierde timpul mergand pe calea aratata de el, doar pentru a avea de unde ma intoarce, stiind ca e un drum infundat. In primul rand, pentru ca el insusi a recunoscut, intr-un tarziu, ca nu a crezut in nimic din ceea ce a spus si nu a fost nimic din ceea ce a pretins de-a lungul vietii. Sunt putine definitii si recunoasteri ale manipularii care sa isi afle expresii atat de nimerite ca in afirmatiile teoretizante si dezicerile finale ale lui Bertrand Russell. Apoi, pentru ca agnostici ca Bertrand Russell au fost anticrestini (“De ce nu sunt crestin”, trad. 1980) si elitisti, adepti ai unor organizatii oculte si cunoasteri ezoterice, ostile maselor.

Propaganda si manipularea operate de Bertrand Russell au fost unelte in slujba Imperiului Britanic. Meritele sale au fost ca aceste unelte au fost foarte sofisticate si foarte abil utilizate. Insasi teoria „statului civilizational” e una colonizator-imperiala, masificatoare prin stergerea diferentelor culturale. Pe de alta parte, Bertrand Russell s-a inselat cel putin de doua ori, pe tema in discutie. O data pentru ca fara cultura, care este determinanta, nu exista civilizatie. Sau chiar daca apare un “stat civilizational”, pe bazele culturale anterioare care ulterior sunt retrase, facand loc statului acultural, acesta este relativ de scurta durata. Cultura este sufletul unei civilizatii. Fara cultura, civilizatia e o carcasa goala, un strigoi cu „ochii goi” si „inima impietrita”, cum il descriu lirica si folclorul. „Statul civilizational” e o productie ideologica exclusivista si uniformizatoare (v. globalismul) si/sau conflictualista (v. conflictul civilizatiilor).

Cultura este cea care da identitate si o conserva, iar in cadrul culturii cea mai importanata sursa identitara este religia. Fara crestinism, civilizatia europeana nu ar fi fost europeana, adica europenismul pe care il cunoastem azi, compasiv, solidar si profund uman, inaltat pe invatatura christica a iubirii aproapelui, altruismului si binefacerii, la care, fiind in Saptamana Pastelui, a Patimilor Domnului nostru Iisus Christos, e bine sa o rememoram, pentru a ne incarca cu noi energii creatoare, pentru un nou ciclu creator. Statul, ca cea mai mare organizatie politica a tuturor oamenilor, este in primul rand cultural si abia dupa aceea este civilizational. Conceptul corect si dezirabil social ar fi “statul cultural-civilizational”.

Cultura da valorile si sensul civilizatiei. Fara acestea, “statul civilizational” ar putea incapea foarte usor pe mainile unui Darth Vader, personajul lui George Lucas din Razboiul Stelelor, inspirat, potrivit unor asemanari si deductii, din personajul The Lightning (un super-răufăcător, un terorist mascat, din serialul The Fighting Devil Dogs). Din nefericire, in lumea de azi suntem martorii multor scene de razboi civilizational, care au in spate un “Vader” sau “Lightning” si un “stat civilizational”. Autorul, Cristian Felea, care este un excelent discriminator ideatic, a prezentat foarte subtil legatura dintre “statul civilizational” si imperialismele secolului XXI. As mai augmenta ideea de “riscuri conceptuale”, intre care se numara si “statul civilizational”, o strategie predilecta a iudeo-masonilor si acolitilor lor, prin care abat atentia publica si o tin ocupata, din pacate uneori si pe cea politica sau stiintifica (socioumana), pana se descopera si se inlatura falsul si manipularea. Alteori, astfel de tendentiozitati ideologice maligne sunt dificil sau imposibil de inlaturat, dupa ce au fost implementate (v. spetele “revolutionare” 1776 si 1789).

A doua oara si cel mai grav, Bertrand Russell s-a inselat, ori si mai probabil a fost ireverentios, cand a sustinut ca grecii au fost “incompetenti politic”. Ca si cand nu grecii au inventat conceptul si sistemul de democratie, atat de avariate de catre occidentali in zilele noastre, cand autodefinirile ca “democratie” sunt pur speculative, fara nicio legatura cu democratia originara, autentica. Doar in Orient mai poate fi aflat sensul netrucat al democratiei, de putere a poporului, sau, oricum, doar acolo se fac eforturi politice pentru a fi pastrata sau revigorata. Desigur, nu poate fi exclusa tentativa de manipulare, ca Bertrand Russell sa fi ideologizat si indoctrinat elita si publicul cu falsul ca democratia ar fi un produs “anglo-saxon”, prin inventarea parlamentarismului (englez) si prezidentialismului (american), pe care le-au colonizat rasial, etnic si religios, in cel mai nereprezentativ, violent si dictatorial mod posibil. Revenind la “statul civilizational”, se poate conchide ca acesta este “statul acultural” si ca, fapt binecunoscut, unde cultura nu e, nimic nu e! Nu am nicio indoiala ca cititorul inteligent si cultural a inteles ca unele referinte, dintr-o masa de referinte de aceeasi natura, sunt o alegere-pretext sau un punct de pornire pentru o discutie foarte motivata si profunda, al carei scop este gasirea cailor pentru salvarea din marasm a Occidentului.

PS/NB: Un semnal de alarma sau, cel putin, de preocupare pentru politica si analiza ar fi ca posibilitatea “statului civilizational” sa fi fost sau sa fie inlesnita de aculturatie, adica de preluarea de catre o comunitate a unor elemente de cultura sau a intregii culturi a altei comunitati aflate pe o treapta superioara de dezvoltare. Potentialitatea periculoasa, pe aceasta premisa, a unui stat “Vader” sau “Lightning” atrage atentia asupra limitelor rasiale, acestea putand face ca focul oamenilor sa devina periculos in mainile maimutelor, care pot da foc padurii.

http://www.contributors.ro/global-europa/27141/