Demonii amorului propriu musca adanc: Negationismul climatic pericliteaza sursele primordiale ale vitalitatii: “Ca aerul si ca apa”

Este un fapt ingrijorator cand cineva se simte ranit in amorul propriu pentru ca opiniile nu-i sunt unanim acceptate. Poate fi un sindrom individual sau un indiciu de sistem politic si/sau educational. In ultimul caz, exista o tentatie “Ex cathedra”, de a impune un unilateralism de subordonare de genul “Magister dixit”. Tentatia imi este cunoscuta, am trecut prin aceasta pozitie. Doar cand eram asistent o foloseam ca stratagema de “disciplinare”. Azi, stiu ca in orice auditoriu se afla cel putin unul care te poate “executa” stiintific. Va reamintesc ca toate cunostintele au o rata de perisabilitate, mai mare sau mai mica.

V-a trebuit ceva timp sa elaborati un raspuns la o opinie spontana, de tip “citit-comentat” pe loc, imediat. Dar aveti dreptate cand spuneti “Continui sa cred (…)”, va asumati ca exprimati o opinie, nu un verset biblic sau, fereasca sfantu’, un ordin politic, cum ar fi “Eu sunt presedintele / fuhrerul” etc. Asa cum o opinie am exprimat si eu. Aceste subiectivisme reciproc recunoscute si personalizate ne salveaza pe amandoi de dogmatism sau discretionarism.

Referitor la momentul aparitiei articolului, sa recunoastem ca el a cazut cum nu se putea mai prost. Exact in marja tornadei devastatoare de la Calarasi, care este un simptom de boala climatica, care arata ca ceva roade clima pe dinauntru.

Nu puteti sa sustineti ca poluarea prin eliberarea in aer o deseurilor arderilor de hidrocarburi face bine climei. Este acelasi lucru cu poluarea cu plastic a apei marilor si oceanelor. Doar mediile difera, unul e aer, apa celalalt. Nimic nu e mai vital “ca aerul si ca apa”. Pentru om, aerul e resursa primordiala cu care se hraneste din momentul nasterii, iar din apa este constituit in mod covarsitor. Si ce altceva ar putea fi, in cazul poluarii atmosferei, decat incalzirea climatica globala, prin aruncarea in nestire, necontrolata in atmosfera a deseurilor gazoase ale arderilor industriale de hidrocarburi?

Cred ca amestecati literatura cu stiinta. Daca un literat o poate face, un om de stiinta, niciodata, pentru ca nu se stie unde incepe sau sfarseste una sau cealalta. Aveti din nou dreptate cand spuneti ca simtul umorului poate fi diferit. Ce ne-am face daca toti am rade cand ni se spune sau sugereaza, ca in unele filme de prost gust in care regizorul foloseste “coruri” de rasete? In fine, eu nu as sfatui niciun om de stiinta sa-si aleaga ca repere vorbele unor indivizi care dau cu mana sau piciorul in minge, si nu pe ale unui savant, care isi foloseste genial capul. Rasfatati-ne pe mai departe cu articole interesante si acceptati-ne ca parteneri de dialog. Multilateralismul ideilor face spectacolul dezbaterilor.  

PS/NB: OK! Apropo de metodele educationale, oricare este de preferat celei cu pistolul pe catedra sau la brau. Tocmai am citit stupefiat ca in Florida profesorii vor intra inarmati la ore. No comments!

http://www.contributors.ro/sinteze/este-dificil-sa-faci-predic%c8%9bii-mai-ales-despre-viitor/