Viitor asteptat: Declinul partidelor transnationale

Stanga si dreapta au reprezentat curele de transmisie ale globalismului secolului XX. Intr-un fel sau altul, globalismul a pus stanga si dreapta in conflict, incendiind adeseori scenele politice nationale, regionale sau, in doua randuri, chiar pe cea mondiala. Unitatea atat de clamata in cadrele respective a fost o utopie, atata timp cat antagonismul dintre stanga si dreapta a ramas intact. Acest conflict conceptual originar se translateaza in ideologii si institutii. Inregimentarile partidiste polare stanga-dreapta nu dau nicio sansa unitatii. Era doar o chestiune de timp si evenimente ca ele sa ajunga din nou la “ciocnire” politica.

Evolutia partidelor catre centrul esichierului a fost si este o solutie fireasca de iesire din conflictogenia stanga-dreapta. Partidele au inceput sa se autodefineasca ca fiind de centru-stanga sau de centru-dreapta. Prea putine isi mai spun de „stanga” sau de „dreapta”. Este o noua paradigma partidista, mai concilianta, de desprindere din conflictogenia devenita traditionala dupa 1789. Ea da un semnal ca pot exista si aliante hibride, in zona centrului, intre partide provenite din stanga si dreapta esichierului, potrivit vechii viziuni. O a doua nuanta consecutiva, in curs de cristalizare, este de evitare a exclusivismelor “stanga” si “dreapta”, a “puritatii” lor ideologice, care prin definitie sunt intolerante. Au aparut si minimalizari si contraziceri pana la confuzie intre stanga si dreapta. Daca il intrebi pe un membru sau simpatizant al partidului spaniol Ciudadanos/Cetatenii de ce “orientare” este, el va raspunde invariabil ca de “centru-stanga”. Daca aceeasi interogatie se adreseaza liderilor aceluiasi partid, ei spun ca sunt de “centru-dreapta”.

Cam aceleasi autodefiniri pendulatorii se pot intalni si in cazul partidului francez la Republique En March, al presedintelui Emmanuel Macron. De curand a putut fi constatat un baleiaj ideologic si la formatiunea Plus, a lui Dacian Ciolos (prin empatie de alianta si la USR), cand a declarat ca are discutii avansate cu cele doua partide amintite pentru a forma un nou grup politic, de “centru-dreapta”, în viitorul Parlament European. Nu cred ca este vorba de bajbaieli ideologice, ci mai degraba de flexibilitate politica, de creativitate politica, de adaptare politica, pentru depasirea unor formule de inchistare ale trecutului, care au fost mostenite ca sacrosancte, desi ele au fost impuse de conjuncturi care azi sunt analizate foarte critic. Este evident ca dihotomia stanga-dreapta inregistreaza o noua uzura, care foarte probabil o va scoate din functiune si din istorie. In ce moment, greu de apreciat.

Mai exista insa si un alt sambure incoltit, cel al distantarii politice si electorale de partidele transnationale, in mod deosebit in tari ale Europei Centrale si de Est (v. Grupul Visegrad). Partidele transnationale, gen Partidul Popular European (PPE), au creat mari probleme europenilor si uniunii lor comunitare, privind modelul neoliberal adoptat, austeritatea sociala, cu efectul ei polarizant, tentativele hegemonice prin federalizare (SUE) si, nu in ultimul rand, migratia.

In sondajele privind intentiile de vot la alegerile europarlamentare, PPE continua sa conduca, insa cu pierderi de atractivitate si pozitie care sunt ireverisbile. Scaderile PPE sunt in favoarea unor noi partide, in crestere, atasate identitatii europene, apropierii de cetateni si valorilor statelor nationale. Este de asteptat ca globalismul PPE sa primeasca noi lovituri din partea partidelor nationale suveraniste. Partidele transnationale vor deveni o tinta a adaptarilor si reformelor dupa scrutinul european. Locul lor va fi luat din ce in ce mai mult, in noul ciclu european si in cele viitoare, de grupuri de partide nationale de centru. Semnificativa in acest sens este reconfigurarea anuntata, de grup de partide de centru, pe osatura grupului centrist ALDE (Alianţa Democraţilor şi Liberalilor pentru Europa), la care ar putea adera si eurodeputatii partidului prezidential francez. Concluziv, antagonismul stanga-dreapta si dezidentitatoarele partide transnationale sunt parti ale aceleiasi probleme europene, care vor fi rezolvate prin centrism si partide nationale, acestea din urma afiliate in grupuri europarlamentare care le respecta valorile nationale.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: