În spatele măștii plângânde, se ascunde un zâmbet satisfăcut: Demisia premierului Theresa May nu salvează nici democraţia din UK, nici UE de răvăşire

25/05/2019

Premierul britanic Theresa May a anuntat, cu lacrimi, ca va demisiona pe 7 iunie

Nici anuntul privind demisia, pe 7 iunie, nici lacrimile cu care premierul Theresa May l-a incheiat nu au avut un ecou intern, popular. Cei mai multi specialisti in psihosociologie sunt de acord ca indiferenta populara sau poate revolta muta a populatiei la o astfel de stire este un semn de adanca ruptura social-politica.  

Demisia lui May era previzibila. Era nevoie de un nou personaj care sa reincarce incarcatorul gol al tergiversarii Brexitului si, pe aceasta incertitudine, de un nou “picior (britanic) in usa” de iesire, care sa amane clarificarile in UE. Din punct de vedere al analizei politice si prognozei geopolitice, de un interes mai mare decat demisia sunt felul cum a fost modelat contextul si o serie de intrebari si raspunsuri.

De ce 7 iunie? De ce tot conservatorii? De ce in marja euroalegerilor si aflarii rezultatelor? De ce interfereaza vizita lui Donald Trump in UK, in 3-5 iunie, cu cele doua evenimente majore de schimbare, de la Londra si de la Bruxelles? De ce chiar in aceasta perioada, Mike Pompeo adulmeca si maraie prin unele capitale europene, inainte de a se alatura vizitei sefului Casei Albe in Regat? Ce vor planui la Londra liderii SUA si UK? Va fi un summit al globalismului? De ce succesiunea din 10 Downing Street se lungeste si in iulie? De ce scadenta Brexit e pe 31 octombrie?

Desigur, aceste intrebari si altele sunt un pretext pentru reflectie. Cele mai multe raspunsuri sunt cunoscute sau se pot presupune, avand la baza coordonarea traditionala a globalistilor, de esenta etno-istorica si imperiala comuna, din cele doua tari, in care se afla centrele financiare si operationale ale globalismului.

Dupa parerea mea, episodul patetic si lacrimogen al anuntului demisiei premierului britanic Theresa May a fost destul de expozitiv pentru lipsa de inspiratie din partea celor care l-au planificat. Identificam cu acest prilej preocuparea privind salvarea repetitiva a aparentelor. Din decodarea orwelliana si chomskyana a discursului de demisie (v. dublul limbaj si manipularea lingvistica prin semnale si reactii asteptate) aflam ca temele discursiv afirmate sunt cele sensibile, care faptic sunt negate.

“O tara care nu functioneaza doar pentru cativa privilegiati, ci pentru toata lumea” este una din afirmatiile grandilocvente din discursul demisionarei, care acopera exact contrariul, specific oricarui imperiu colonial, in cazul de fata deghizat in Commonwealts, in care puterea circula intr-un mediu minoritar inchis, nobiliaro-ereditar sau etno-nomenclaturist. Desi e o realitate istorica exclusiva de cateva sute de ani, etnokratura globalista este inca insuficient analizata si fixata conceptual.

“Radicalii-roboti” ai globalistilor care au protestat vehement impotriva fostului regim rasist sud-african sau cei schimbati la fata in “rezistenti” si “veste galbene”, care urla impotriva coruptiei generice, dar cu tinte indicate de catre unilateralisti, sau care devasteaza patrimonii nationale, sunt muti, orbi si surzi la fenomenul asupritor al etnokraturii globaliste. Probabil, albii americani si europenii britanici, dar nu numai, ci si europenii continentali, au nevoie de un “Mandela” al indigenilor.

“Poporul britanic”, “democratia”, “tara pe care o iubesc” sunt alte laitmotivuri din declaratia de demisie a premierului britanic, care capata intelesuri diferite in cele doua coduri amintite. De fapt, din aceleasi decriptari aflam, fara surprindere, nu se putea altfel!, ca Theresa May isi iubeste pozitia de premier, cat si privilegiile castei etnokrate din care face parte. Aceste intelesuri sunt explicative pentru lipsa de ecou popular al demisiei sale. “Colonia pe care o iubesc” e contra-versiunea care imediat dupa discursul de demisie a aparut in randurile opozantilor populari britanici.

In orice tara cu functionare democratica normala, conservatorii nu ar mai fi fost la guvernare din 2016, din cauza ca au manipulat informational referendumul, al carui rezultat l-au facut fals si irelevant, si pentru ca prin Brexit au pus in pericol securitatea sociala a britanicilor si perspectiva economica a Regatului. Brexitul a fost o crima in ciorna de inalta tradare, a democratiei si a poporului Marii Britanii.

Pe de alta parte, Brexitul insular a facut mult rau UE, dar reactia a fost de unire continentala a Europei. Multi istorici apreciaza ca Brexitul a fost planificat ca o bresa ireparabila facuta UE. Ea ar fi fost conceputa sa fie ca marea bresa facuta in cultura si civilizatia egiptenilor din timpul lui Ramses II, provocata de Moise, care i-a condus pe evrei dincolo de Marea Rosie.

Scoaterea lor din “robia” egipteana pare sa fi fost un mit antic, construit politic,  asa cum e si mitul actual, construit de UKIP, al “independentei” britanicilor. La aceasta concluzie conduce etimologia cuvantului “evreu” (hebrew), care deriva din ebraicul ibhri, care inseamna “cineva aflat dincolo de rau” (si cuvantul rabbi deriva fonetic din Ra, zeul-soare al egiptenilor). Autodefinirea ebraicilor ca locuind dincolo de rau face probabila referirea la Nil.

Rolul central in lumea antica a regiunii l-a avut cultura egipteana, despre care cercetatori atenti la detalii afirma ca ar fi sursa religiilor iudaica si crestina. Apropierea si, pe aceasta baza, legatura lingvistica dintre Torah ebraica si Tarotul egiptean sau Rota sunt imposibil de evitat sau ocultat. Surse istorice si ezoterice dezvaluie ca mozaicul de triburi ar fi trait mult timp in pace cu poporul egiptean, sub conducerea inteleapta a aceluiasi faraon.

În incheierea articolului, se poate spune ca in spatele măștii plângânde se ascunde un zâmbet satisfăcut. Demisia premierului Theresa May nu salvează nici democraţia din Regatul Unit, nici Uniunea Europeana de răvăşire. Cel putin, pe termen scurt, in ultimul caz. Privind esecul bresei facute Europei de catre Brexit, numai solidaritatea si coeziunea de nezdruncinat si dimensiunile demografica si teritoriala ale continentului european au facut ca europenii post-moderni sa nu impartaseasca soarta egiptenilor antici. Nu in ultimul rand, salvatoare au fost si cunoasterea istoriei ezoterice universale, atat de diferita de cea oficiala, despre care circula si zicala ca unele istorii oficiale sunt cartulii de propaganda, cat si a cauzelor profunde care au dus la extinctii ale unor popoare, cum au fost cele din Canaanul antic sau de pe teritoriul actualelor State Unite ale Americii, ori la genociduri cum a fost cel irlandez sau, in curs, cel palestinian. Cine nu cunoaste istoria, din surse oficiale si alternative (ezoterice), este condamnat sa o repete!

https://www.agerpres.ro/politica-externa/2019/05/24/regatul-unit-theresa-may-a-anuntat-ca-va-demisiona-pe-7-iunie–313213