Ordinul lui Klaus Iohannis a fost executat intocmai si la timp: Adversarul politic Liviu Dragnea, condamnat la inchisoare cu executare, in scenariul “instigare”

27/05/2019

Klaus Iohannis

Presedintele Klaus Iohannis s-a sters din nou undeva cu independenta justitiei. Ordinul sau a fost executat intocmai si la timp. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie l-a condamnat, luni, pe liderul PSD, Liviu Dragnea, la 3 ani şi 6 luni de închisoare cu executare pentru instigare la abuz în serviciu în dosarul angajărilor fictive de la DGASPC Teleorman. Provocarea pentru stabilitate si pentru viitor este din nou imensa. Va reusi Klaus Iohannis sa-si faca siesi bine si rau tarii, cu „mainile” (voturile) electoratului, in alegerile prezidentiale, si ale (institutiilor) statului de drept?  

Momentul politico-justitiar de scoatere din scena a liderului de stanga a fost extrem de bine ales, a doua zi dupa europarlamentare (pe un esec electoral, o alta discutie, care tine de liderologie, propaganda si contrapropaganda). Lovitura a fost naucitoare, cel putin pe termen scurt, pana la alegerile prezidentiale din toamna. Doar prin America Latina mai pot fi vazute astfel de evenimente corupatoare, inspirate si finantate de globalisti, prin care dreapta politica, devenita unealta globalista, se foloseste de justitie pentru anihilarea adversarilor de stanga. Globalistii stiu ca oricat i-ar costa, coruperea liderilor unei natiuni este infinit mai ieftina decat resursele acesteia, pe care au pus ochii sa le jefuiasca, saracind si infometand natiunea in cauza.

De remarcat de catre opinia publica este ca Dragnea nu a fost condamnat pentru o fapta individuala dovedita de mare coruptie, ci pentru o presupusa sau aranjata “instigare”. Acuzatia este extrem de superflua si de susceptibila de inscenare politica. Ea este imposibil de sustinut, o baza reala pentru care sentinta va fi inacceptabil sa ramana definitiva si executorie. Din aceasta cauza, e foarte probabil ca scenariul condamnarii cu executare urmareste crearea manipulativa a unei “emotii colective”, pana dupa alegerile prezidentiale, pe care Iohannis sa se catere in pozitia de candidat “invincibil”, pentru a ramane inca cinci ani la Cotroceni. Oare din nou, Klaus Iohannis se va ospata imparateste cu tapul ispasitor, din 2019, si va bea din acelasi vechi urcior cu care, din 2014, merge dupa apa?


Europarlamentare 2019: Loial pana la capat: Am votat pentru o Romanie unita, puternica si suverana

26/05/2019

Europarlamentare Romania: 26 mai 2019

In aceasta dimineata, am votat pentru tara. Era in jur de ora 10 si ceva. Credeam ca va fi lume putina, dar am stat la rand, minute in sir. Erau votanti din toate grupele de varsta.

E un semn bun, de cultura politica, dar si de vointa civica. In ultima instanta, votul nu e pentru un partid sau altul, care se perinda pe scena politica, ci pentru tara.  

Pana sa fiu invitat in sala de vot, am privit prin usa spre cele trei urne – una pentru alegeri europarlamentare si doua pentru referendumul national.

Curios si cercetator din fire, am incercat sa-mi fac o idee despre care din ele este mai folosita.

Am remarcat o preferinta a momentului, neconcludenta insa pentru intreaga durata a celor doua scrutinuri.

Voi urmari buletinele informative orare privind cele doua tipuri de prezente, la alegeri si la referendum si, diseara comunicatele de dupa inchiderea sectiilor de votare si de dupa numararea voturilor.

Cand mi-a venit randul, am luat buletinul de vot si am votat, cu gandul sa fiu loial pana la capat: Am votat pentru o Romanie unita, puternica si suverana.     


În spatele măștii plângânde, se ascunde un zâmbet satisfăcut: Demisia premierului Theresa May nu salvează nici democraţia din UK, nici UE de răvăşire

25/05/2019

Premierul britanic Theresa May a anuntat, cu lacrimi, ca va demisiona pe 7 iunie

Nici anuntul privind demisia, pe 7 iunie, nici lacrimile cu care premierul Theresa May l-a incheiat nu au avut un ecou intern, popular. Cei mai multi specialisti in psihosociologie sunt de acord ca indiferenta populara sau poate revolta muta a populatiei la o astfel de stire este un semn de adanca ruptura social-politica.  

Demisia lui May era previzibila. Era nevoie de un nou personaj care sa reincarce incarcatorul gol al tergiversarii Brexitului si, pe aceasta incertitudine, de un nou “picior (britanic) in usa” de iesire, care sa amane clarificarile in UE. Din punct de vedere al analizei politice si prognozei geopolitice, de un interes mai mare decat demisia sunt felul cum a fost modelat contextul si o serie de intrebari si raspunsuri.

De ce 7 iunie? De ce tot conservatorii? De ce in marja euroalegerilor si aflarii rezultatelor? De ce interfereaza vizita lui Donald Trump in UK, in 3-5 iunie, cu cele doua evenimente majore de schimbare, de la Londra si de la Bruxelles? De ce chiar in aceasta perioada, Mike Pompeo adulmeca si maraie prin unele capitale europene, inainte de a se alatura vizitei sefului Casei Albe in Regat? Ce vor planui la Londra liderii SUA si UK? Va fi un summit al globalismului? De ce succesiunea din 10 Downing Street se lungeste si in iulie? De ce scadenta Brexit e pe 31 octombrie?

Desigur, aceste intrebari si altele sunt un pretext pentru reflectie. Cele mai multe raspunsuri sunt cunoscute sau se pot presupune, avand la baza coordonarea traditionala a globalistilor, de esenta etno-istorica si imperiala comuna, din cele doua tari, in care se afla centrele financiare si operationale ale globalismului.

Dupa parerea mea, episodul patetic si lacrimogen al anuntului demisiei premierului britanic Theresa May a fost destul de expozitiv pentru lipsa de inspiratie din partea celor care l-au planificat. Identificam cu acest prilej preocuparea privind salvarea repetitiva a aparentelor. Din decodarea orwelliana si chomskyana a discursului de demisie (v. dublul limbaj si manipularea lingvistica prin semnale si reactii asteptate) aflam ca temele discursiv afirmate sunt cele sensibile, care faptic sunt negate.

“O tara care nu functioneaza doar pentru cativa privilegiati, ci pentru toata lumea” este una din afirmatiile grandilocvente din discursul demisionarei, care acopera exact contrariul, specific oricarui imperiu colonial, in cazul de fata deghizat in Commonwealts, in care puterea circula intr-un mediu minoritar inchis, nobiliaro-ereditar sau etno-nomenclaturist. Desi e o realitate istorica exclusiva de cateva sute de ani, etnokratura globalista este inca insuficient analizata si fixata conceptual.

“Radicalii-roboti” ai globalistilor care au protestat vehement impotriva fostului regim rasist sud-african sau cei schimbati la fata in “rezistenti” si “veste galbene”, care urla impotriva coruptiei generice, dar cu tinte indicate de catre unilateralisti, sau care devasteaza patrimonii nationale, sunt muti, orbi si surzi la fenomenul asupritor al etnokraturii globaliste. Probabil, albii americani si europenii britanici, dar nu numai, ci si europenii continentali, au nevoie de un “Mandela” al indigenilor.

“Poporul britanic”, “democratia”, “tara pe care o iubesc” sunt alte laitmotivuri din declaratia de demisie a premierului britanic, care capata intelesuri diferite in cele doua coduri amintite. De fapt, din aceleasi decriptari aflam, fara surprindere, nu se putea altfel!, ca Theresa May isi iubeste pozitia de premier, cat si privilegiile castei etnokrate din care face parte. Aceste intelesuri sunt explicative pentru lipsa de ecou popular al demisiei sale. “Colonia pe care o iubesc” e contra-versiunea care imediat dupa discursul de demisie a aparut in randurile opozantilor populari britanici.

In orice tara cu functionare democratica normala, conservatorii nu ar mai fi fost la guvernare din 2016, din cauza ca au manipulat informational referendumul, al carui rezultat l-au facut fals si irelevant, si pentru ca prin Brexit au pus in pericol securitatea sociala a britanicilor si perspectiva economica a Regatului. Brexitul a fost o crima in ciorna de inalta tradare, a democratiei si a poporului Marii Britanii.

Pe de alta parte, Brexitul insular a facut mult rau UE, dar reactia a fost de unire continentala a Europei. Multi istorici apreciaza ca Brexitul a fost planificat ca o bresa ireparabila facuta UE. Ea ar fi fost conceputa sa fie ca marea bresa facuta in cultura si civilizatia egiptenilor din timpul lui Ramses II, provocata de Moise, care i-a condus pe evrei dincolo de Marea Rosie.

Scoaterea lor din “robia” egipteana pare sa fi fost un mit antic, construit politic,  asa cum e si mitul actual, construit de UKIP, al “independentei” britanicilor. La aceasta concluzie conduce etimologia cuvantului “evreu” (hebrew), care deriva din ebraicul ibhri, care inseamna “cineva aflat dincolo de rau” (si cuvantul rabbi deriva fonetic din Ra, zeul-soare al egiptenilor). Autodefinirea ebraicilor ca locuind dincolo de rau face probabila referirea la Nil.

Rolul central in lumea antica a regiunii l-a avut cultura egipteana, despre care cercetatori atenti la detalii afirma ca ar fi sursa religiilor iudaica si crestina. Apropierea si, pe aceasta baza, legatura lingvistica dintre Torah ebraica si Tarotul egiptean sau Rota sunt imposibil de evitat sau ocultat. Surse istorice si ezoterice dezvaluie ca mozaicul de triburi ar fi trait mult timp in pace cu poporul egiptean, sub conducerea inteleapta a aceluiasi faraon.

În incheierea articolului, se poate spune ca in spatele măștii plângânde se ascunde un zâmbet satisfăcut. Demisia premierului Theresa May nu salvează nici democraţia din Regatul Unit, nici Uniunea Europeana de răvăşire. Cel putin, pe termen scurt, in ultimul caz. Privind esecul bresei facute Europei de catre Brexit, numai solidaritatea si coeziunea de nezdruncinat si dimensiunile demografica si teritoriala ale continentului european au facut ca europenii post-moderni sa nu impartaseasca soarta egiptenilor antici. Nu in ultimul rand, salvatoare au fost si cunoasterea istoriei ezoterice universale, atat de diferita de cea oficiala, despre care circula si zicala ca unele istorii oficiale sunt cartulii de propaganda, cat si a cauzelor profunde care au dus la extinctii ale unor popoare, cum au fost cele din Canaanul antic sau de pe teritoriul actualelor State Unite ale Americii, ori la genociduri cum a fost cel irlandez sau, in curs, cel palestinian. Cine nu cunoaste istoria, din surse oficiale si alternative (ezoterice), este condamnat sa o repete!

https://www.agerpres.ro/politica-externa/2019/05/24/regatul-unit-theresa-may-a-anuntat-ca-va-demisiona-pe-7-iunie–313213  


Linie rosie pentru „diplomatia violentei publice” a globalismului: O intriganta si o instigatoare, care a otravit relatiile americano-ruse, interzisa in Rusia

24/05/2019

Globalista Victoria Nuland, fosta diplomata a utilizarii violentei publice impotriva statului de drept, interzisa in Rusia

Victoria Nuland, fosta subsecretar de stat american pentru afaceri euroasiatice in regimul prezidential al afroamericanului Obama, a fost interzisa in Rusia. Ea se află pe “lista neagră” a Moscovei cu oficiali americani cărora le este interzis accesul pe teritoriul Rusiei.

Includerea lui Nuland pe aceasta lista este un răspuns la sancţiunile instituite de către SUA împotriva unor înalţi responsabili ruşi. In 2016, pentru ca se afla pe aceeasi lista neagra, Michael McFaul, fost ambasador american la Moscova, nu a putut să intre în Rusia. Nuland a devenit neagreata politic si diplomatic in mai multe state de drept si democratice. Ea a devenit cunoscuta, implicit respinsa, din cauza sustinerii unei teze scandaloase, servitoare a globalismului, constand intr-o tentativa esuata si fals teoretizanta de „compatibilizare” intre statul de drept si violenta publica. Relatia este antonimica, condamnata si condamnabila politic, juridic si democratic. Nu in ultimul rand, primitiva asamblare nulandista, care e si contra naturii, intre statul de drept si violenta publica este ferm condamnata cultural si civilizational. Apropo, a se vedea „conflictul civilizatiilor” si subcultura „violentei civile”, care pot fi coroborate acum si cu „diplomatia violentei publice”. Toate sunt germinate in SUA si raspandite de catre acestea international. Violenta globalista este vesnic o aceeasi Marie cu alta palarie! Dar Nuland, care noua ne aminteste de gena politica a Anei Pauker, incercase sa faca din „diplomatia violentei publice” un levier de interventie discretionara al SUA, fara bariere de drept national si drept international.

Victoria Nuland solicitase viză pentru o vizită la Moscova, la o conferinţă internaţională cu caracter închis, organizată de Consiliul rus pentru afaceri internaţionale (RSMD), Societatea de politică externă din Germania (German Council on Foreign Relations, DGAP) şi The Johns Hopkins University School of Advanced International Studies (SAIS). Conferinta a avut loc în zilele de 20 şi 21 mai în capitala rusă. Lipsita de toxicitatea tezelor teroriste trotkiste, care au facut un rau istoric imens rusilor, conferinta a avut toate sansele unui mediu sanatos si productiv pentru relatiile internationale. „Diplomatia violentei publice”, intrigilor si instigarilor globaliste au semafor rosu spre Rusia si catre alte state de drept, sociale si democratice.

https://www.agerpres.ro/politica-externa/2019/05/24/victoria-nuland-fost-subsecretar-de-stat-american-pentru-afaceri-euroasiatice-interzisa-in-rusia-presa–313147  


Drept si auto/boicot referendare: Lautareasca presedintelui si nuantele premierului

23/05/2019

Cred ca declaratia premierului Viorica Dancila potrivit careia va vota si la referendum a fost inteligenta si diplomata. Cum va vota? Aceasta este o alta problema, care tine de stiinta, constiinta si, pe baza lor, de perceptia fiecaruia. Dar este nevoie ca raspunsurile la cele doua intrebari sa fie cat mai transant exprimate prin NU sau DA.

Personal, ma alatur expertilor constitutionalisti care au explicat incongruenta prezidentiala, din motive lesne de inteles, personale, de campanie pro domo, si falsa prioritizare, prin situarea coruptiei in varful unei ierarhi absolute a infractiunilor, care nu are cum sa fie inaintea tradarii de tara, omuciderilor, violurilor, pedofililor, actelor grave de crima organizata etc. Plus ca unele acuzatii sunt fara probe, incalca prezumtia de nevinovatie, dreptul la cainta si a doua sansa, nu in ultimul rand posibilitatea unei erori judiciare etc. Domnul profesor de fizica stie tot atata Drept si tot atata Constitutionalism cata Muzica stim toti cei care suntem amatori si cantam dupa ureche. Regret ca la Cotroceni a ajuns o persoana care trateza Dreptul lautareste.

Anticipez un NU majoritar la ambele intrebari. O felicit pe doamna premier pentru ca prin nuanta politica exprimata isi onoreaza genul caruia ii apartine. D-na Viorica a aparat preventiv integritatea guvernului de acuzatii de boicotare a referendumului, care se anunta un esec major al presedintelui Iohannis si pentru care acesta va cauta tapi ispasitori in PSD si in Guvern. Desi, secretul lui Polichinelle e ca singurul vinovat se afla (inca) la Palatul Cotroceni.


Franta: Influencerii ostili din mass-media, comandati cu fake news-uri globaliste, o pata pe acuratetea informarii de presa si un risc de securitate nationala

23/05/2019

Franta in fierbere: Exista o complicitate intre influenceri din mass-media si servicii de informatii straine?

Ca patrie a democratiei si libertatii de informare, Franta a fost de multe ori o victima fizica a agentilor globalismului, care si-au pus in act intentiile ostile folosindu-se chiar de aceste doua caracteristici esentiale. Atacurile teroriste, instigate indirect (v. speta insultatoare a caricaturilor antiislamice) si gravele devastari patrimoniale, necondamnate sau ocolite cu abilitate (v. distrugerile provocate de grupuri de soc infiltrate in demonstratiile Vestelor Galbene sau incendierea catedralei Notre Dame din Paris) au fost riscuri la adresa securitatii nationale si a cetateanului.

Unele riscuri de securitate si aparare au fost neindoielnic germinate si/sau vehiculate in presa de catre agenti globalisti, care s-au autodemascat, si la fel de involuntar o vor face si in viitor, prin produsele lor de presa care in mod vadit slujesc interesele globalismului, ostile tuturor. Destabilizarea politica, intimidarea si slabirea statului de drept, competitia neloiala sunt pe agenda globalismului. Franta nu-si poate permite prin urmare sa nu fie circumspecta si sa nu investigheze, prin mijloace informative si juridice conforme legii, situatii din presa care in mod rezonabil sunt susceptibile sa aiba drept surse de informare fake news-uri sau elemente de razboi informational provenind de la servicii secrete straine.

O situatie de presa din Franta, aparuta miercuri, este posibil incadrabila in acest profil de legatura, intre influenceri din mass-media franceze si servicii secrete straine. Tipator este si modul ei de prezentare, cativa influenceri de presa sunt supranumiti “numeroase voci”, iar mandatul popular national al presedintelui Emmanuel Macron este denigrat ca “regim” personal.  O jurnalistă a emisiunii ”Quotidien”, de la canalul de televiziune TCM, a declarat că a fost convocată în februarie de către poliţişti ai Direcţiei generale de securitate internă (DGSI) pentru o anchetă privind vânzările de arme către Arabia Saudită. De ce “dezvaluirea” a venit atat de tarziu?! Acum a intrat tainul pe card sau fisa in “tonomat”?     

Numărul jurnaliştilor interogaţi sau urmând să fie interogaţi de către DGSI se ridica la opt, în patru luni. Ei au prezentat date, cu titlu de “dezvaluiri”, privind două asa-zise dosare sensibile din punct de vedere politic. Unul se refera la vânzări de arme către Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite (EAU), dintre care unele se presupune ca sunt folosite în războiul din Yemen. Celalalt, la scandalul Benalla, după numele lui Alexandre Benalla, un apropiat al lui Macron. Benalla e acuzat de violenţe împotriva manifestanţilor antiguvernamentali si de alte nereguli ce afectează preşedinţia din vara trecută.

Jurnalista in cauza a denunţat o procedură “de intimidare” vizând identificarea surselor de informatii. Preocupari privind convocarea unor jurnalisti de catre serviciile secrete franceze pentru aflarea identitatii surselor de informatii aparute in presa au exprimat atat asociatii jurnalistice cat si opozitia socialista. Totusi, alerta serviciilor de informatii franceze ramane si probabil va cunoaste si alte concretizari, la care sunt obligate prin lege. Problema nu e atat daca informatiile incriminate sunt adevarate sau false, cat temerea unei complicitati intre influenceri media si servicii secrete straine. O solutie trebuie sa existe in acest caz, dreptul la secretul sursei e limitat cand e vorba de riscuri de securitate si aparare. Mai cu seama, pe istoricul de securitate recent al Frantei, incarcat cu terorism, violente si devastari.  O rezolvare ar fi audierea cu usile inchise in cadrul unei comisii parlamentare de resort. Sau, o alta varianta, pe care o vedem si in SUA, desemnarea, de catre una dintre cele trei puteri ale statului, a unui procuror special de caz.  

PS/NB: Brandusa Armanca puncteaza pe Contributors o problema veche, cu necontenite reverberatii in (orice) actualitate: „Verifică jurnaliștii minciunile din campanie?” Pe tema, intrebarea este la fel de valabila: Influencerii din mass media, care au conexiuni cu agenti globalisti si servicii de informatii straine, verifica sau au cum sa verifice fake news-urile acestora?

https://www.agerpres.ro/politica-externa/2019/05/23/franta-val-de-indignare-dupa-noi-convocari-de-jurnalisti-de-catre-serviciile-secrete–312421


Estimare preliminara: Iohannis va pierde referendumul si PSD euroalegerile

22/05/2019

Poate este inca prea “cutezator” sau prea “nepotrivit” sa exprimam o opinie privind rezultatul euro-alegerilor si ro-referendumului care vor avea loc peste cateva zile. Dar nu putem pur si simplu sa asteptam, suspendandu-ne gandirea si analiza, pana duminica seara. De altfel, apelul la prognosticuri si oracole sunt ceva obisnuit.

Incercand, prin urmare, sa ridic coltul “perdelei” care invaluie cele trei rezultate, corespunzatoare celor trei buletine de vot – unul pentru candidati si cate unul pentru fiecare intrebare a lui Mitica Iohannis -, analiza, opinia si/sau premonitia mea, separat si toate la un loc, imi spun ca Iohannis va pierde referendumul, la ambele intrebari, si PSD va pierde euroalegerile.

Incoerenta constitutionala si partizanatul electoral-prezidential ale referendumului lui Klaus Werner Iohannis, care nu are nimic de-a face cu justitia, doar cu injustitia, neconstitutionalitatea si un nou mandat la Cotroceni – asadar, totul este o tentativa de inselatorie cu anticipatie, din perspectiva scrutinului prezidential din toamna -, sunt deja lucid si adanc constientizate in mentalul colectiv al romanilor.  

Pe acesti indicatori de opinie publica, sunt trei variante de estimare. Fie va fi (1) un absenteism ridicat, indus nu atat de euroalegerile in sine, cat de confiscarea lor in contul presedintelui, caruia, deci, eventualul absenteism fara precedent ii va fi direct imputabil. Fie (2) cei mai multi alegatorii vor opta pentru a lua cu ei in cabina de vot doar buletinul cu candidatii. Ori, majoritatea celor care vor merge in cabine cu toate cele trei buletine de vot vor raspunde “Nu” la cele doua intrebari.

Acest rezultat probabil al referendumului nu va fi insa o bucurie pentru PSD, pentru ca si el va cadea intr-o groapa de potential, ca si presedintele Iohannis. Ultimul sondaj IMAS inainte de alegeri indica PNL in fruntea intentiilor de vot, cu 28,5%. PSD este cotat in preferintele euro-electorale la mare distanta de liberali, cu doar 21,1%. Acest scor va fi pentru PSD ca un plebiscit privind majoritatea si guvernarea, pe care se vor declansa presiuni irezistibile, ca si in cazul lui Iohannis. De luni, a doua zi dupa euro-alegeri si ro-referendum, ipoteza ca presedintele si guvernul nu se mai bucura de sustinere populara, pe care se intemeiaza legitimitatea, s-ar putea sa nu mai fie deloc fantezista.   


Refondarea Uniunii Europene: Sursa secreta a federalizarii Europei (SUE). Ultimele euroalegeri?

21/05/2019

Parlamentul European/ Foto: Preluare dupa cotidianul.ro

Legarea prezentei la vot la europarlamentarele din 26 mai de atitudinea fata de proiectul european originar din 1950 e o interpretare dusa mult prea departe. Prezenta la urne va fi un indicator fata de directia UE din ultimii 5 ani, 2014-2019.

Partidele anti-statu quo si anti-establishment nu sunt „antieuropene”. Ele sunt autentic reprezentative pentru interesele europenilor si Europei si sunt critice la derapajele birocratiei conducatoare de la Bruxelles.

Cred ca mai realista ar fi clasificarea partidelor europene in partide nationaliste si partide globaliste, o diviziune care inseamna Doua Europe, reproductibila in fiecare stat membru al UE, asa cum la noi avem Doua Romanii.

Partidele nationaliste sunt cele care in mod real sunt spre centrul sau mijlocul esichierelor nationale, deci sunt echilibrate. Doar limbajul orwellian, al dublu-ganditului si dublu-vorbitului le deconoteaza ca „extremiste” si le conoteaza pe cele globaliste ca „normale”.

Partidele globaliste sunt adepte ale centralizarii birocratice prin federalizare, formarea unui suprastat european, SUE, dupa modelul SUA. Pentru cei care nu au observat, Parlamentul European este o institutie a federalizarii, prin de-nationalizarea statelor UE si, in fapt, asasinarea (moartea) natiunilor.

Nu e nevoie de un Parlament European (PE), de europarlamentari, asa cum ONU nu are nevoie de mondoparlamentari. Consiliul European, care reuneste liderii nationali, alesi prin vot national, de electoratele din tarile lor, este cel mai reprezentativ posibil ale intereselor nationale.

Protestacilor la ideea ca PE este un instrument de federalizare si o curea de transmisie a intereselor globaliste, le recomand sa analizeze cu atentie mandatele presedintilor acestui forum malformator al directiei de inaintare a UE, de indepartare de interesele natiunilor si statelor nationale.

Referitor la liderii europeni din PPE, partid transnational prin definitie si scopuri, nu cred sa existe vreo rezerva privind birocratizarea europeana si supranationalizarea prin federalizare (SUE). Si Traian Basescu canta daunazi la tv aria sa indragita „SUE”, „SUE”…

Mai grav e la stanga, de unde a pornit primul plan concret de federalizare, cu termen pentru realizarea SUE pana in 2025, dar si de metisare a populatiei Europei.

Acest plan globalist a fost articulat de fostul lider german al SPD si fost presedinte al PE, Martin Schulz, care are internationalismul in sange. Activistii genetici de acest tip continua sa-si picure in constiinte otrava ideologica a alienarii, impingandu-le pana la uitarea de sine si autodistructie.

Influencerii americani Steve Banon si George Soros, primul de dreapta, al doilea de stanga, un alt exemplu de cooperare pentru federealizare europeana (SUE) si, intr-un final, pentru globalizare politica a Lumii (Guvern Mondial) si-au ratat misiunile federalist/globaliste in UE.

Daca 30 % – 35% vor vota cu suveranistii – nationalistii, „populistii” sau „radicalii” cum defetist globalistii ii pun in aceeasi oala pe toti europenistii, care sunt simultan patrioti europeni si patrioti nationali -, procentul va arata ca UE nu merge in directia cea buna.

Suveranistii vor fi indispensabili noilor institutii de putere europene, fara ei nu se va putea face o majoritate functionala, si atunci reforma UE, atat de mult bajbaita si amanata, va fi musai declansata si infaptuita, pe mandatul urmatorilor cinci ani, 2019 -2024.

A doua caracteristica majora a europarlamentarelor 2019 va fi ca vor inregistra cea mai scazuta prezenta la vot, la limita validarii. Cel putin, in Europa Centrala si de Est (ECE), asupra careia sunt cele mai multe si mai mari presiuni de conformare din partea birocratiei conducatoare de la Bruxelles.

Pentru ce sa validezi o noua birocratie conducatoare, cand inca nealeasa emite sentinte, ultimatum-uri, discriminari, excluderi? Va fi clar un indicator de nereprezentativitate, care va pune in discutie utilitatea PE, o sursa imensa de sinecuri si de costuri. Pentru ECE, ar putea fi ultimul act din piesa birocratilor bruxellezi.

Controlul asupra Consiliului European, inclusiv retragerea de mandate, se poate efectua mult mai usor si mai eficient in cadrele nationale, asupra liderilor alesi de catre electoratele tarilor membre.

Este mult mai usor sa convoci un referendum national, alegeri anticipate nationale sau motiune de cenzura nationala, decat cele europene. Interesul national va fi explicit in prim plan, cel birocratic, al functionarilor bruxellezi, in plan secund.

Ca institutie a democratiilor reprezentative si directe nationale, Consiliul European poate exercita prerogative decizionale chiar mai bine si mai legitim decat actualul Parlament European. Ideea de demos nu are acoperire in PE, deoarece nu exista un „popor” european.

De regula, nimeni din afara natiunilor si statelor nationale nu poate decide sau legifera in locul acestora. Cand se intampla (cazurile exceptiilor), intra pe rol institutia ratificarii de catre parlamentul national sau aprobarii prin hotarare/ordonanta a guvernului national.

Cred ca si denumirea de Consiliu European ar trebui mai „traditionalizata”, ca in alte tari si regiuni. Cea de Concilium (lat), compus din Conciliabili (substantivat), lideri europeni care se aduna pentru a se pune de acord, a lua decizii comune, intr-o nota de intelegere (adjectival: care se pot concilia) ar exprima o traditie europeana.

Conciliu si conciliabil mi se par inaintea termenilor de parlament si parlamentar. Mai importanta decat discutarea nesfarsita, uneori anatagonica, este ajungerea la un acord, la o decizie comuna. Diferentele calitative institutionale sunt evidente.

PS/NB: Nu pot incheia fara o explicatie scurta, privitoare la cauza pentru care PSD este tinta criticilor de campanie si extra-campanie ale presedintelui Klaus Iohannis si PNL, conjugate cu atacurile politice si electorale ale birocratiei conducatoare bruxelleze.

Romania politica a etapei este scindata in Doua Romanii, potrivit impartirii ei in tabara independentistilor si tabara vasalistilor: o Romanie independenta si o Romanie vasala.

http://www.contributors.ro/editorial/aici-uniunea-europeana-urmeaza-ora-exacta/


Madonna: De ce in Europa?

21/05/2019

Madonna, turneu in Europa pentru promovarea noului său album, ”Madame X”

Cântăreaţa evreică americană Madonna va începe turneul pentru promovarea noului său album, ”Madame X”, in Europa, la Lisabona, Londra si Paris. Intrebarea spontana care mi-a venit in minte la aflarea stirii a fost: ”De ce in Europa?”. Nemultumirea mea este legata de istorie si de geopolitica actuala, in care aflam implicatii scandaloase si respingatoare din partea evreilor.  Comportamentul istoric al evreilor este cunoscut ca nerecunoscator. Ei se folosesc de altii si apoi ii injunghie pe la spate, cand se asteapta cel mai putin.

Evreii ar fi trebuit sa fie recunoscatori eterni persilor si urmasilor lor. În anul 587 î.Hr, Nabucodonosor al II-lea, regele Babilonului (Bab Ilani, Poarta zeilor, in semitica) a cucerita Iudeea, a daramat Ierusalimul si pe evrei i-a dus in robie, vreme de o jumatate de secol. Soarta evreilor a fost insa schimbata in mod extraordinar de doi mari regi ai Persiei. În 539 î.Hr, regele persan Cirus cel Mare a invadat Babilonul (azi, Bagdad, capitala Irakului), se pare si cu ajutor din interior, din partea exilatilor straini (evrei) si le-a permis evreilor sa se intoarca la casele lor, in Iudeea, impreuna cu imaginile zeului lor, si le-a dat permisiunea sa reconstruiasca Templul din Ierusalim. Darius cel Mare, al treilea imparat persan, a jucat un rol important in recladirea Templului, prin finantarea lui masiva.

Israelienii, urmasii evreilor lui Iuda, se comporta in zilele noastre in mod incalificabil cu urmasii persilor, locuitorii de azi ai Iranului (in 1934, Persia si-a schimbat numele in Iran). Israelul si SUA sufoca economic Iranul, prin sanctiuni, interzicandu-le sa-si valorifice pe piata internationala petrolul si dreptul la aparare si capacitati militare de care cele doua tari beneficiaza din plin. In timp ce pentru sine reclama o suveranitate absoluta, Israelul incalca suveranitatea Siriei vecine si ii anexeaza Inaltimile Golan, iar Iranului ii ataca in mod terorist trupele si bazele de pe teritoriul sirian, unde iranienii se afla la cererea oficiala a sirienilor, in baza dreptului international. SUA sunt in prag de a declansa un razboi “preventiv” impotriva Iranului.

In privinta palestinienilor, care le-au dat teritoriu pentru statul Israel, aceeasi nerecunostinta din partea evreilor, prin subjugarea teritoriilor palestiniene si refuzarea dreptului palestinienilor la un stat. Si, atunci, revenind la Madonna, intreb din nou: De ce in Europa? Pentru a se folosi nerecunoscatoare de Europa, care ii da statura si valoare?! Madonna a avut un insidios comportament politic si religios si in Rusia, prin utilizarea devalorizatoare in concertul sau a unor simboluri crestine sacre.

Naivii ar putea replica, “Madonna e solidara cu cauza palestiniana, pentru ca la recitalul de la Eurovision din Tel Aviv a permis ca pe spatele unui dansator al ei sa apara steagul palestinienilor.” Nimic mai fals. E doar afacere, suta la suta afacere. Momentul cu steagul palestinian e de PR, un bilet gratuit de imagine pentru turneul Madonnei in Europa. Speta nu e singulara. Toata elita americana isi trage radacinile politice si culturale din Europa, incepand de la filosofia antica greaca si civilizatia romana si pana azi, ale caror fructe au ajuns sa le foloseasca, acum, impotriva Europei, ca pe niste sensibilitati speculative si foarte profitabile. O nerecunostinta unica si funciara!

https://www.agerpres.ro/life/2019/05/20/madonna-va-incepe-turneul-pentru-promovarea-noului-sau-album-madame-x-la-lisabona–310819


Semn prevestitor al Sodomei si Gomorei: A luat foc un panou publicitar al homosexualilor din New York!

19/05/2019

 

Semn prevestitor la New York: Arde panoul publicitar al sponsorului exhibitiilor publice ale homosexualilor!

Cel mai mare panou publicitar al homosexualilor a luat foc, sambata, la New York. Flăcările au început să ţâşnească din ecranul uriaş în jurul orei locale 15:00 (19:00 GMT), iar incendiul a fost localizat la 15:58.

Pe ecran rula un spot publicitar al SKYY, sponsorul seriei de ceremonii WordPride care vor avea loc în luna iunie în New York, pentru a marca 50 de ani de la revoltele de la Stonewall pentru drepturile homosexualilor, declanşate de un raid al poliţiei pe 28 iunie 1969 în barul Stonewall Inn din Greenwich Village. Travestitul Trixie Mattel, care apare în reclama pentru SKYY, a scris pe Twitter următoarea postare: „Reclama mea din Times Square arde, astfel că unii dintre noi au o problemă reală”.

New York si Washington, in care homosexualii colcaie pentru a schimba firea naturala a fapturii dumnezeiesti care este Omul, sunt comparate in mentalul colectiv global cu biblicile orase decazute Sodoma si Gomora. Conform Bibliei, Sodoma și Gomora, două cetăți la sud de Marea Moartă, au fost distruse din porunca lui Iehova, din cauza desfrânării de acolo, și în special pentru homosexualitate.

https://www.agerpres.ro/mondorama/2019/05/19/sua-incendiu-al-unui-ecran-publicitar-digital-in-times-square-din-new-york–310020

„Sodoma si Gomora”. Painting ©2013 by Dumitru Tatari/ Sursa: artmajeur.com

https://www.google.com/search?q=sodoma+si+gomora&ie=utf-8&oe=utf-8&client=firefox-b-ab


%d blogeri au apreciat: