Europa, in zodia globalista a tentativelor de lovituri de stat si comunitare: Ostilitatea secesionistilor si brexiterilor, la prima sedinta a Europarlamentului

02/07/2019

Plenul Parlamentului European

Traim vremuri de agitatie si provocari, specifice marilor schimbari. Ce au in comun secesionistii catalani si eurofobii brexiteri ? Lovituri pe care le aplica democratiei, folosindu-se de democratie! Unii au incercat o lovitura de stat in Spania, altii, o lovitura comunitara in Uniunea Europeana (UE).

Marti, globalistii si-au mobilizat “rezistentii” impotriva unitatii si comunitatii europene, cu prilejul sesiunii inaugurale a Parlamentului European (PE), rezultat din euroalegerile din 26 mai.

Mii de catalani au protestat in fata PE în sprijinul a trei deputaţi penali secesionisti, cu condamnari sau acuzatii in curs in Spania, pentru infractiuni la statul de drept, printre care Carles Puigdemont, carora autoritatile spaniole nu le-au validat de drept mandatele.

La inceputul sedinţei PE, eurodeputaţii britanici ai Partidului Brexit al lui Nigel Farage au sfidat ostentativ imnul “Oda Bucuriei”, un simbol al al democratiei europene, in momentul cand a inceput sa fie intonat si pe tot timpul acestuia. Rugaţi să se ridice în picioare în timpul imnului european, ei au făcut acest lucru, dar s-au întors cu spatele la sală.

Brexiterii faragisti, gest eurofob la intonarea „Odei Bucuriei”

Vor exista consecinte? Demonstratiile sunt democratice, cand sunt conforme legii. Ar fi edificator de stiut daca a existat o autorizatie. Privind ofensa simbolului comunitar, pare sa fie vorba de o masina de zgomote eurofobe, compacta (ce “performanta”!), fara bucurii melodice, licentiata de Londra. Insa o data cu zgomotele eurofobe ies si umbre maculatoare, alungite spre autenticitatea euroalegerilor si reprezentarii britanice. E pacat si de neinteles ca faragistii eurofobi ocupa in corpore locurile eurofililor britanici.  

https://www.agerpres.ro/politica-externa/2019/07/02/pe-si-a-inceput-noua-legislatura-eurodeputatii-lui-farage-s-au-intors-cu-spatele-in-timpul-odei-bucuriei–335361


Despre refondarea sistemica si noi idei fondatoare

02/07/2019

PSD-ul momentului reprezinta o forta politica si electorala exceptionala. Prin urmare nu as vrea ca prin ceea ce spun sa slabesc catusi de putin aceasta forta. Nu pana dupa alegerile prezidentiale, pe care stanga va trebui sa le castige, dupa 15 ani in care nu a mai dat un presedinte Romaniei. Cred ca Madame Dancila are meritul de a fi oprit dezbinarea PSD si de a crea o noua unitate, absolut necesara pentru urmatoarea batalie, care va fi si cea decisiva. Pentru candidatul la prezidentiale, sustinerea PSD va fi insuficienta. De aceea o baza extinsa si deschisa de sustinere, cu Pro Romania si Alde mi se pare o idee buna. Ea ar putea insa sa se impotmoleasca in pretentiile fiecaruia din cele trei sa dea candidatul. Desigur, Calin Popescu Tariceanu ar fi de departe cel mai indicat, fara nicio propunere comparabila de la celelalte doua partide, dar ma tem ca certurile pe tema il vor bloca. Poate o impacare a lor sau cel putin de mangaiere a orgoliilor ar fi un candidat independent, deci din afara celor trei partide.

Privind PSD-ul in sine, nu cred ca el este de vina, nu ar avea ce sa mai fie de reformat, cred ca limita este istorica. Sa vedem daca Timmermans va obtine consensul pentru sefia CE, un indiciu foarte relevant privind amurgul socialismului, ca si al liberalismului, de altfel. Cauzele sunt in leadership, in inchistarea lui in niste stereotipuri traditionale, care il impiedica sa vada noile schimbari si nevoi social-politice si social-economice. As pune leadershipul in relatie cu partidul din perspectiva scop-mijloace. Cand ceva se consuma sau nu mai poate fi utilizat se abandoneaza, este inlocuit. Care din cele doua elemente ale binomului scop-mijloace se afla in aceasta situatie/ Mi-e teama ca amandoua!

Care ar fi solutia? Refondarea leadershipului, mai degraba decat a partidului, pentru acesta din urma mai potrivita fiind redistribuirea, recuperarea in alte formule, in alte constructii politice. Parerea mea e ca PSD nu putea face mai mult decat a facut, in conditiile interne date, dar, mai ales, ale restrictiilor externe. Ambele imi par atinse de un inceput de disolutie. Acest mediu fluid, in care unii scad si/sau dispar, altii cresc si/sau apar, este propice aparitiei unei a treia forte, care sa utilizeze toate energiile, remisive/remanente/emergente, in directia unei refondari sistemice, adaptate noii epoci. Cred ca va fie nevoie de o personalitate puternica si vizionara, verificata si recunoscuta, pentru o rearanjare a puzzle-ului sistemic. Romania are o astfel de personalitate, care cunoaste foarte bine viciile sistemice interne, dar si mediul international, sensul in care acesta se misca si locul pe care sa-l ocupe, pentru care va avea nevoie si de alte idei fondatoare, de alti aliati si de alte piete. NB: Acesta este un spot de gandire spontana, intr-un mediu in schimbare.