Integrationism supranational: Controlul justitiilor nationale: “Daca globalismul are in mana justitia nationala a unei tari, nu il mai intereseaza cine face legile si guverneaza in acea tara”

Globalismul a patruns adanc in valorile, partidele si institutiile europene, pe care le perverteste neincetat in directia scopului sau final, de control global. El este vinovat de deraparea UE, in ultimii cincisprezece ani,  in politici de integrationism supranational, pentru construirea Statelor Unite ale Europei (SUE), dupa modelul colonial al Statelor Unite ale Americii (SUA) si, partial, al UK, care este tot o colonie a globalismului.

Integrationismul supranational european este o treapta importanta, poate printre ultimele, spre globalismul final, de control al Lumii, printr-un Guvern Mondial. Caracteristica primara a globalismului incipient este de a infiltra cultura tarii-tinta si de a o modela prin agenti de influenta, plasati in pozitii de influenta nodale (educatie, cultura, arta, media, partide politice, puteri ale statului, dintre care justitia e o tinta predilecta etc). Din aceste pozitii de putrefiere, globalismul provoaca o instrainare de sine a mediului national pe care il invadeaza, o alterare mai insidioasa sau mai agresiva a valorilor si traditiilor indigene, care in fapt este un atac pe identitate. Pe aceasta baza, intr-un final mai apropiat sau mai indepartat, alogenismul preia controlul si isi impune propriile valori, norme si interese.

Integrationismul supranational european este fratele mai mic al globalismului american. Ideea de integrare supranationala a Uniunii Europene (UE) a contaminat tenebros si Comisia Europeana (v. Mecanismul de Control si Verificare, MCV) Consiliul Europei (v. Comisia de la Venetia, 1990 si Conferinta GRECO, 1999). Asupra acestor tenebre de contaminare nu este locul si timpul sa insistam aici si acum. Ma rezum doar la a sublinia necesitatea imperioasa a de-globalism-izarii institutiilor Europei, cu prilejurile de refondare si/sau modernizare. Termenul poate parea ca suna ca dracu’, cel putin pana ne obisnuim, dar pana gasim altul e nevoie sa-l folosim pentru a diferentia globalismul de globalizare. Deglobalismizarea – nu deglobalizarea comunicationala si tehnologica, care este imposibila, ci curatarea culturii politice, partidelor si institutiilor europene de influentele ideologiei globalismului – este similara cu denazificarea si decomunizarea.

Din cate se poate afla din analiza istoricului celor trei organizatii neguvernamentale (ONG), Comisia de la Venetia este expirata, ramasa fara obiect de activitate, dupa ce tarile din fosta URSS si cele foste comuniste din Europa Centrala si de Est (ECE) si-au elaborat si adoptat noi Constitutii. Comisia de la Venetia, organ consultativ al Consiliului Europei, din experti independenti in drept international, a fost creata dupa caderea Zidului Berlinului, pentru asistenta constitutionala a tarilor foste comuniste. Cel mult, Comisia de la Venetia si-ar mai putea dovedi utilitatea in adoptarea unei noi Constitutii a SUA, care sa se desprinda de obiectivele rasiste si coloniale initiale ale “parintilor” fondatori, ori in adoptarea unei Constitutii de catre UK, care nu are o constitutie propriu-zisa.  

Privind Grupul Statelor Impotriva Coruptiei (GRECO), creat ca organism al Consiliului Europei pentru ameliorarea capacitatilor statelor de a lupta contra coruptiei, acest ONG poate fi considerat drept o gluma. Evident proasta, avand in vedere ca legile de acumulare si expansiune ale capitalului, capitalismul si imperiilor coloniale se bazeaza pe exportul coruptiei, prin intermediul careia se ating obiectivele politice si economice externe, ori ca un mijloc de discriminare, culpabilizare si ingerinta in politicile interne ale statelor din Est. Apartenentei la GRECO i s-au sustras Marea Britanie si Germania, care ar putea sa fie sursele si beneficiarele ingerintelor in justitiile nationale, cat si Rusia, care refuza sa se subordoneze globalismului. In privinta MCV, acesta face parte de asemenea din arsenalul integrationist european si globalist american de discriminare, culpabilizare si ingerinta, cu precadere a Romaniei, unde SUA par hotarate sa fie mai mult decat o garantie militara. Globalismul american si integrationismul supranational european sunt dusmanii statelor si natiunilor din Europa. Controlul acestora din urma nu se mai realizeaza doar prin controlul monedei nationale, ci si prin controlul justitiei nationale. El pare sa fie inspirat din filosofia controlului globalist prin bani al lui Rothschild, care profetea: “Dati-mi pe mana moneda unei tari si nu ma intereseaza cine face legile in acea tara.” Mutatis mutandis, se poate spune despre controlul globalist prin controlul justitiilor nationale: “Cand globalismul ajunge sa controleze justitia nationala dintr-o tara, acesta nu mai este interesat de cine face legile si cine guverneaza in respectiva tara.”    

Ziua Frantei: Vive la France! Ce mesaj transmite prin absenta premierul britanic May?

Ziua Frantei/ Foto: Captura Twitter

Parada militara de pe Champs-Élysées, din 14 Iulie, Ziua Frantei, si anuntul presedintelui Emmanuel Macron privind crearea unui comandament spatial in cadrul Fortelor Aeriene Franceze, care intr-un viitor apropiat vor alcatui Fortele Aeriene si Spatiale ale Frantei, sunt pe cale sa amelioreze sensibil increderea in capacitatea de autoaparare a Europei. Este cat se poate de firesc ca Franta, unica forta nucleara din UE si singura putere nucleara europeana din NATO, sa aiba initiative in materie si sa catalizeze reactiile statelor nationale europene privind Apararea Europeana Comuna.

Segmentarea geopolitica a eforturilor de aparare colectiva, prin nuantarea dimensiunii europene, similare celor americana si turca, se intemeiaza deplin, politic, militar si juridic, pe Articolul 5 din Tratatul NATO. Entitatizarea apararii europene este revendicata cel putin in prima faza a urgentei de securitate, care este o reactie de aparare teritoriala de contact si apropiata, pana la afluirea fortelor de aparare colectiva indepartate. Din motive de control, doar globalistii ar putea nega necesitatea individualizarii apararii colective si intreventiei sale diferentiate, pe timpi de reactie, intre care primii sunt europeni, in orice viitor posibil strategic.

Tradiționala parada franceza de 14 Iulie, din acest an, a fost plasată sub semnul cooperării militare europene. Oare care din cele doua motive a stat la baza deciziei premierului UK, Theresa May, sa absenteze de la sarbatoarea nationala a Frantei aliate si vecine? Cel francez sau cel european? Lumea franceza, dar si globala, a remarcat cu repulsie cum, in timpul evenimentului sau in zilele premergatoare, globalistii au scos din nou Vestele Galbene din jobenul unchiului Sam, pentru a-l huidui pe presedintele Macron si a striga “Revolutie!”, cum au strigat iudeo-masonii in 1789. Ba mai mult, au adus in scena si vreo doua sute de “Veste Negre”, care sa le strige niste lozinci, ale acelorasi, de care negrii respectivi habar nu aveau in tarile lor de provenienta si in culturile lor mame sau inrudite. Aceste prestidigitatii globaliste nu fac decat sa legitimeze in plus miscarile noii democratii, natiocratia – puterea natiunii, si sa reviruleze manifestatii precum cea celebra din 1935 impotriva “invaziei apatrizilor”, activate de sindicatele studentesti ale Actiunii Franceze (AF), unde in prima linie a fost si Francois Mitterrand. De-a pururi, Franta! Solidaritate activa cu presedintele Emmanuel Macron! Pentru natiocratie! Azi, toti suntem francezi!

https://www.hotnews.ro/stiri-international-23256794-foto-ziua-frantei-macron-primi-dineu-merkel-junker-palatul-lyse.htm