Un plan lung: Crema de la farmacie/ Amestecul SUA?/ „Sindromul Caracal”: Revolta anticriminalitate

02/08/2019

In focul senzationalismelor, care au cuprins politica si mass-media, privind crima de saptamana trecuta de la Caracal, un fapt a trecut aproape ignorat, in mersul anchetei. Este vorba de plecarea rapitorului Gheorghe Dinca la farmacie dupa crema, pentru ranile de la mainile Alexandrei, facute de sarma cu care acesta o legase.

Acest eveniment, premergator crimei, este un indiciu puternic ca sechestratorul avea un plan lung cu victima. Un plan lung, in care, ca intr-un sindrom Stockholm invers, calaul se ingrijeste de ranile victimei. El deschide larg doua piste de ancheta privind mobilul rapirii. Prima vizeaza posibilitatea exploatarii sexuale personale, limitate probabil de rezistenta fetei capturate ori de poftele monstrului cu chip uman. A doua pista se refera la un posibil plan de vanzare a fetei unei retele internationale de comert cu sclave sexuale.  

Ultima varianta pare destul de plauzibila, in urma informatiilor, pe filiera italiana, ca fiica lui Dinca se ocupa cu plasarea de fete pentru placerile sexuale ale strainilor. Tot catre acest sens duce si vizitarea rapida in arest a criminalului de catre fosta sa sotie, devenita subit “grijulie”. Nu este exclus ca scopul real al vizitei sa fi fost punerea de acord pentru a nu divulga apartenenta fiicei lor la reteaua de trafic de persoane.

Privind moartea Alexandrei nu este nicio indoiala, bijuteriile fetei si oasele umane gasite impreuna in butoiul incinerator sunt dovada materiala de netagaduit. Intr-adevar, oasele nu pot fi calcinate decat la 1400° C. Nu insa si masa carnala, de care Dinca s-a debarasat prin ardere. Oasele mari probabil le-a ingropat, imprastiat in camp sau aruncat in lac. Cu adevarat incerta este moartea Luizei, pana la probe indubitabile.

Sunt implicati soldatii americani de la Deveselu in cazul de la Caracal, ca beneficiari ai retelelor de prostitutie? Media internationale duduie cu stiri pe acest subiect. Pentru ocultare sau punere in surdina, ar fi fost chemati agenti FBI, la Caracal, in scop de “ajutor” in ancheta, dar care in fapt ar fi pentru control si manipulare informationale.

In domeniul anchetelor si in lumea clandestina este cunoscuta tehnica formularii ante factum sau post factum a alibiurilor, emanate de un subconstient vinovat sau premeditator viclean, sub forma exprimarii de false “ingrijorari”, “condamnari”, “cooperari” sau de alte formule de pretinsa solicitudine.

In aceasta marja sunt aduse si recente actiuni ale ambasadei americane. Aceasta declara, cu prilejul Zilei Mondiale impotriva Traficului de Persoane: ”SUA se angajează să lucreze cu românii pentru a elimina traficul de fiinţe umane”, iar ambasadorul american Klemm i-a si cerut o intrevedere urgenta vicepremierului Fifor, imediat ce acesta a fost numit ministru interimar de Interne, dupa scandalul de la Caracal. In politica si in diplomatie nu exista coincidente. Insa, orice ar fi si orice interpretari s-ar da interferentei americane, nu exista fum fara foc.

A trebuit sa vina la Palatul Victoria un premier femeie si mama care sa declanseze o lupta nemiloasa impotriva criminalitatii, care a escaladat in ultimii 15 ani. Premierii barbati din aceasta perioada neagra a criminalitatii, intrate cu voie sau fara voie intr-un con de umbra, cand reflectoarele statului de drept au fost directionate si intepenite pe lupta anticoruptie, au fost pusi in inferioritate, ca luciditate si determinare politice, de catre Viorica Dancila, prima femeie premier a romanilor. Probabil ca ziua de 25 iulie, cand tanara de 15 ani Alexandra Macesanu a fost rapita, sechestrata, violata, ucisa si corpul i-a fost incinerat, sa fie declarata Ziua de Lupta Anticriminalitate si de Comemorare a Victimelor Criminalitatii. Datorita Alexandrei, criminalul a fost descoperit si firul crimelor sale abominabile a fost oprit. Alexandra ramane un simbol al sacrificiului denuntator care nu a fost inutil. Ea a declansat unirea tuturor fortelor in apararea vietii si are dreptul la memorie postuma, in constiinta nationala.

Cu totul iesita din comun, si probabil ca in istoria criminologiei va ramane inscrisa ca “sindromul Caracal”, a fost revolta anticriminalitate. Democratia a functionat spontan si impecabil, aratand cartonase galbene si punand autoritatile la treaba. Oamenii revoltati de inertia si ineficienta autoritatilor, care au pierdut lupta cu timpul pentru salvarea Alexandrei, au manifestat pasnic, dar hotarat, pentru masuri legislative si politienesti drastice impotriva criminalitatii. Se pare ca unilateralismul luptei anticoruptie, cel mai adesea motivate politic, a fost ca o panza neagra peste ochii autoritatilor, care le-a impiedicat sa vada probleme mult mai grave, care afecteaza populatia, cum sunt criminalitatea si traficul de persoane. Dreptul la viata si securitate fizica este dreptul primordial al omului.